FOTO Focşani, oraşul subteran. Cum "fentau" negustorii plata taxelor de vamă acum 200 de ani
0
Începând cu epoca marilor demolări ce au succedat seismului din 1977, curiozitatea focşănenilor a fost stârnită de existenţa a numeroase construcţii dezvăluite în urma săpăturilor executate, în special pentru fundaţiile blocurilor muncitoreşti ale vechiului regim comunist.
Aceste încăperi subterane sunt descoperite chiar şi în zilele noastre.
Pe locul unde se află astăzi hotelul Unirea era un beci imens, pe care echipele de lucru l-au aruncat în aer cu dinamită, pentru că nu au reuşit să-l dărâme.
Un tunel a fost găsit şi la construcţia complexului Zimbru. De asemenea, în faţa fostei biserici "Domnească", aflată pe locul Farmaciei nr. 23 de astăzi, au fost descoperite 6 beciuri, fiecare cu lungimea de 12 m, lăţimea de 8 m şi înălţimea de 2,80 m. Acestea comunicau între ele şi cu exteriorul printr-un gang.
Tot aici, pe sub dughenele care înconjurau biserica, exista un tunel boltit care ieşea într-un gang asemănător ce mergea până la biserica Sf. Dumitru, iar de acolo, după cum spune tradiţia, pe sub gârla de hotar, până la mănăstirea Sf. Ioan din Muntenia.
În urma altor săpături la unele lucrări de construcţii au fost descoperite mai multe adăposturi subterane. O dezvăluire de acest gen a avut loc lângă Sinagogă, în timp ce se săpa la fundaţia unei case.
S-au mai descoperit un beci în zona Ceasului Rău şi unul lângă Teatru.
Angajaţii municipalităţii au excavat în zona Teatrului Municipal "Mr. Gh. Pastia" pentru a vedea de ce este lăsat trotuarul pe partea cu fosta Prefectură. Nu mica le-a fost mirarea când, la câţiva metri în pământ, au dat peste un beci, o galerie subterană construită din cărămidă roşie. Intrigaţi de descoperire, aceştia au anunţat oficialităţile. Primăria Focşani a fost nevoită pentru câteva zile să oprească lucrul lângă Catedrală, acolo unde se proiectase o parcare, tocmai din pricina unui astfel de beci.
FOTO: Ion Alexe, noul proprietar al casei Ibrăileanu de pe Bulevardul Gării, spune că a găsit beciul extrem de bine conservat, deşi era plin cu gunoaie
Ecaterina Duca, o bătrână din Focşani care a avut în acea zonă casa, a povestit reprezentanţilor culturii de existenţa unor galerii subterane încă dinainte de cel de-al doilea război mondial.
La începutul anilor 2000, când a intrat în reabilitare Colegiul Naţional "Al. I. Cuza", muncitorii care reparau podelele liceului au dat peste un astfel de beci. Acesta era chiar sub o sală de curs. Nu s-au făcut cercetări amănunţite, iar descoperirea a fost îngropată.
De asemenea, în zona Ateneului Popular "Mr. Gh. Pastia", în timpul modernizărilor, au ieşit la iveală alte galerii secrete.
Iată câteva exemple din nenumăratele descoperiri care au avut darul de a aprinde imaginaţia actualilor locuitori ai municipiului. Aceştia cred că trăiesc deasupra unui legendar oraş subteran, o complicată şi bogată reţea de catacombe, beciuri, pivniţe şi hrube , unite prin galerii subpământene.
Faptele, în schimb, nu stau chiar aşa.
