FOTO Trei în unu: militar, bucătar şi poet sensibil
0
În vârstă de 39 de ani, focşăneanul Daniel Albert Bertoni, militar de carieră, are preocupări din domenii cât se poate de diferite.
Este militar angajat pe bază de contract, în timpul liber lucrează ca bucătar la un cunoscut restaurant din oraş, iar atunci când îl loveşte inspiraţia scrie poezii. Vorbim de Daniel Albert Bretoni, un personaj în Focşani graţie tocmai acestor preocupări polivalente.
Are 39 de ani, este căsătorit, tată a doi copii şi un nume deloc comun în ţara noastră, dar pentru care are o explicaţie.
“În anul 1978, în finala Campionatului Mondial de Fotbal, Argentina a învins după prelungiri Olanda, iar ultimul gol în prelungirile meciului a fost marcat de Daniel Bertoni. Tata, care este un microbist de primă clasă, i-a spus mamei care era însărcinată cu mine că dacă va naşte băiat va primi numele jucătorului argentinian care l-a făcut fericit în aceea seară. Ceea ce s-a şi întâmplat”, ne exlică Daniel Bertoni.
Spre deosebire de tizul său, Bertoni focşăneanul nu a avut aplecare spre fotbal sau sport în general, în lipsa talentului rezumându-se din acest punct de vedere doar la miuţa din spatele blocului cu copiii din cartier. Nici la şcoală nu a excelat foarte tare, atât el, cât şi familia sa considerând că trebuie să înveţe o meserie de pe urma căreia să se întreţină.
Drept urmare, Bertoni a urmat o şcoală profesională auto, cu intenţia de a deveni mecanic auto. Nu a fost să fie, iar o perioadă de timp, până la înrolarea în armată, a lucrat fie ca vânzător în piaţă, fie ca barman într-un local. Tot atunci s-a angajat croitor la cea mai mare fabrică de confecţii din Vrancea, unde a muncit timp de doi ani cot la cot cu femeile, care reprezentau ponderea în fabrică. Armata i-a schimbat însă destinul, recunoscând că un rol în evoluţia sa l-au avut şi prietenii.
Polivalent şi în armată
“După armată, am revenit la fabrica de confecţii pentru încă un an. Prietenii mei, care erau deja angajaţi ca militari profesionişti, m-au împins de la spate să accept şi eu, deşi percepţia mea despre armată era diferită. Nu-mi plăcea deloc sistemul militar. Prima satisfacţia a venit însă când am văzut primul fluturaş de salariu, pe care scria o sumă dublă decât cea pe care o primeam de la croitorie”, ne spune Bertoni.
Pregătirea din şcoala profesională l-a ajutat, astfel că tânărul militar a lucrat timp de aproape cinci ani ca şofer pe camioanele armatei, nefiind însă scutit de aplicaţii şi instrucţii. A mai activat în plutonul de poliţie militară, iar în momentul de faţă funcţia sa de bază este de brancardier la plutonul militar. Momentan a fost detaşat la bucătăria unităţii militare, înlocuind cu succes un coleg care este plecat cu camarazii săi în teatrul de război din Afganistan.
Scrie reţete pentru ziarul Click
Este important de menţionat că Daniel Bertoni este un pasionat bucătar, meserie pe care a deprins-o din nevoie. Recunoaşte că este un gurmand, dar şi un pofticios fără pereche, fapt pentru care s-a profesionalizat în domeniul gastronomic. A început prin a-şi cumpăra cărţi de specialitate, biblioteca de acasă fiind acum ticsită de un raft special cu cărţi de bucate.
“Pasul doi a fost să-mi cumpăr ingrediente, altele decât cele uzuale, apoi ustensile şi echipamente. Am început să experimentez şi frecvent, chiar şi acum, trimit reţete pe care mi le publică ziarul Click şi care sunt premiate cu cratiţe, oale şi alte echipamente. Mi-am făcut stocul de utilaje acasă”, glumeşte Bertoni.
De doi ani, în timpul liber, dar mai ales în weekend-uri, militarul a fost cooptat în echipa de bucătari al unui cunoscut restaurant din Focşani, unde a avut ocazia să gătească chiar şi pentru vedete care au trecut pragul localului.
"Prin poezie mă descarc"
Fire sensibilă, Bertoni cochetează încă din adolescenţă şi cu poezia. Îşi aminteşte că avea 15-16 ani când cucerea fetele compunând catrene cu rimă. În timpul stagiului militar spune că a încercat să ţină un jurnal care conţinea în special poeziile zilnice, dar abia de vreo zece ani a început să ia în serios înclinaţia spre a scrie versuri. Poeziile sale au fost prima dată publicate în câteva antologii de literatură contemporană cu autori debutanţi, lansate la târguri mari de carte, precum Bookfest sau Gaudeamus. De curând, încurajat de prieteni, a selectat 119 poezii pe care le-a reunit în volumul”Clipe din Adâncuri”. A dorit ca această carte să fie lansată de 1 decembrie, de sărbătoarea naţională a României.
”Mi-a plăcut să citesc poezie, dar şi să o scriu. La mine curge natural rima. Scriu un vers clasic. Prin poezie mă descarc, prin poezie trăiesc sentimente unice, pe care nici o altă pasiune nu mi le poate insufla. Nu sunt persoana care să se aşeze la masa de lucru, cu teancul de coli în faţă şi condeiul în mână, în aşteptarea inspiraţiei. Scriu oriunde m-aş afla, pe orice petec de hârtie, factură, şerveţel sau pe un bon de casă atunci când ceva sau cineva mă inspiră. Poate să fie o persoană, o floare, un eveniment, un necaz, o iubire, o carte, un obiect, o anumită trăire sau chiar un singur cuvânt”, mărturiseşte Albert Bertoni.
“Din întregul volum de poezii al poetului Albert Daniel Bertoni transpar sensibilitatea şi delicateţea omului cald, veşnic îndrăgostit de dragoste, de cuvânt frumos, de natură, de oameni şi de ţară, de tot ce-l înconjoară. Versurile curg firesc, fără împotmoliri, sunt răscolitoare uneori prin seriozitate şi sinceritate. Volumul său de poezii este asemănător unor piese de teatru într-un singur act. Nu vă îndemn decât să vă aplecaţi asupra lui cu smerenie şi respect”, potrivit poetei Dora Pascu, în prefaţa cărţii.
Bertoni promite că în primăvara anului 2018 îşi va lansa al doilea volum, în care va încerca să adune toate poezii inspirate de luna preferată din an, mai.
NEMURIRE
de Bertoni D Albert
Mă simt totodată prea gol, dar şi plin
Iubirea-i povară născută prin chin
Durerea apasă usor, liniştit...
Nu-i pasă de mine şi cât am iubit.
Ce viaţă anostă !... n-aş vrea s-o trăiesc
De azi mă transform într-un astru ceresc
Din cer să privesc, iubire... la tine
Cum vrei să mă cauţi, s-alergi către mine
Ales de-ţi voi fi, prin tainice şoapte
De sus lumina-voi în fiece noapte
A ta cale lungă, până la nori...
Trecandu-ţi fiinţa prin mii de fiori
La mine ajunsă, nu poţi să mai pleci
Ai ochii în umbră, şi palmele reci
Vei sta lângă mine... vei fi a mea stea
Şi-ţi vei uni raza cu dragostea mea.
Se încarcă comentariile...
