Cum pot fi struniți turiștii de pe litoral: „Este vorba despre atitudine“, explică jandarmii
0
Când toată lumea este în vacanță și umblă fericită în șlapi, ei sunt echipați din cap până-n picioare în haine închise la culoare, bocanci și veste de protecție. Poate și-ar dori și ei o baie în mare atunci când arșița este în toi. Dar dacă aveți o vacanță liniștită, să știți că lor li se datorează în mare parte.
Jandarm de Vama Veche: „Ca s-o stăpâneşti, trebuie s-o înţelegi"
De statură medie, cu figură paşnică şi zâmbet larg - aşa apare plutonierul major de Jandarmerie Constantin Silviu Popa (39 de ani). Pentru cei care l-au cunoscut în acţiune, omul este mai degrabă o figură de care e bine să te fereşti. Căci atunci când vine vorba de meserie, jandarmului îi dispare instantaneu zâmbetul. Este şeful dispozitivului de ordine din Vama Veche.
Plutonierul major Popa conduce o grupă de 19 jandarmi. Ei sunt cei care trebuie să stăpânească nisipurile mişcătoare de la Vama Veche. „Este vorba despre atitudine", explică jandarmul de Vama Veche.
Cum să înţelegi Vama. Cu ce se deosebeşte 2 Mai
„Vama Veche este o entitate vie, mereu în mişcare. Situaţia diferă de la oră la alta. Acum se duc la culcare şi se face linişte, apoi lucrurile se schimbă radical. Toţi ies pe străzi şi începe agitaţia. Trebuie să înveţi să te adaptezi la pulsul ei, altfel rişti să pierzi valul. 2 Mai este cu totul altceva. Este liniştită, la 2 Mai vin familişti, mai sobri. Nu are nicio treabă cu Vama.
Ca să stăpâneşti situaţia, trebuie întâi să cunoşti şi să înţelegi cutumele. Vama Veche este prin excelenţă un loc al libertăţii totale, al nonconformismului, al boemei. Suntem de acord cu asta, cu unele rezerve. Câtă vreme nu se încalcă vreo regulă a bunului simţ suntem în regulă unii cu alţii. Nu suntem absurzi, dar avem grijă să trasăm întotdeauna limitele. Aşa, nu există confuzii."
Despre vamaioţii care stau toată vara
„Sunt vreo 20-30 tineri care vin primăvara şi pleacă toamna. Este o gaşcă de braşoveni care au venit de la începutul sezonului. I-am văzut că se instalează cu cortul şi au de gând să stea mult. I-am întrebat: «Voi? Care-i treaba?». «Mai stăm o zi», «Mai stăm două». S-au făcut două luni şi ei tot n-au mai plecat. Sunt fete, băieţi, nu se ocupă cu nimic, vă daţi seama, câtă vacanţă să ai? Din ce să trăieşti? Le mai vin prieteni în vizită. Unii au reuşit în viaţă, alţii nu. Cei care şi-au făcut o situaţie vin la vamaioţi, le fac cinste, chefuiesc împreună, stau cât stau, apoi pleacă în oraşul lor, la treaba lor. Gaşca rămâne în Vamă, aşteptând următoarea tură de prieteni. Unora le place să trăiască aşa".
Neonaziştii, simpli turişti
„Am avut emoţii la un grup mai mare de neonazişti. Când i-am văzut în Vamă, mi-am zis că o să avem probleme. Am stat toţi încordaţi, i-am urmărit tot timpul, de la distanţă, să nu scăpăm vreo mişcare. Spre marea noastră surprindere, au fost foarte liniştiţi. Nu s-au încăierat cu nimeni, nu au existat conflicte.“
Rockerii, cei mai paşnici. „Pace, frate!"
„Rockerii sunt cei mai paşnici din Vamă. Cei mai, cei mai paşnici! Aceia - fioroşii, bărboşii, pletoşii, motocicliştii cu bocanci şi ţinte. Nu avem nici măcar un caz de încălcare a legii din partea lor. Acuma, să nu-i deochi. Am ajuns la un soi de fraternitate cu ei. Ne salută: «Pace, frate!». «Pace», le răspundem noi."
Cum detectezi un suspect
„Experienţa m-a învăţat că nu trebuie să judeci un om după aparenţe. Mă lămuresc ce hram poartă abia după ce vorbesc cu el. Dacă îl văd deschis şi natural, sunt şi eu la fel. Omul acela n-are ce ascunde. Dacă îl văd încurcat şi neliniştit, e ceva în neregulă. Încercăm să îi facem pe turişti să depăşească emoţia iniţială, aceea de a veni în contact cu oameni ai legii, mai ales cu cei în uniformă. Dar dacă nervozitatea persistă, avem un suspect. Îi vorbim frumos, dar ferm, şi îl convingem să nu intre în bucluc pe aici. Dispare în peisaj apoi. Se şi anunţă între ei - vezi că acolo e patrulă, acolo nu poţi să intri. Pleacă ei, dar vin alţii. Şi o luăm de la capăt."