„Oraşul a fost, se pare, plin de asemenea beciuri care, conform unei corespondenţe purtate între Primăria oraşului Focşani şi Cercul de Recrutare Judeţean Putna, în anul 1934, erau în număr de aproximativ 280 încăperi. Ce anume a determinat Cercul de Recrutare Putna să ceară o astfel de evidenţă? Nimic mai simplu. Comisia Superioară de Apărare Pasivă a României a solicitat încă din anul 1933 întocmirea de către organismele abilitate din întreaga ţară a regulamentelor de apărare pasivă care prevedeau, printre altele şi indicarea obligatorie a numărului, dimensiunilor şi locurilor unde sunt amplasate adăposturile subterane din întreaga ţară de orice fel ar fi acestea. Mai mult decât atât, s-au întocmit hărţi ale oraşelor în care aceste locuri subterane erau marcate cu puncte de diverse culori, în funcţie de capacitatea lor de a adăposti la nevoie un anume număr de persoane . În hârtiile vremii s-a calculat şi numărul persoanelor care se vor putea refugia în aceste adăposturi, în cuprinsul oraşului Focşani, fiind posibilă protejarea a aproximativ 15 000 de locuitori. Asta în condiţiile în care, la acea dată, oraşul avea un număr dublu de locuitori”, spune istoricul Florin Dîrdală, de la arhivele Naţionale Vrancea.
Cele mai multe asemenea adăposturi se găseau pe strada Brăilei în număr de 25, 24 beciuri erau amplasate pe stradă Mare a Unirii, 18 pe strada Cuza Vodă, 18 pe strada Carol I (azi B-dul Unirii ), 10 pe strada I. C. Brătianu ( azi Republicii ), 9 pe strada Grigore Bălănescu, azi strada Oituz , 7 pe strada Regina Elisabeta azi parţial strada Independenţei, 7 pe strada sublocotenent Madgearu azi parţial strada Argeş şi 8 pe strada Vrancei.
Restul adăposturilor se găseau împrăştiate în întreg oraşul pe următoarele străzi: Amorţitu – 4 beciuri , Arion-1, Asanache -4, Bateriei -1 , Biserica Jelaboi-1, Lascăr Catargiu-6, Mihail Sturza -2, P.P. Carp-2 , Canalul Halei -1 Călieni-3, Cazarmei -1, Câmpului -1 , Comisia Centrală-2, Cărăuşi-3, Concordia-5, Coteşti-6, Crângu-1 , Dr Nicolaide-8, Dr Sturza -1, Dr Kremnizer-3, Doi Nuci -1 Dogăriei -4, Dulgheri-1, Duliu Zamfirescu -4, Gheorghiu-1, Ghica-Vodă -1, Gh. Apostoleanu -1 Grădinari-2, Griviţa-3, Iordache Călcîi-4, Intrarea Ştirbei -1 , Lt Vasiliu -4 , Lt Vasiliu -4,Lt Negoiţă -1, V. Tomescu -3 , C Racoviţa -1, Lt Dumitriu -2, Maior Romano –2 Popescu-2, Tutoveanu-1, Magazia Garei-1, Mălureni-1, Miron Costin -1, Mihail Kogălniceanu -7, Mitropolit Varlaam-5, Perjoiu -1, Nicolae Săveanu-5, Odobeşti-1, Ovidenia Tăbăcari-1, Pescăria Veche-2, Piaţa Moldovei-5, Piaţa Munteni-6, Pielari -3, Pichet-1, Profetu Samoil -2, Precista-2, Primăverii-3, Puţu Gherasim-2,Sfântu Dumitru -3, Sfântu Nicolae Tăbăcari-1, Stupilor -2, Spiridon -1, Sublocotenent Madgearu-7, Sublocotenent Ionescu-3, Tăbăcari-5, Vasile Chilian -1 şi Vâlcele-2.
„Dacă am putea pune la un loc toate aceste beciuri din Focşani ar rezulta o încăpere subterană imensă de circa 3 km lungime şi aproximativ 1000 metri lăţime , o treime din însăşi suprafaţa actuală a oraşului , lucru care ar explica într-o oarecare măsură imaginaţia bogată a localnicilor cu privire la un oraş subteran şi secret, un adevărat labirint accesibil doar cunoscătorilor”, mai precizează istoricul Florin Dîrdală.
Explicaţiile pe care le dau istoricii în legătură cu vechimea şi rostul acestor beciuri sunt că acestea serveau pentru adăpostirea bunurilor, la contrabandă cu alcool şi apărarea propriilor vieţi.
