FOTO Un român şi-a făcut o afacere dulce cu banii munciţi în minele din Africa: secretele unui business bio cu zmeură şi coacăze negre
0La aproximativ 45 de kilometri de Cluj-Napoca, familia Pop, Alex şi Ana-Maria, şi-au făcut o fermă bio de coacăz negru şi zmeur cu bani munciţi de bărbat la minele de fier din Africa. Toată marfa obţinută este vândută în Cluj-Napoca, iar unii dintre clienţi, în special cei care au copii mici, vin vara să-şi culeagă fructele pe care le cumpăra.
„Mi-am dorit tot timpul un mod de a-mi câştiga existenţa care să fie cât mai aproape de natură, cu cât mai puţin stres, dacă se poate. Ceva de care să pot fi mândru“, mărturiseşte Alex Pop. La 31 de ani, după multă trudă, a reuşit să-şi îndeplinească visul: o fermă certificată bio de coacăz negru şi zmeur în satul Recea Cristur, la 45 de kilometri de Cluj-Napoca, şi un trai care-l face fericit.
Mai târziu a apărut în poveste şi Ana-Maria, soţia sa, care la vremea aceea visa să devină procuror. Acum au împreună un colţ idilic cu un mic lac lângă casă, o mulţime de animale şi puţin peste trei hectare de fructe de pădure care le asigură existenţa.
SUCCESUL NU E CA-N RECLAME
Alex a pus cu mâna lui primele plante în toamna lui 2014. „Atunci lucram în Africa“, zice el. Coacăzul negru nu e o noutate pentru comuna Recea Cristur. Înainte de Revoluţie a existat o mică livadă de coacăz. Străbunicul său lucrase acolo pe vremea colectivului. Însă Alex a făcut şi analize de sol care i-au confirmat decizia: „De-asta am pus coacăz mai mult“. Ferma sa are 3,10 hectare: două hectare cu coacăz negru, unul cu zmeur, iar pe 10 ari s-a gândit să facă un mic experiment şi să vadă cum se dezvoltă coacăzul roşu, afinul şi agrişul.
Ştia din start că afacerea sa trebuia să fie ceva de nişă. Îşi dorea ca rezultatul să poată fi consumat cu încredere.
„Sunt nişte plante care au şi un potenţial de vânzare şi ştiam că se cresc în zonă. Şi zmeurul, şi coacăzul fac parte din ceea ce numesc americanii «super fruits/super foods» pentru că sunt pline de antioxidanţi şi vitamina C“, justifică Alex motivul pentru care a ales să cultive astfel de fructe.
Alex şi Ana-Maria Pop FOTO: arhivă personală
Prima recoltă, din 2015, a însemnat aproape 3 tone de fructe, deşi se aşteptau la mai mult. În timp, planul a prins contur. Şi-a denumit afacerea BioFarm Recea Cristur şi s-a hotărât să facă agricultură ecologică ca la carte.
„Nu ştiam prea multe despre ce implică. Ştiam că implică pierderi şi riscuri“, explică Alex Pop.
S-a interesat de ce anume are nevoie şi a căutat soiuri bune. Un consultant le-a adus soiuri performante din Polonia şi aşa a început totul.
Căutând soiurile potrivite pentru ferma sa, Alex mărturiseşte că s-a lămurit cum stă treaba cu acele poveşti de succes obţinute într-un timp record: „Pe internet multe sunt prezentate ca «afacerea minune» prezentări făcute, în special, de cei care vor să-ţi vândă material săditor“. S-a mai lămurit că acele calcule din prezentări sunt făcute superficial cu accent pe maximizarea veniturilor, respectiv pe minimizarea riscurilor şi cheltuielilor.
Pe un hectar de pământ intră, zice Alex, circa 5.000-8.000 de plante, fie de coacăz, fie de zmeur, iar doar costul materialul săditor poate ajunge undeva la circa 15.000 de euro. Fără forţa de muncă.
