Jurnal de vacanţă. Călători prin Munţii Vrancei, spre „Poarta Vânturilor“
0Traseul Pasul Muşat - Vârful Baba - Vârful Lăcăuţi - Pasul Deluşor este un traseu lung, dar merită orice efort pentru a-l parcurge cu pasul. Campania „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“ vă propune o excursie până la staţia meteo de pe Vârful Lăcăuţi.
Dacă aveţi vreodată ocazia să „exploraţi” munţii Vrancei trebuie să ştiţi că vă stau la dispoziţie foarte multe trasee turistice montane numai bune de parcurs cu pasul, pe parcursul cărora veţi avea parte nu numai de peisaje de vis, dar şi de aventură.
Unul dintre traseele puţin frecventate de turişti este Pasul Muşat - Vârful Baba - Vârful Lăcăuţi - Pasul Deluşor, un traseu lung, dar extrem de frumos, itinerariul având un veritabil caracter de creastă, pentru că parcurge aliniamentul muntos care separa bazinele Oituz, la nord, Râul Negru, Bâsca Mare, ambele la vest, Putna, Zăbala şi Bâsca Mică, situate la est.
„Datorită poziţiei Lăcăuţiului faţă de vecinătăţile montane şi faptului că acest masiv reprezintă principalul punct de plecare către munţii învecinaţi, traseului îi corespund două tronsoane, având orientări şi legături diferite cu zonele limitrofe: unul nordic, oferind posibilitatea accesului Munţilor Breţcului, şi unul sud-vestic, care înlesneşte racordarea la Munţii Penteleu. Ca atare, tronsonul nordic se urmăreşte între vârful Lacauti, culmea dată de masivele Lujeru, Baba, Stogu şi Musat, până în pasul Musat, unde se intersectează cu DN 2D, dirijat aici între satele Gresu, la est, 15 km şi Ojdula, la vest, 14 km. Tronsonul sud-vestic este reprezentat prin aliniamentul Lăcăuţi, Manişca Mare, Clăbuci, pasul Deluşor”, spune profesorul vrâncean Florin Roman, un foarte bun cunoscător al acestor locuri, care cunoaşte ca în palmă fiecare locuşor al traseului.
18 ore de mers pe jos
Potrivit acestuia, partea din traseul de legătură care revine tronsonului nordic necesită aproximativ 12 ore de mers şi utilizează un vechi drum pastoral.
La circa un kilometru depărtare de Lăcăuţi, acesta intră în Şaua Poarta Vântului (1695 m), ocoleşte pe la vest Vârful Arisoaiei (1725 m), iar în continuare traversează o alternanţă de suprafeţe păduroase şi descoperite.
De asemenea, drumul ocoleşte, de obicei pe la est, majoritatea vârfurilor ce se rânduiesc pe culmea muntoasă prelungă. Marcajul este vechi (1975), rar şi degradat, însă lărgimea drumului şi folosirea lui relativ intensă în sezonul de vară permit o orientare satisfăcătoare pe traseu.
„Porţiunea de traseu suprapusa tronsonului sud-vestic se parcurge în 4-5 ore şi face legătura ca Munţii Penteleu, prin Pasul Deluşor, astfel: coborâm din Vârful Lăcăuţiului pe poteca din spatele staţiei meteorologice, cam 200 de metri, până într-o poiană situată în înşeuarea din Obârşia Văii Bâsca Mică. În acest loc, interceptăm un drum de tractor pe care îl folosim către înainte, ocolind un vârf teşit, cu arbori răzleţi, după care coborâm într-un şes poienit, cu numeroase tufe de ienupăr, unde părăsim drumul. Până aici, se dirijează şi traseul 15, iar timpul de mers durează circa 20 de minute. Din punctul amintit ne angajăm pe direcţie stânga (sud-vest), pe o cărare pastorală de culme, cu molidiş şi rarişti, şi întâlnim primele semne de marcaj. După 30 minute, acesta ne scoate la marginea de sus a unei pajişti întinse ce ne oferă imaginea masivelor Goru, Giurgiu, văii Bisca Mică (la răsărit, stânga), pârâului Manişca Mare (planul din faţă, apropiat) şi Munţilor Penteleu (pe fundal, la orizont). Mai departe, pe liziera pădurii aflată la dreapta (vest), apoi prin pădurea rară de conifere, ocolim izvoarele pârâului Manişca, depăşim pe la răsărit vârful muntelui ce-i poartă numele (1677 m), iar pe direcţia generală sud coborâm prelung pe Culmea Mioaca, la o stână veche. Aici interceptăm un drum de tractor care ne va conduce până la capătul traseului”, descrie traseul de o frumuseţe nemaipomenită profesorul Roman.