Aici era un oraş negustoresc, de graniţă, cu vamă între Focşanii Moldoveni şi Focşanii Munteni, unde această adevărată reţea subterană, veche de câteva sute de ani, era folosită la comerţul ilicit cu alcool între Moldova şi Muntenia. În felul acesta oamenii evitau taxa de graniţă impusă între cele două ţări. De asemenea, zona oraşului fiind locuită de negustori bogaţi, mulţi dintre ei evrei, aceştia îşi puneau la adăpost averile în beciuri. Şi pentru a-i deruta pe hoţi şi năvălitori, beciurile erau construite pe diferite niveluri. Se făceau beciuri unul peste altul. Primul era gol şi în restul se puneau valorile, iar la nevoie se puteau ascunde şi oamenii.
Ca dimensiune, cel mai lung beci avea 40 de metri şi a aparţinut unui anume Nică Tătaru , fiind situat pe stradă Mare a Unirii la nr 386 , fiind urmat de cel al lui Dima Enache, situat pe strada Vasile Chilian la nr 17 şi cel de la Gara Focşani cu 31 de metri fiecare.
Ca lăţime beciul de la Gară avea 41 de metri, urmat de cele ale lui Zalman Sneer din strada Pescăria Veche nr 6(azi strada Piaţa Moldovei),Neculai Madgiaru din strada Mare a Unirii nr 24 şi Andrei Simionescu din strada Brăilei nr 56, toate cu câte 10 metri.
Cel mai înalt astfel de adăpost avea 6 metri şi a aparţinut Mariei Marinescu, fiind situat pe strada Coteşti, urmat de alte 10 cu câte 5-5,5 metri înălţime precum cele deţinute de Lazăr Lazarovici -str Carol I, Sava Neagu- str Lascăr Catargiu, Vasile Dumitru- -strada Coteşti, Ioan Zărnescu - str Doi Nuci, inginer Alimănescu şi Ioan P. Vasile strada Locotenent Vasiliu, Neculai Magiaru –strada Mare a Unirii şi Avram Zigner din strada Puţu Gherasim .
Ca număr de persoane ce puteau fi adăpostite la nevoie în aceste construcţii subterane pe primul loc se afla cel de la staţia CFR Focşani, ce putea găzdui 650 de persoane, urmat de cel al lui Nică Tătaru cu 240 de persoane, Neculai Magiaru 150 de persoane, Zalman Sneer -140 persoane, Maria Marinescu -135 persoane, Dima Enache -132 persoane şi alte 7 cu capacitate cuprinsă între 95 şi 113 persoane.
Nu s-a conservat aproape nimic
Ce a conservat Focşaniul din toată această zestre subterană? Mai nimic. Doar un singur beci situat pe strada Tăbăcari, ce a aparţinut casei lui Vasile Nistor şi a fost construit de familia Popescu la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe două nivele, fiind bine conservat şi având guri de aerisire. Bolta beciului este în arce de cerc, iar zidurile acestuia sunt din cărămidă , de mici dimensiuni, 10 metri lungime, 3 metri lăţime, 3 metri înălţime şi 90 de metri cubi putea adăposti 23 de persoane.
Dintr-o posibilă atracţie turistică au rămas puţine mărturii şi câteva documente prăfuite într-un depozit de arhivă.
Mai puteţi citi:
GALERIE FOTO: Topirea zăpezii scoate la suprafaţă noi beciuri subterane în Focşani
O astfel de galerie subterană a apărut brusc în spatele blocurilor de pe strada Leopoldina Bălănuţă, după ce terenul s-a scufundat pe o suprafaţă mare.
FOTO VIDEO Începuturile modernizării municipiului Focşani
O dată cu înfiinţarea judeţului Vrancea, în 1968, după o perioadă grea şi păguboasă în subordinea Regiunii Galaţi, zona noastră geografică a beneficiat de ceva mai multă atenţie de la forurile centrale.
Se încarcă comentariile...
