Paşte însângerat: cum au trăit românii Învierea în 1944 sub bombardamentele aliaţilor

Nu mai puţin de 34 de zile şi nopţi mai multe oraşe din România au fost bombardate în primăvara şi vara anului 1944. Tirurile au început în perioada postului Paştelui, care a avut loc în acel an la 16 aprilie, au continuat de sfintele sărbători şi s-au oprit la 31 iulie.

Istoricul Alesandru Duţu a cercetat la Arhivele Militare Române dosarele cu dările de seamă întocmite lunar referitoare la bombardamentele anglo-americane.

Iată, într-o prezentare cronologică, succesiunea bombardamentelor: 4 aprilie 1944 -  Bucureşti şi Ploieşti; 5 aprilie 1944 - Ploieşti, în cinci valuri succesive; 15 aprilie 1944 - Ploieşti şi Bucureşti; 15/16 aprilie 1944 - Turnu Severin (Grupul 205 aerian britanic); 16 aprilie 1944 – Braşov; 21 aprilie 1944 - Bucureşti şi Turnu Severin; 24 aprilie 1944 - Bucureşti şi Ploieşti; 3/4 mai 1944 - Bucureşti şi Câmpina; 5 mai 1944 - Ploieşti, Moreni şi Turnu Severin; 5/6 mai 1944 - Bucureşti şi Câmpina; 6 mai 1944 - Turnu Severin, Craiova, Ploieşti, Câmpina, Braşov şi Piteşti; 6/7 mai 1944 - Bucureşti şi Câmpina; 7 mai 1944 - Bucureşti; 7/8 mai 1944 - Bucureşti şi Câmpina; 18 mai 1944 - Ploieşti; 31 mai 1944 - Ploieşti  6 iunie 1944 - Ploieşti, Braşov, Piteşti, Râmnicu Vâlcea şi Craiova; 10 iunie 1944 - Ploieşti; 11 iunie 1944 - Focşani, Galaţi şi Giurgiu; 23 iunie 1944 - Ploieşti; 24 iunie 1944 - Ploieşti şi Craiova; 28 iunie 1944 - Bucureşti şi Chitila; 2/3 iulie 1944 - Bucureşti şi Giurgiu; 3 iulie 1944 - Bucureşti, Timişora şi Arad; 4 iulie 1944 - Piteşti şi Braşov; 9 iulie 1944 - Ploieşti; 15 iulie 1944 - Ploieşti; 16/17 iulie 1944 - Timişoara; 22 iulie 1944 - Ploieşti; 23/24 iulie 1944 - Bucureşti; 26/27 iulie - Ploieşti; 27/28 iulie - Bucureşti; 28 iulie 1944 - Ploieşti; 28/29 iulie 1944 - Giurgiu; 31 iulie 1944 - Târgovişte, Buzău şi Ploieşti. 

Victime în Cartierul Tei

Scriitorul Mihail Sebastian, locuind mai departe de Gara de Nord, nu a resimţit bombardamentul cu aceeaşi intensitate: „La început crezusem că e un exerciţiu (fusese unul cu 3 ore mai devreme). Pe urmă, cînd au început bubuiturile, am crezut că sunt ale artileriei. Au fost vreo două zguduituri mai puternice, dar parcă nu de bombă.”

Mihail Sebastian nota în „Jurnalul său“: „Cînd am ieşit în curte am văzut plutind nenumărate hîrtii colorate (manifeste probabil) şi am crezut că într-adevăr avioanele nu aruncaseră altceva decît manifeste… Primele zvonuri venite din oraş (o bombă pe Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au părut născociri. Cînd am ieşit spre centru, o stranie agitaţie nervoasă însufleţea străzile, parcă mai mult din curiozitate decît din groază. Abea mai tîrziu ne-am dat seama de întinderea dezastrului.”

Cronicarul bisericesc Dudu Velicu nota în jurnalul său că unul dintre bombardamente a fost chiar în ziua de Înviere: "Nici de data aceasta n-am fost cruţaţi de furia sălbatică a anglo-americanilor. Din nou, alarmă la Bucureşti, în timp ce pe cer se aşternuse un strat des de nori (care au dispărut imediat după darea semnalului de încetare a alarmei). Un ofiţer german a afirmat că anglo-americanii au ochelari speciali cu care văd, prin nori, clar, obiectivul, în timp ce de jos ei nu pot fi văzuţi tocmai din cauza norilor. Împreună cu mai mulţi colegi am plecat cu o maşină a serviciului în afara oraşului, pe Şoseaua Vergului, unde am petrecut clipe oarecum grele din cauza luptelor aeriene care s-au dat în apropiere.

Triaj bombardat

Noi incendii, ruine, mult mai puţine victime, au căzut bombe în centrul oraşului şi spre închisoarea Văcăreşti, apoi Apărătorii Patriei-Berceni. Librăria Cartea Românească, fala ţării a scrisului românesc şi a Capitalei, a fost distrusă de o bombă incendiară care a lovit-o direct. Din măreaţa librărie au mai rămas numai ruine şi cenuşă. În timp ce lucrau la stingerea incendiului, un planşeu de beton s-a prăbuşit şi a ucis patru pompieri la sfânta lor datorie“.

Un bilanţ statistic arată că de-a lungul bombardamenteloraeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost. 

Au fost distruse 3.456 de case de locuit, distruse parţial 3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numeric, 601 avioane de vânătoare româneşti şi 709 germane.