Popas la stâna părăsită
Traseul continuă puţin mai jos, dedesubtul Vârfului Clăbuci (1617 m) unde se traversează o poiană în cuprinsul căreia există o altă stână, părăsită şi, sub aceasta, un observator de vânătoare, pe direcţia cărora o potecă nemarcată coboară în albia Bisca Mică, la vărsarea pârâului Manişca Mare.
În poiana se mai afla o troiţă din lemn, bogat ornamentată, pe care o săgeată de marcaj indică o oră de mers până în pasul Deluşor.
În continuare, pe direcţie generală vest, drumul de tractor coboară uşor, pătrunzând într-un arboret de răşinoase.
La ieşirea din desiş poate fi întâlnit un adăpost pentru vite, de unde, către dreapta, se bifurcă un drum forestier dirijat spre Comandău.
La capătul lui, traversam o porţiune împădurită, reîntâlnim marcajul şi ajungem în poiana din pasul Deluşor (1200 m).
Aici se află sediul cantonului feroviar, cantonul forestier şi calea ferată forestieră care se îndreaptă din valea Bâsca Mică (est, stânga) în valea Bâsca Mare (dreapta) către Comandău.
Calea ferata forestiera de la Comandău este una dintre căile ferate cu ecartament îngust care în trecut au fost folosite pentru transportul materiei lemnoase exploatate din munţi. Sistemul de căi ferate forestiere din zona Comandăului s-a întins în trecut pe zeci de kilometri pe cursurile râurilor Bâsca Mare şi Bâsca Mică, dar şi a afluentilor acestora.
Zilnic, din munti erau aduse de locomotive cu aburi vagonetele încărcate cu lemne care erau apoi duse de o altă locomotivă la capătul superior al Planului Înclinat de la Covasna unde erau coborâte.
Atenţie la marcaje
Ramura ei dinspre Bâsca Mică ajunge mai întâi la cantonul „Magherus“ (aproximativ doi kilometri), apoi în amonte (circa 7 kilometri), până sub culmea dintre Goru şi Lăcăuţi, fiind astfel accesibil traseul 4, marcat cu cruce albastră.
Racordarea traseului la Munţii Penteleu, din pasul Deluşor, se face tot prin marcaj banda roşie. Ruta respectivă străbate Piscul Hergheliei (1413 m), apoi succesiunea vârfurilor: Fagul Alb (1409 m), lui Ion (1602 m), Bălescu (1577 de metri), Coriiu (1609 metri), Crucea Fetei (1577 de metri), şi Penteleu (1772 de metri), după care coboară, prin pârâul Cernatu, la satul Gura Milei, în Bâsca Mare.
Până pe Vârful Penteleu, după opt-nouă ore de mers, terenul prezintă o alternantă repetată de suprafeţe acoperite cu pădure şi cu păşuni, în raport de care marcajul este prezent sau dimpotrivă. Totodată, se pune în evidenţă o suită de urcuşuri şi coborâşuri, perindate pe fondul general al creşterii altitudinilor, de la 1 200 de metri (pasul Deluşor) la 1 772 de metri (vârful Penteleu).
Cazare la Lepşa
Pe parcursul traseului, posibilităţi de cazare nu există, însă cei mai mulţi turişti care aleg să plece pe munţi vin să se cazeze înainte şi după efortul depus pe traseu la Lepşa. Aici, cazare vei găsi uşor, la pensiuni de patru şi trei margarete, cu saună, jacuzzi, biliard, bowling, mic dejun inclus, la preţuri de 80 de lei pe noapte pentru camera dublă, 100-120 lei pentru camera cu trei locuri şi 150 de lei pentru un apartament.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Mai puteţi citi:
Plajele sălbatice Vadu şi Corbu au devenit locul preferat al celor care iubesc marea. În urmă cu cinci decenii, acestea erau doar locuri de recreere pentru localnici, accesul străinilor fiind interzis, din cauza Întreprinderii de Metale Rare care funcţiona la Vadu.
Cheile Borzeştiului, sălbăticia la câţiva paşi de oraş. Cum te poate „vindeca“ natura de stres
Dacă de Cheile Turzii toată lumea a auzit, în schimb în sud-vestul lor, la vreo 5 kilometri, se află o altă minunăţie a naturii - Cheile Borzeştiului - despre care nu mulţi clujeni ştiu, darămite români din alte părţi ale ţării. Vorbim de o zonă împădurită, cu aspect sălbatic, cu ape care s-au jucat de-a Dumnezeu şi au creat aceste cheile spectaculoase, cu peisaje ce-ţi taie răsuflarea.
Se încarcă comentariile...