Punctele fierbinţi: La Stuf, Molotov şi Expirat
„Sunt trei puncte fierbinţi în Vamă: La Stuf, Molotov şi Expirat. Nu ne ducem niciodată în mijlocul lor, nu vrem să le creăm niciun disconfort. Mai degrabă vrem să ne facem simţită prezenţa. Venim cu maşina, cu rampa aprinsă, stăm pe margine, ne plimbăm prin sat. Când ne văd, cei care au de gând să facă pe nebunii se ponderează, iar cei care vor doar să se relaxeze se simt în siguranţă."
Portret de vamaiot: om cu carte şi vocabular ales
„Majoritatea vamaioţilor sunt oameni cu carte. Au cultură, sunt citiţi, educaţi... nu poţi să le vorbeşti oricum. De aceea şi noi ne exersăm discursul. Le vorbim civilizat, ne alegem cuvintele, nu ne purtăm abuziv. Dacă am fi în civil, poate am fi tentaţi să răspundem cu aceeaşi monedă la provocări. Dar purtăm o uniformă, suntem militari şi avem un statut aparte faţă de restul lumii. Chiar vrem să câştigăm respectul oamenilor faţă de Jandarmerie în primul rând. Dacă instituţia noastră este respectată, suntem respectaţi fiecare dintre noi, cei care lucrăm aici."
Vamaioţi sadea? Nu, ofiţeri sub acoperire
„Nu înseamnă că sunt de acord cu tot ce fac ei. Întotdeauna le-am cerut să respecte intimitatea celorlalţi. Să aplice regula «ce ţie nu-ţi place altora nu face». Nu sunt de acord nici cu băutul, nici cu nudismul, nici cu fumatul de niciun fel... Urmărim să nu sară calul, să nu devină violenţi. Când bănuim că acolo se consumă substanţe interzise, luăm legătura cu DIICOT-ul, cu BCCO-ul, care au anchetele lor. Ofiţerii lor sub acoperire oricum sunt infiltraţi printre ei. Avem şi noi oamenii noştri cu astfel de misiuni. Dacă îi vedeţi, nu-i recunoaşteţi! Sunt vamaioţi-vamaioţi."
Preferata jandarmului, Aleea Artiştilor. „Nu i-am amendat niciodată"
„Strada principală spre plajă eu am botezat-o Aleea Artiştilor. Doar câţiva au autorizaţie, restul sunt liber profesionişti. Mie îmi place că au îndeletniciri, fac ceva util. Iese un lucru frumos din mâinile lor, fie că fac picturi, desene, codiţe împletite sau bijuterii. Sunt foarte talentaţi. Nu i-am amendat niciodată.
Nu vreau să cerşească. Unul şi-a pus un carton pe care scria: «Daţi un leu unui beţiv». Îl iei ca atare. Dar nu-l laşi să agaseze oamenii.
Ponturi despre cum să te fereşti de hoţi
„Localnicii vin să fure. Mangalia, Limanu trimit spre Vamă mulţi hoţi. Îi vezi cum dau târcoale grupurilor care dansează pe plajă şi îşi lasă toţi genţile pe nisip, în grija cuiva. Atacă îndeosebi corturile. Noaptea taie cortul, decupează o ferestruică, se uită înăuntru ce e de furat, apoi bagă mâna pe sub margine, prin nisip. I-am învăţat pe turişti să facă o groapă în nisip, deasupra căruia să doarmă, iar acolo să îşi pună bunurile de preţ. Sau să doarmă cu ele sub cap."
Dacă ar fi turist...
„Dacă aş fi turist, nu aş veni în Vamă. Poate mi-aş aduce soţia o seară. Dar copilul în niciun caz."
Despre şpagă şi alte ispite
„Urăsc şpaga, este dezonorantă. Nu e vorba de acceptat un pahar cu apă. Dar cum să mergi să mănânci la cineva, chiar dacă te invită? Data viitoare cum mai pot eu să-l amendez că face gălăgie? Aş turba să ştiu că unul de-al nostru a făcut aşa ceva. Colegii despre care aş afla că iau şpagă mi-ar deveni brusc duşmani.
Nu sunt ipocrit, nici nu vreau să folosesc cuvinte mari. Nu am intrat în Jandarmerie din convingere. Era un loc de muncă, mi s-a părut bun. Asta era acum 18 ani. Când am văzut însă ce presupune meseria, cât de importantă este misiunea unui jandarm, am devenit foarte responsabil. Am avut şi nişte modele extraordinare în rândul colegilor cu experienţă. Acum soţia îmi cam reproşează că atunci când vine vorba despre serviciu, las totul deoparte şi am sărit direct, la orice chemare.
Meseria a ajuns pentru mine, jandarm, o a doua natură. Iar cetăţenii sunt oglinda noastră. Nu pot fi nepăsător, indiferent. Încerc să fac mai mult decât să constat. Vreau să şi ajut oamenii să treacă de necaz. Iar pe alţii vreau să-i ajut să nu intre în necaz. Când îşi pierde cineva actele, de exemplu, nu am linişte până nu rezolv, chiar dacă nu ţine de mine tot mersul lucrurilor. Consider cazul încheiat când omul îmi confirmă la telefon că este totul în regulă. Când îl aud mulţumindu-mi fericit, mi se ia o greutate de pe suflet."
