Dobrogea până la 1878. Ce localităţi, astăzi pierdute, se aflau pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vremea cămilelor în Dobrogea Sursa foto Dan Arhire Autor Anatole Magrin
Vremea cămilelor în Dobrogea Sursa foto Dan Arhire Autor Anatole Magrin

În istoria Dobrogei, anul 1878 reprezintă un moment de cotitură, deoarece atunci s-a instalat administraţia românească în regiune dintre Dunăre şi Marea Neagră.

Aflată sub stăpânire otomană până la Războiul de Independenţă din 1877, Dobrogea a revenit la sânul patriei-mamă în mod oficial în urma Tratatului de la Berlin din 13 iulie 1878.

Istoricul dobrogean Gheorghe Dumitraşcu a făcut o evidenţă regională a organizării populaţiei în cartea documentară „Localităţi, biserici şi mănăstiri româneşti în Dobrogea, până la 1878“.

„E foarte uşor de dovedit că Dobrogea a constituit centrul vieţii religioase româneşti până la apariţia mitropoliilor din Ţara Românească şi Moldova. Istoricul lăcaşurilor de cult din acestă zonă se înscrie în istoria etnogenezei şi afimării româneşti, crescute direct din latinitate“. Dumitraşcu a adunat date despre 77 localităţi din Dobrogea de la acea vreme, cu 87 biserici româneşti. Patru localităţi menţionate se află astăzi în componenţa Bulgariei: Popina, Silistra, Turtucaia, Vaidomir.

Înainte de 1878 existau în Dobrogea 4 mănăstiri: Celic-Dere, Cocoşu, Taiţa şi Teliţa. Iar 18 biserici erau ridicate împreună cu alte etnii creştine: Almalău, Armutlia (Turda de azi, judeţul Tulcea), Baia, Nicolae Bălcescu, Beidaud, Bugeac etc.

Onomastica de astăzi consemnează localităţi în ambele judeţe, Constanţa şi Tulcea, care poartă acelaşi nume. De exemplu, Izvoarele din judeţul Constanţa se numea Pârjoaia, iar Izvoarele din judeţul Tulcea se numea Alibeichioi. Ostrov din judeţul Constanţa sau din judeţul Tulcea şi-a păstrat numele de atunci. Satu Nou din judeţul Constanţa se numea Yekii, iar Satu Nou din judeţul Tulcea mai era cunoscut ca Bedje.

Denumirile turceşti predominau în acea vreme, foarte multe fiind păstrate şi astăzi: de la Medgidia la Enisala, Coslugea, Beştepe, Mahmudia, Murighiol, Sarinasuf etc.

O anume aşezare a dispărut între timp, fiind consemnată în analele Dobrogei la 1878: Ester. Se afla pe raza comunei Pazarlia, actualul Târguşor, cea mai veche atestare a sa fiind de la 1538, în jurnalul expediţiei sultanului Suleyman Magnificul.

Ester avea 1.500 case frumoase, acoperite cu şindrilă, după cum au notat călătorii vremii, precum faimosul cronicar turc Evlia Celebi. Şi totuşi, aşezarea s-a stins, mutată probabil în alt loc de oamenii săi. La sfârşitul secolului al 19-lea, Ester era locuită de 67 români şi 69 tătari, fără să aibă o biserică. Săpăturile făcute de arheologii constănţeni au scos la lumină 15 morminte, monede, paftale, cerceri, cruciuliţe şi alte accesorii vestimentare.

Istoria unei date memorabile

Era 14 noiembrie 1878, când Regele Carol I lansa două proclamaţii fundamentale pentru România. Una era adresată celor mai noi cetăţeni români: dobrogenii. Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni a fost tipărită în limbile română, turcă, greacă şi bulgară, fiind răspândită în foi volante, pe întreg teritoriul dobrogean. Cealaltă proclamaţie era destinată Armatei Române.

Iată aşadar cum sunau cele două proclamaţii, aşa cum au fost scrise de Mihail Kogălniceanu şi rostite de Regele Carol I în ziua care a readus Dobrogea la sânul patriei-mamă.