Acum au în producţie soiuri de zmeur numite Willamette, Polka şi Glen Ample, iar la coacăz negru - Tisel, Tiben, Ruben, Gofert, după cum au şi menţionat pe contul de Facebook al fermei. Ambele plante cresc aproape cât un om. Coacăzul poate ajunge la 1,40 de metri, iar zmeurul - la 1,60 de metri. De anul trecut, ferma familiei Pop are certificatul bio.
Plantaţia se află la Recea Cristur. FOTO: Arhivă personală
CE MAI ÎNSEAMNĂ VIAŢA LA ŢARĂ
Pentru Ana-Maria şi Alex Pop, ferma înseamnă zeci de mii de euro investiţi, multă muncă, dar, cel mai important, un trai fericit. Fructele pe care le cresc ei sunt împărţite pe mai multe terenuri, pe care le-au îngrădit ca să le apere de turmele de oi în zonă. Apoi le-au făcut un sistem de irigare prin picurare şi, în funcţie de anotimp, fac lucrările care se cer. Iarna pun gunoi plantaţiilor, primăvara se ocupă de tăieri şi stropiri doar cu substanţe aprobate.
„Îngrăşăminte cu alge marine, insecticid dintr-o drojdie. În agricultura ecologică există soluţii, sunt foarte scumpe şi de obicei se dau preventiv“, explică tânărul fermier.
Încearcă să dea prima sapă foarte repede şi, pe lângă soţia lui şi el, mai au un angajat, o tânără din sat ce provine dintr-o familie defavorizată. Ca să termine repede apelează la zilieri. Tot la ei recurg şi când e vremea culesului.
Fructele de pădure le-a pus în aşa fel încât recoltarea să o facă treptat şi să nu se aglomereze. „Am pus mai multe soiuri tocmai din ideea de a nu avea cinci tone de cules într-o săptămână, că e aproape imposibil“, spune Alex.
La coacăzul negru încep culesul la începutul lui iunie şi durează cam o lună. La zmeur, unde au mai multe soiuri, recoltarea începe prin iunie şi ţine până îngheaţă. „Acum doi ani am avut zmeură când a dat prima zăpada“, îşi aminteşte Ana-Maria. Adică prin noiembrie.
80% DIN RECOLTĂ, PE MESELE CLUJENILOR
Fructele lor ajung doar în Cluj. Ca să le transporte au cumpărat o dubiţă frigorifică, pe care au decorat-o cu roz ca să iasă în evidenţă. O parte din recoltă ajunge la două cofetării, un restaurant şi o mică fabrică de procesare, dar grosul - cam 70-80% direct la clujeni acasă. Comenzile se fac online, direct pe pagina de Facebook, şi la telefon.
„Îi cunoaştem pe mulţi dintre clienţii noştri. Sunt multe mămici cu copii. Ne bucurăm să vedem că le dau fructe sănătoase copiilor“, zice Alex. Cu unii clienţi s-au împrietenit şi aceştia obişnuiesc să le trimită poze.
Alex a încercat să vândă şi la un supermarket, dar a fost refuzat. Familia Pop vinde kilogramul de coacăze la 10-12 lei. În supermaketul la care au încercat să colaboreze, kilogramul de coacăze era de patru ori mai mare decât preţul practicat de ei.
Marfa este vândută la Cluj-Napoca. FOTO: Arhivă personală
BANI DIN MINERIT ŞI FONDURI UE
Norocul lor, crede tânărul, este că au reuşit să pună bazele afacerii fără credit de la bancă şi că au scăpat de un stres în plus. Economiile lui Alex în urma muncii din Africa s-au dus toate în ferma de la Recea Cristur. Au accesat şi fonduri europene prin proiectul numit „Instalarea tânărului fermier“, în valoare de circa 40.000 de euro nerambursabili.
„Dosarul arăta înfricoşător când l-am depus. Multe acte. Le-a strâns pe toate, pe rând. Banii au venit cu oarece întârziere (n. r. – câteva luni), dar nefiind presaţi de bani a fost ok“, povesteşte Alex, care mai aşteaptă ultima tranşă, de vreo 10.000 de euro.
