FOTO Tradiţii dobrogene de Anul Nou. Care este originea Pluguşorului şi a Sorcovei de la Constanţa şi Tulcea
0Sudul si nordul Dobrogei sunt extremele care au păstrat intacte puţinele obiceiuri de Anul Nou. Oraşele mari au uitat să mai dea colindători, iar oamenii sunt prea grăbiţi pentru a asculta colindele aşa cum se cuvine. Asta nu îi împiedică pe cei care vin de la nord-vest de Tulcea să ajungă şi în aceste mari oraşe.
Grupurile mari de colindători care ajung la Constanţa sunt din zonele Niculiţel, Valea Teilor, Greci şi Ienisala, adică din Judeţul Tulcea. Specialiştii spun că în acele zone creştinii tulceni au o altă atitudine faţă de biserică, dar şi faţă de tradiţii şi obiceiuri. Oamenii sunt mai ataşaţi faţă de trecut şi de ceea ce făceau bunicii lor.
Părintele Iulian Isbăşoiu care păstoreşte biserica Sfântul Ion din Constanţa a studiat toate aceste obiceiuri de Revelion şi a acceptat să discute despre ele.
"La noi, în Constanţa de regula, oamenii vin la Biserică doar când au nevoie. Avem un grup de oameni care vin în permanenţa, dar şi o migraţie destul de mare. Vin atunci când au un necaz, când au o problemă. În Tulcea ei consideră o datorie firească să fie langă Biserică şi vreau să vă spun că în Tulcea s-au păstrat altfel tradiţiile. Poate şi pentru faptul că trăiesc printre ruşi şi lipoveni care, după cum ştiţi, sunt foarte conservatori. Asta i-a făcut şi pe ei sa fie conservatori la rândul lor", spune preotul Isbăşoiu.
Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute de revelion este Sorcova. Iniţial nu exista o sorcovă cu aspectul celei de astăzi, ci doar nişte renguţe de pomi care se puneau în pământ şi se udau de Sfântul Andrei şi creşteau sau chiar înfloreau până pe 1 ianuarie. Atunci erau folosite la sorcovit.
Obiceiul era unul agrar, iar versurile cântecului care acompaniază acest sorcovit chiar asta scot în relief - urări pentru oamenii care muncesc pe câmp: să aveţi un an bun, să fiţi tare ca piatra, iute ca săgeata, să vă întăriţi, să fiţi puternici.
"Faptul că se petrece în ziua de Sfântul Vasile, în dimineaţa Anului Nou, asta denotă că are o legătură şi cu Sfântul Vasile care a intrat în istorie şi a rămas că cel mai darnic Sfânt prezent atunci când oamenii aveau nevoie de el. Şi cum Crăciunul şi sărbătorile de iarnă se caracterizează prin această atitudine de altruism, de întrajutorare a celor care se află în nevoi, şi aceste obiceiuri se petrec în perioada respectivă. Toată evoluţia creştinismului de fapt nu este altceva decât o ieşire din lumea păgână, însă nu renunţarea la valorile ei" a precizat Iulian Isbăşoiu.
Un alt obicei păstrat în aceste zone este Pluguşorul. Părintele Isbăşoiu spune că rădăcinile lui merg destul de departe în istorie.
"Există pluguşor şi plug, două lucruri diferite. Cu pluguşorul merg cei mici şi cu plugul merg cei mari, adică cetele. Dacă cei mici urează şi prosperitate, cei mari aveau şi un scop matrimonial pentru că mergeau în general la fetele tinere aveau versuri speciale pentru fetele necăsătorite. La început, oamenii începeau fie de la preot fie de la cel mai bun gospodar al satului, ei era primul urat, drept recunoaştere pentru toată muncă lui din anul respectiv. Era mare cinste să plece plugul de la tine. Acum presupun că se pleacă de la primar, dar sunt şi zone în care se pleacă de la omul cel mai gospodar. Era o recunoaştere tacită a satului pentru meritele pe care le-a avut în anul respectiv."
Instrumentele care sunt legate de Pluguşor ar fi plugul, buhaiul şi biciul. Toate sunt menite să facă mult zgomot şi să trezească la viaţă. În anumite zone, obiceiul este asociat şi de semănat pentru că grupurile care colindă aruncă grâu.
Părintele Isbăşoiu spune că în aceste colinde există şi câteva versuri cu conotaţie creştină, dar cele care predomină sunt legate de etnogeneza poporului român.
"Biserica nu s-a opus niciodată; veţi vedea uneori că şi preotul îi însoţeşte. plus că el este unul dintre primii colindati ai satului. Nu s-a opus şi nu se va opune niciodată, decât bătăilor celor cu măşti, acolo nu putem să promovăm şi să acceptăm că se bat cu măciucile în cap până se accidentează. Dacă totul se petrece într-un cadru normal, firesc şi scopul este unul de bucurie şi nu de tristeţe este absolut acceptat.
De fapt Biserica primeşte urători şi colindători, şi la patriarhie vin colindători şi ÎnaltPreaSfinţitul are ziua de colinde în care îi primeşte pe toţi colindătorii din Dobrogea. Atâta timp cât totul se petrece într-un cadru corect, cinstit , serios şi nu este vulgar, ci transmite un mesaj sufletesc care poate să construasca sau să aducă o alinare e acceptat de Biserica." încheie preotul constănţean.
Vă mai recomandăm:
FOTO VIDEO Ruladă de purcel de lapte, o reţetă a unui constănţean maestru în arta culinară
Se încarcă comentariile...
