Nu e jaf! E doar modernizare!

Ce aţi face, într-o perioadă tulbure, de recesiune economică, dacă aţi avea în casă nişte aur? L-aţi vinde? Dar dacă aţi avea resursele să produceţi energie şi firma care să facă acest lucru şi care să fi fost profitabilă în ultimii ani? Aţi oferi-o altuia?

După ce au susţinut sus şi tare începerea exploatării aurului de la Roşia Montană, pentru a obţine o redevenţă de 4 la sută (adică 12 tone din 300, căci 288 ar ajunge la multinaţionala Gabriel Resources) cei aflaţi în fruntea statului român vor acum să vândă termocentralele şi minele.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a abrogat în şedinţa de luni hotărârea luată la 21 ianuarie 2010 privind reorganizarea sectorului de producere a energiei electrice prin înfiinţarea a doua mari companii - Electra şi Hidroenergetica. Decizia dă undă verde Ministerului Economiei, care are în vedere o fuziune a complexurilor energetice Craiova, Rovinari şi Turceni cu Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO) şi înfiinţarea unui complex mai mare pe lignit - Oltenia. Un plan similar este prevăzut şi pentru termocentralele Deva, Paroşeni şi Compania Naţională a Huilei, acestea urmând să formeze un complex pe huilă - Hunedoara, în cadrul căruia vor rămâne minele Lonea, Livezeni, Lupeni şi Vulcan, Unitatea de Exploatare şi Preparare a Cărbunelui, Staţia Minieră de Salvare şi partea administrativă. Minele Petrila, Paroşeni şi Uricani vor intra în conservare şi vor fi închise până în 2018.

Noile complexuri energetice Oltenia şi Hunedoara vor fi privatizate până la jumătatea anului viitor, după cum se arată într-o scrisoare de intenţie agreată de Guvernul României cu Fondul Monetar Internaţional. Statul român vinde astfel unui investitor privat termocentralele şi minele viabile, care asigurau o bună parte din necesarul de energie, doar cele trei complexuri din Oltenia acoperind circa o treime din producţia de electricitate a ţării.

După privatizare, statul român va deveni mai suplu, mai modern, mai sărac. Va scăpa de angajaţi, de profit şi de o resursă strategică, în vremuri în care, ca niciodată, se vorbeşte tot mai mult despre renunţarea la suveranitate. Sigur, cei care vorbesc se referă la Grecia, căci cum ar fi să renunţe la suveranitate Germania, Marea Britanie sau Franţa? Cum le-ar sta celor care le conduc?