Proclamaţia Domnitorului României către dobrogeni

„Locuitori de orice naţionalitate şi religie,

Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrara, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă.

Armata româna, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire.

Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţiune definitivă care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornice poziţia voastră cetăţenească.

Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră“.

Proclamaţia către Armata Română

„Soldaţi!

Puterile Mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a părinţilor noştri de mai înainte.

Azi veţi pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! Însă acum veţi merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori, ci de amici, ca fraţi al locuitorilor, care de azi înainte sunt concetăţenii noştri.

Soldaţi! În această nouă Românie veţi găsi o populaţie care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veţi găsi şi locuitori de alt neam şi alte credinţe. Toţi aceştia, care devin membri ai Statului român, au aceleaşi drepturi la protecţiunea şi la dragostea voastră...

Aşadar, drum bun soldaţi şi Dumnezeu să vă aibă în pază.

Gândul meu vă însoţeşte neîntrerupt. Trăiască România!“

image

Mărgăritarul Coroanei României

„Proclamaţiile sale, care îndeamnă la înţelegere şi respect, sunt două documente fundamentale ale căror intenţii se vor regăsi şi în legile privind Dobrogea - Legea din 1880 pentru organizarea Dobrogei sau «Constituţia Dobrogei», cum o numea Kogălniceanu, şi Legea pentru regularea proprietăţii imobiliare în Dobrogea. Carol I continuă astfel politica lui Cuza faţă de ţinutul dintre Dunăre şi Mare, pe care îl considera «mărgăritar al coroanei României».

În însemnările sale din 8 iunie 1867, el cerea guvernului să facă demersurile diplomatice necesare pentru ca să i se retrocedeze României Delta Dunării, conform Tratatului de la Paris, din 1856 - ce fusese încălcat prin Convenţia din 1858. În 1878, Carol I era conştient că presiunile asupra României vor fi deosebit de mari, mai ales din partea colosului răsăritean, Rusia, care dorea redobândirea întregii Basarabii, estompând interesul pentru ieşirea la Dunăre şi Mare.

Pe altă parte, Carol I era sfătuit de tatăl său, Carol-Anton de Hohenzollern, care-l informa că Bismark nu ar pune în pericol Germania pentru ca România să păstreze sudul Basarabiei. Carol-Anton se dovedea, în acel moment, a fi cel mai lucid. Este explicabilă şi atitudinea celeilalte tabere, care nu accepta să primească Dobrogea în schimbul altui teritoriu românesc, Basarabia. Rusia ar fi fost dispusă să ne dea sudul Dobrogei, cu condiţia să înceteze campania antirusească din Parlament şi din presa românească. Carol - ca şi tatăl său - a trăit cu intensitate imperativul cedării Basarabiei, pe care-l simţea de neînlăturat. În aceste condiţii, interesul său se mută exclusiv pe Dobrogea.

Condiţiile păcii sunt cunoscute. Conform art. 46 din Tratatul de la Berlin, Dobrogea revenea României, readucând astfel ţării 14.758 km2 şi un număr de 106.943 locuitori, dintre care 30.977 români, 20.715 bulgari şi 16.493 turci“, descrie contextul vremii dr. Lavinia Dacia Dumitraşcu, fiica istoricului Gheorghe Dumitraşcu, ea fiind cercetător la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa.

Pe aceeaşi temă:

Oraşe dispărute din România. Ester, aşezarea înfloritoare din Dobrogea, consemnată în expediţia sultanului Soliman Magnificul

Vizionarul Mircea cel Bătrân. Cum s-a îndeplinit visul voievodului care a alipit Dobrogea de Ţara Românească

Legătura puţin ştiută dintre Familia Regală şi Marea Neagră, care a pus Dobrogea pe harta strategică a României

Primele mărturii creştine din Dobrogea, cercetate de preotul care a descoperit Bethleemul românesc

Unde se închinau românii din Dobrogea creştină în timpul stăpânirii otomane. Rezistenţa credinţei în vremuri tulburi

Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei

Mica unire de la 14 noiembrie 1878. Ziua când Dobrogea a revenit la patria-mamă


 

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite