ANALIZĂ Şcoala românească „pedalează în gol“. Hibele unui sistem neperformant, încremenit în timp
0Fiecare început de an şcolar readuce pe tapet problemele majore cu care se confruntă învăţământul românesc. Pe măsură ce timpul trece, acestea par a se adânci, în loc să ajungă la o rezolvare. De la banalul fond al clasei, până la o schimbare a paradigmei educaţiei, specialiştii creionează un tablou sumbru în care personaje principale, pe post de cobai, sunt elevii.
Marian Staş, expert în educaţie, spune că „miza de fond a Şcolii ca sistem în România, ratată copios şi în acest an şcolar, este absenţa oricărui proiect transformaţional real în sensul scoaterii Educaţiei din paradigma sa comunistă. Nimic despre valori de secol XXI. Nimic despre curriculum de secol XXI. Nimic despre formare pe filieră didactică şi carieră de secol XXI. Nimic despre instituţii de secol XXI. E o pedalare în gol inerţială, în care propunerile de schimbări la vârful ministerial nu fac decât să accentueze o dată în plus senzaţia de cârpeală conjuncturală, fără noimă, fără cap şi fără coadă.”
De asemenea, expertul, care este şi preşedintele Clubului „Liderii Mileniului Trei”, arată că sentimentul acesta de improvizaţie a sistemului educaţional nu este întâmplător deoarece sistemul a ajuns în starea în care singurele intervenţii acceptabile sunt cele majore, în rezonanţă cu viziunea un şcoli de secol XXI.
O soluţie posibilă constă în înfiinţarea de şcoli-pilot, la fel cum s-a întâmplat şi în Republica Moldova, şcoli unde se adoptă un sistem necomunist, bazat pe nevoile vocaţionale ale elevului, nu pe cele ale profesorului.
„Una dintre cele mai importante competenţe sau deprinderi pe care copiii au a şi le cultiva este competenţa de a alege, de a decide, de a învăţa să ne asumăm consecinţele deciziilor noastre. Or, în momentul în care tu ai o şcoală unde copiii au 15 materii obligatorii pe săptămână, povestea cu decisul şi alesul moare de la sine. De fapt, şcoala nu este făcută să înveţe să decidă sau să-şi dezvolte gândirea critică, ci este făcută pentru ca profesorii să-şi menţină normele didactice“, spune Marian Staş (foto).
Dezorganizare şi haos
Alexandru Manda, expert al Societăţii Academice din România, vorbeşte despre incertitudinea dată de lipsa unui ministru plin la Educaţie şi perspectiva unei crize politice în situaţia în care pe 19 septembrie se termină mandatul interimar al ministrului Daniel Breaz.
„Din păcate, imaginea de la ora actuală la nivelul leadershipului politic naţional nu este diferită de cea a educaţiei româneşti: dezorganizare, haos, lipsa predictibilităţii. De la ultimele alegerile parlamentare şi până acum, deci în aproximativ trei ani, am avut la cârma Ministerului Educaţiei patru miniştri plini şi doi interimari. Practic, nici nu au avut timp să se dezmeticească şi să îşi facă un plan că titularii funcţiei au şi fost schimbaţi”, subliniază Alexandru Manda (foto).
Iată de ce, la ora actuală, în educaţia românească nu putem vorbi de elaborarea unor politici, strategii cu planuri de acţiune, studii şi efecte pe termen lung, ci doar de „o administrare a problemelor curente”: plata salariilor, organizarea examenelor, coordonarea sistemului.
Pe lângă stabilitatea politică la nivel guvernamental şi ministerial, o altă soluţie pentru educaţie ar fi discutarea de către MEN, cu toţi factorii interesaţi, a proiectelor de planuri-cadru şi programe şcolare care zac prin sertarele ministerului.
Probleme recurente
De la „firul ierbii”, Mihai Tănase, liderul Asociaţiei Elevilor din Constanţa, cea mai activă asociaţie de gen din România, face o scurtă radiografie a problemelor resimţite direct de către elevi.
„Există o serie de probleme recurente, precum lipsa pazei în unităţile de învăţământ sau, acolo unde ea există, practica cutumiară ca părinţii să plătească cheltuielile din banii lor, în ciuda obligaţiei foarte clare prevăzute de Legea educaţiei în sarcina primăriilor”, spune elevul.
Continuând să creioneze tabloul sumbru al problemelor din educaţie, liderul AEC, aminteşte de unităţile de învăţământ fără avize ISU sau autorizaţii sanitare, de cele care încă mai au toaletele în spatele curţii, de finanţările insuficiente primite de la primării care-i obligă pe elevi şi dascăli să studieze iarna în frig, te transportul şcolar care a devenit o problemă considerată „gravă” prin neacordarea de reduceri la nivel judeţean sau acordarea burselor şcolare care este la discreţia administraţilor locale. Astfel, soluţia ar fi respectarea legii de către şefii Consiliilor Judeţene şi de către primăriile care au în subordine unităţile şcolare.
„Anul acesta, însă, ne confruntăm cu o problemă suplimentară, şi anume reglementarea abuzivă prin care elevii care nu obţin media de admitere peste 5 sunt obligaţi să urmeze cursurile unei şcoli profesionale”, spune Mihai Tănase (foto). De altfel, AEC a anunţat că va da în judecată Ministerul Educaţiei din cauza acestei decizii.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