„Am muncit în Africa, în domeniul minier. Acolo se câştigă foarte bine“, spune tânărul fermier. Un profesor de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj primise, în urmă cu câţiva ani, un loc de muncă la o mină de fier din Sierra Leone. Şi-a dat seama că are nevoie şi de un inginer topograf, specializare studiată de Alex la facultate. Pregătirile de plecare n-au durat nici două zile. Aşa a ajuns Alex să lucreze la mai multe companii din mineritul african.
În 2015 a avut şi poziţii de răspundere. Iar anii următori, inclusiv câteva luni din 2017, a plecat din nou pe diverse proiecte de consultanţă. Tot în minerit. Din Sierra Leone a ajuns în Burkina Fasso. „Mineritul în Europa e diferit de ce e acolo. Acolo, nefiind specialişti locali, pentru aproape toate funcţiile tehnice sau de conducere, apelează la specialişti din alte ţări. Sunt mulţi britanici, foarte mulţi sud-africani şi australieni“, afirmă tânărul fermier.
Plantaţia se află la 45 de kilometri de Cluj-Napoca. FOTO: Arhivă personală
STILUL DE VIAŢĂ MAI IMPORTANT DECÂT BANII
Întrebat dacă se merită financiar toată osteneala, Alex spune că reuşesc să se întreţină din fermă şi că şi-au format un stil de viaţă care-i bucură.
„Sunt o sumedenie de moduri, mai facile de a câştiga aceiaşi bani“, zice el. Însă, adaugă tânărul, important e stilul de care pe care şi l-au creat: „avem doi căluţi, un măgăruş, trei căţei. De animale de companie nu ducem lipsă. Plus linişte, aer curat. Pe toate astea e greu să pui un preţ“. Dacă pun în balanţă tot, Alex mărturiseşte că sunt foarte fericiţi cu decizia pe care am luat-o, de la crea şi investi în ferma de fructe bio, şi nu au regrete.
Soţia sa, Ana-Maria, a terminat Dreptul la UBB. De doi ani munceşte cot la cot cu soţul ei. „Înainte să îl cunosc pe Alex îmi doream să fiu procuror, dar după ce am venit aici şi am început să muncim la fermă a devenit şi visul meu, să facem ceva fain, să dormim împăcaţi noaptea. Nu cred că pot descrie în cuvinte cât de liniştit e totul aici, adormi cu sunetul greierilor şi te trezeşti cu ciripitul păsărilor la geam zilnic“, povesteşte tânăra.
Împreună au planuri mari: să mărească producţia, să continue o idee pusă în practică anul trecut când mai multe familii din Cluj au venit cu copii şi şi-au cules singuri fructele.
„Ne gândim în viitor să dezvoltăm cât mai mult această activitate de «pick it yourself»/«culege-l singur», să vină familii cu copii şi să îşi culeagă fructele la un preţ mai mic. Cei care au fost aici au plecat foarte încântaţi şi cred că e important să vadă oamenii cum cresc fructele pe care le mănâncă, cât e de greu să stai ore în soare şi să le culegi, iar pe lângă asta să petreacă câteva ore în natură şi să scape de zgomotul nebunesc al oraşului“, consideră Ana-Maria.
Plantaţie de zmeur FOTO: arhiva personală
Mai puteţi citi:
De mai bine de zece ani, într-o comună unde mai toţi poartă numele Ban, Ionel Ban are în grijă circa 140 de familii de albine. Silvicultor de profesie, se declară fascinat de lumea acestor harnice insecte, pe care le hrăneşte cu miere, nu zahăr. Face totul din pasiune, iar în această îndeletnicire şi-a împlicat întreaga familie.
România are oficial, de puţin timp, trei rase de iepuri autohtone create la Cluj şi dezvoltate la crescători din toată ţara. Cei trei urecheaţi se numesc Uriaşul de Transilvania, Iepurele de Cluj şi Iepurele Secuiesc. Primul are deja titluri de campion european, iar ceilalţi de campioni naţionali.
Se încarcă comentariile...
