Muzeul satului dobrogean, în curtea Mănăstirii Dervent. O casă tradiţională din Oltina a fost reconstruită bucată cu bucată
0
La Mănăstirea Dervent se amenajează un muzeu al satului dobrogean, unde vor putea fi admirate locuinţe vechi din mai multe localităţi dintre Dunăre şi Mare. Deocamdată, a fost strămutată şi reconstruită o casă din Oltina.
Creştinii care merg în pelerinaj descoperă în curtea mănăstirii o casă veche, ţărănească, autentic dobrogeană. Ea face parte dintr-un proiect al mănăstirii de înfiinţare a unui muzeu al satului dobrogean, demarat în 2004.
„Am văzut ce modificări majore se produc în satele din jur. Nu mai este aproape nimic autentic şi vream să ridicăm aici un muzeu împreună cu Muzeul de Artă Populară din Constanţa.
Prima casă am strămutat-o din Oltina. Nu ne-am priceput foarte bine şi am cumpărat şi casa şi terenul. Când au văzut pentru ce vrem să luam casa au dublat preţul spunând că ei vând un obiect de muzeu. Am demolat casa bucată cu bucată, dar lemnul era putrezit şi atunci am luat decizia de a o reconstrui întocmai, din materiale noi. Piesa de rezistenţă a rămas o coloană de stejar, pe care am folosit-o la noua casă“, povesteşte stareţul Andrei Tudor.
Acum, casa este o bijuterie. La geam poartă perdele de borangic. Pe jos este lut, la fel şi patul, cae mai apoi este învelit în pături ţesute manual. În micul muzeu sunt expuse obiecte pe care ţăranul de altădată le avea în gospodărie: de la fier de călcat cu cărbune încins, până la război de ţesut, de la sanie de transportat mărfuri până la lada de zestre.
Stareţul vrea ca următoarea casă care va face parte din muzeu să fie din satul Râmnic, şi să fie una locuită de macedoromâni, iar în interior să expună portul popular autentic.
Legenda crucilor de leac
Legenda spune că la sfârşitul secolului I, când Apostolul Andrei a propovăduit credinţa pe aceste meleaguri, a trecut şi prin părţile Derventului. Sfinţii vorbesc încă de cei patru ucenici ai Sfântului Apostol Andrei, un preot şi trei fecioare, care, fiind trimişi să propovăduiască Evanghela lui Hristos, mai marele cetăţii i-a condamnat la moarte.
Cele trei fecicioare au fost tăiate în bucăţi, iar preotul jupuit de viu şi spânzurat pe cruce, iar apoi trupurile lor au fost arse şi aruncate în Dunăre. Când creştinii s-au dus să le caute trupurile pentru a le îngropa, nu le-au mai găsit. Au găsit, în schimb, patru pietre crescute sub formă de cruce. Cei care le atingeau se vindecau ca prin minune.
În vremea stăpânirii otomane, terenul pe care erau sfintele cruci a fost cumpărat de Ahmet Bei. Aflând de puterea crucilor, deşi se închina lui Allah, a cerut să fie păzite. Însă, un urmaş de-al său a smuls crucile şi le-a distrus, în locul martiriului rămânând doar două.
Crucea cea mare din piatră este în prezent în interiorul paraclisului şi la ea vin cei suferinzi. În afara bisericii se află cea de-a doua cruce, cu braţele rupte. Până în anul 1990, la această cruce sătenii veneau cu animalele bolnave. Le lăsau priponite acolo peste noapte şi a doua zi le luau sănătoase acasă.
„Ne tot întreabă lumea ce au aceste pietre de fac minuni. Noi le spunem că nu ne închinăm la o piatră, ci creştinii se roagă la sfinţii mucenici care au pătimit aici. De altfel, Părintele Elefterie şi-a dorit mult să cunoască numele mucenicilor şi a ţinut post şi a ţinut sfânta Liturghie şi în una din nopţi i s-a arătat în vis un sfânt care i-a zis: «Eu sunt Constantin, care odihnesc aici». Şi, de atunci, noi pomenim pe Sfântul Constantin“, explică stareţul de la Dervent.
Locul unde te odihneşti şi mănânci gratis
Mănăstirea Dervent este primul lăcaş de cult care din anul 1995 a asigurat cazare gratuit pelerinilor. La dispoziţia creştinilor stau camere cu şapte – opt paturi, putând fi asigurată cazarea pentru grupuri de 60 de persoane.
Tot aici poposesc ciclişti din întreaga Europă, care fac turul Dunării. „Am avut ciclişti din Germania, Franţa, Belgia, Olanda. Toi trăgeau la noi. I-am întrebat pe unii de unde ştiu ei că aici, la mănăstire, se asigură cazare gratuită şi mi-au răspuns că aşa scrie în ghidurile lor“, dezvăluie stareţul mănăstirii.
De curând, a trecut pragul Derventului un olandez, care mergea pe jos, vrând să refacă drumul sultanului. „Era plecat din februarie. Era obosit. S-a odihnit la noi şi l-am ospătat şi a plecat mai departe“.
Artistul plastic care a devenit călugăr
Tot în Casa Domnului, anual, se organizează tabere de creaţie, eveniment care anul acesta va ajunge la cea de-a 11-a ediţie. „Vin aici artişti plastici. Am încercat să îi apropiem de mănăstire, de spaţiul duhovnicesc. Nu este uşor, ei se cred creatori şi nu întotdeauna colaborează cu creatorul“, povesteşte părintele Andrei. Spune că la cea de-a doua ediţie, unul dintre artiştii platici a fost atras de mănăstire şi s-a călugărit. În prezent, el lucrează la înfrumuseţarea noii biserici care se construieşte.
Stareţul Andrei FOTO Mariana Iancu
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
