Dobrogea anilor '30: Călătoria profesorului Călinescu în Ţara lui Sfarmă Piatră, a smochinilor şi a cămilelor cu două cocoaşe
0Profesorul R.I Călinescu, care a cutreierat Dobrogea la începutul secolului al XX-lea, ne-a lăsat o imagine frumoasă de epocă a acestui ţinut din care făcea parte la acea vreme şi Cadrilaterul. Toate poveştile le-a adunat în cartea „Cutreerând Dobrogea meridională“, publicată la Editura „Adeverul SA“.
Prima oprire a făcut-o în zona istorică a oraşului, la „Muzeul Regional al Dobrogii“. Iată cât de frumos povesteşte el despre civilizaţiile care trăiesc aici în bună pace:
„Cine vine dinspre gară şi se opreşte o clipă în Piaţa Ovidiu, adică în centrul oraşului Constanţa, are dintr-o singură privire o imagine complectă a întregii provincii dobrogene şi viziunea tuturor civilizaţiilor sale suprapuse: la mijloc se ridică sobră statuia lui Ovidius, ce ne aminteşte de stăpânirea romană; la oarece distanţă se profilează impunătoare şi sveltă marea moschee a oraşului, ce ne aduce aminte de stăpânirea vremelnică a turcilor; şi, în fine, în dreapta se-nalţă plină de măreţie, acoperind în parte orizontul şi linia albastră a mării, Primăria Municipiului Constanţa, reprezentând stăpânirea şi autoritatea românească în provincia noastră dintre Dunăre şi mare“. Clădirea de care face vorbire este acum Muzeul de Arheologie Constanţa.
Următoarea oprire, profesorul R.I. Călinescu a făcut-o la staţiunea zoologică maritimă Regele Ferdinand de la Agigea, înfiinţată de prof. Ioan Borcea, o „clădire plină de mistere“, de vreme ce oamenii din zonă nu aveau acces în interior. Pe faleza staţiunii a descoperit 20 de tufe de smochini „care fructifică în fiecare vară“.
În „Ţara lui Sfarmă Pietre“
Profesorul spune că a descoperit pe aceste meleaguri „Ţara lui Sfarmă Pietre“. Iată cât de frumos descris zona: „Cine doreşte să vadă aievea ţara şui Sfarmă-pietre din basme să facă pe jos drumul de la Caibechioi până la valea Bolatei. Sfarmă-piatră a lucrat aci cu formidabile desfăşurări de forţe, fărâmiţând ţărmul Mării Negre, ca în cele mai năzdrăvane coşmare, pe o considerată distanţă.
Când acest misterios personaj îşi începea activitatea, lumea de prin împrejurimi auzea un vuet tare ca al vântului, aci sbârnâind, aci fuerând, iar pământul parcă înfricoşat de ceea ce-l aştepta, începea să tremure ca varga, din ce în ce mai tare, până când dârdâia de-a binelea, zbuciumându-se întocmai ca valurile mării. Stâncile crăpau şi se dărâmau. Iar când activitatea lui Sfarmă-piatră ajungea la paroxism, ţărmul se rupea în felii ce cădeau pe rând în valurile mării. Aşa este tot ţărmul de la Caibeichioi (Stânca) până dincolo de Surtuchioi, aproape de valea Bolatei.
Despre ţinut spune că este bogat în peşteri şi se pot vedea chiar morminte şi altare, dăltuite în stâncă de mâna omului.
Plaja singurătăţii
Următoarea oprire, după ce a străbătut „aceleaşi ţinuturi şi având în dreapta stepa uscată şi tristă a podişului, în stânga oglinda albastră şi rece a mării“, a fost valea Bolatei. „De-o parte şi de alta se-nalţă sălbatice, prăpăstiile de piatră roşie ale pereţilor văii pe care coborâm cu greutate, căţărându-ne ca pisicile ca în cea mai sălbatică vale din Carpaţi“, descrie el zona.
Gura văii e cotropită de nisip care formează un fel de cordon litoral şi o minunată plajă. „Nu se găsesc aici nici plutoanele de cabine, nici odiosul casino, iar ochiul nu e încă lezat de nici una din meschinăriile vieţii balneare“, notează el în carte.
La Poarta celor 40 de fete
El a ajuns şi la Capul Caliacra, unde s-a strecurat prin peşterile troglodiţilor şi a descoperit vipere cu corn. A admirat apoi „Poarta celor 40 de fete“. Legenda spune că de pe stânca s-ar fi aruncat demult 40 de fete ale cetăţii, legate una de alta cu cozile de păr, preferând să fie înghiţite de valurile mării dect să cadă în mâinile duşmanilor care pătrunseseră în cetate.
Pe cocoaşa cămilelor dobrogene
O ia apoi spre apus, cu trăsura şi ajunge în satul Duranlar. Aici a descoperit cămilele bactriane (cu două cocoaşe), deţinute de Z. Holevici. „Văzute printre tufele de scaeţi un puternic sentiment exotic începe să ne cuprindă. Parcă ne-am afla în stepele Asiei. Oprim trăsura la oarecare distanţă, penru ca aceste ciudate fiinţe, cu aspect de animale apocaliptice, să nu se sperie de cai.
Sunt în total cinci: un bărbat tânăr, trei femele, dintre care una bătrână şi chioară, şi un pui de sex masculin. Pasc liniştite şi cu vădită plăcere scaeţii câmpului, fiind păzite de un turculeţ cu fes. (...) Vocea cămilei bactriane este un urlet înfricoşător, greu de descris, format în acelaşi timp din grohăituri, strigăte, behăituri, behăituri, urlete, toate laolaltă.
Altădată, numărul cămilelor de la Duranlar ajungea la 23 de capete. Au pierit însă din cauza consanguinităţii şi doar aducerea unui mascul le-ar fi putut salva. Pofesorul cerea atunci ca statul să se implice pentru salvarea cămilelor din sudul Dobrogei.
„Experienţa de astă-vară pe care am făcut-o cu ajutorul unui ziar de mare tiraj, ne-a arătat că există la noi un număr destul de mare de persoane, dintre cele mai culte şi mai distinse, care aflau atunci, pentru prima dată, de cămilele de la Duranlar, de focele de la Capul Caliacra şi de rechinii din largul Mării Negre“, scrie el în cartea publicată în perioada interbelică.
Vă mai recomandăm:
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei
Cel mai frumos sat din Dobrogea. 2 Mai, locul unde răsare marea
Se încarcă comentariile...