Jandarmii Big Brother. Cum sunt prinși, de la înălțime, delincvenții din stațiuni
Jandarm de Costineşti: „La mare, toți se dau Tarzan"
Plutonierul Marinache Leu (34 de ani) ştie Costineştiul ca pe propriul buzunar de la veston. A făcut armata la Jandarmerie şi a devenit unul dintre primii angajaţi ai structurii mobile aparţinând instituţiei. El rememorează anii trecuţi, când Jandarmeria a început patrularea asiduă pe litoral şi contabiliza în fiecare seară zeci de amenzi în staţiunea tineretului.
„Nu mai aveam loc în dubiţa Mercedes Vito, era plină de indivizi pe care trebuia să-i audiem. Acum sunt seri în care dăm o singură amendă. La 40.000 - 50.000 oameni care sunt vara în Costineşti, e o realizare", spune jandarmul Leu.
În 2011 a fost valul de furturi de fier vechi de la Epavă. „Hoţii voiau să o vandalizeze şi s-o vândă. Veneau cu bărcile să o fure cu totul. I-am calmat şi pe aceia."
Yoghinii, proprietari cu acte în regulă. „Nu deranjează pe nimeni niciodată"
Costineştiul este staţiunea de recreere şi meditaţie a yoghinilor de la MISA, care după prigoana de la începutul anilor 2000 s-au orientat spre a-şi crea propria tabără. Şi-au cumpărat terenuri pe care au înălţat spaţii de cazare. Un cort imens este amenajat în curtea sediului principal, pentru a găzdui şedinţele în grup. „Nu fac niciodată probleme, sunt foarte liniştiţi. Nici vecinii nu se plâng de ei, în curtea lor acolo nu deranjează pe nimeni".
Omul mort. De nisip
Serviciul jandarmilor începe dimineaţa la ora 7 şi se încheie seara la ora 19. La preluarea turei se face schimbul de informaţii: ce s-a mai întâmplat, ce avem de urmărit, dacă se anunţă ceva. Urmează echiparea: vestă, cotiere, tibiere, cască, baston, cătuşe, spray. Apoi începe patrularea.
„De obicei aruncăm de sus, de pe faleză, o privire pe plajă. Şi ştim exact unde să ne ducem. Apoi curg apelurile la 112, când suntem trimişi dintr-o parte în alta a staţiunii pentru diverse reclamaţii. Unul a sunat odată să ne anunţe că e un om mort pe plajă. Ne-am dus într-un suflet, dar victima era... un om de nisip. Glume".
Dacă de îmbătat nu mai sunt bani în buzunarul turiștilor, de un porumb fiert pe plajă se găseşte întotdeauna un bănuț. „Am dat 1 milion de lei amenzi pentru comercianţii ambulanţi. Turistul reclamă că îl deranjează vânzătorul pe plajă, dar tot el îl încurajează cumpărând de la el".
„Eu, Tarzan"
În prima parte a zilei, dialogul cu turiştii este civilizat, dar în partea a doua, dialogul degenerează. „Dacă instanţa ar fi mai fermă în condamnări, şi oamenii ar şti de frică. De acord, vii să te distrezi la mare, dar în limita legii. Aici toţi se dau Tarzan. Este foarte important să fim văzuţi, nu neapărat să controlăm oameni, fără rost. Noi vrem să impunem respect. Nu ne lăsăm cumpăraţi, n-o să ne vedeţi mâncând pe la terase", explică jandarmul Leu.
Cea mai neliniştită zonă este cea a terasei centrale Albert. Pe aici trec zilnic mii de oameni. E de ajuns ca unuia să i se pară că altul s-a uitat urât la el. „De asta ne temem cel mai tare. De infracţiunile cu violenţă - tâlhării, scandaluri - în care victimele pot fi rănite chiar şi mortal. Când iese cu bătaie, lumea nu sună la 112, că nu vrea necazuri. Sau sună prea târziu, când nu mai e niciun martor în zonă".
„Să nu afle mama, vă rog"
Potenţial de belea au şi discotecile Max, Tineretului şi Ring, unde tinerii se distrează până dimineaţa. „Când se iese de la discoteci, suntem cu nervii încordaţi la maximum. E de ajuns o scânteie. Raportul optim este de 1 jandarm la 3 turbulenţi. Dar se poate întâmpla să fim depăşiţi numeric. Primele 10 secunde sunt decisive în stăpânirea situaţiei. Prima grijă ne este să extragem copiii din zona conflictului. Îi identificăm pe cei mai recalcitranţi dintre turişti şi încercăm să-i calmăm, folosind întâi vorba fermă, apoi mijloacele avute în dotare. De obicei, vitejii din scandal devin mieluşei când îi ducem la sediu. Unii se roagă de noi: „Să nu trimiteţi amendă la mama acasă".
Se încarcă comentariile...
