Profesor de medicină nutriţională vorbeşte despre factorii de mediu responsabili pentru explozia pe care o înregistrăm în cancer
0Decizia medicilor de a nu prescrie pacienţilor cu cancer o anumită dietă poate să fie fatală pentru aceştia, susţine John Ionescu, director ştiinţific şi fondator al „Clinicii Speciale Neukirchen” din Germania şi profesor asociat de medicină nutriţională în Austria şi România. Cercetătorul atrage atenţia asupra importanţei nutriţiei funcţionale în tratarea bolilor cronice şi ne descrie propria sa dietă.
John Ionescu, director ştiinţific şi fondator al “Clinicii Speciale Neukirchen”, (Germania), profesor asociat de medicină nutriţională la „Donau Universităt Krems” (Austria) şi profesor asociat de medicină integrativă şi dermatologie oncologică la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, a fost prezent, în noiembrie 2016, la Cluj-Napoca, la a VI-a ediţie a Conferinţei Internaţionale „Nutriţia – Medicina viitorului”, organizată de Asociaţia Nutriţie şi Sănătate, împreună cu Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Cercetătorul a vorbit, cu această ocazie, cu reporterul „Adevărul” despre importanţa nutriţiei în tratarea bolilor cronice şi în special a cancerului.
NUTRIŢIA MEDICINA VIITORULUI
Cum este promovată nutriţia în şcoli şi la nivelul medicilor din România?
Am fost bucuros să constat că şi în România s-au făcut primii paşi în promovarea acestei discipline, mă refer în special la Nutriţia Funcţională şi Nutriţia Medicală, care este o ramură deosebit de importantă în managementul bolilor cronice. Din păcate, această linie de dezvoltare este foarte recentă şi ca atare pot să spun, din experienţa de 30 ani pe care o am în acest domeniu, că terapiile clasice în bolile cardio-vasculare, în bolile alergice şi dermatologice, în bolile autoimune şi în bolile neoplazice nu au benficiat până de curând de acest ajutor de mare valoare al nutriţiei funcţionale, nici în România si nici pe plan european, referindu-mă aici la curricullum-ul instituţiilor de educaţie medicală din tară şi din comunitatea europeană.
În ultimii ani, constatăm atât în UE, cât şi în România că încet-încet sub presiunea pacienţilor şi prin apariţia unui mare număr de suplimente alimentare, iniţial pe piaţa americană şi ulterior pe piaţa europeană, interesul pentru acest fel de medicină nutriţională a crescut enorm. Ca atare, efectul pe care-l observăm la ora actuală prin apariţia primelor şcoli sau catedre de medicină funcţională şi de nutriţie ataşate facultăţilor de farmacie sau medicină, cum e şi cazul României, este urmarea cererii masive din partea pacienţilor, nimic altceva. Am fost bucuros să constat că şi la Cluj putem vorbi de o nutriţie funcţională şi, respectiv, de o nutriţie medicală exemplificată printr-o serie de studii prezentate în cadrul acestei conferinţe.
Este nutriţia medicina viitorului ?
Dacă dăm timpul înapoi până în vremea lui Hipocrate, tocmai acest părinte al medicinei sugera discipolilor săi ca nutriţia să devină medicina pe care o vor practica. Deci, încă din Antichitate, primim acest îndemn al părintelui medicinei şi pe care îl regăsim în diferite forme de medicină tradiţională din Asia şi Europa. Problema care există încă în Romănia şi la nivel european este tocmai modul de integrare al acestei noi forme educaţionale în curricullum-ul facultăţilor de medicină şi propagarea ei atât la studenţii care vor beneficia în viitor de aceste cunoştinţe, cât şi la colegii medici care nu au avut posibilitatea să cunoască aceste intervenţii nutriţionale.
Care ar fi particularităţile tratamentelor nutriţionale oferite în clinica din Germania pe care aţi fondat-o?
La conferinţă am expus câteva metode pentru identificarea alimentelor cu potenţial inflamator în cazul unor boli alergice, dermatologice, cardiovasculare şi în cancer. Am continuat cu o sinteză a direcţiilor de tratament pe care le urmăm la Spezialklinik Neukirchen din Bavaria. Terapiile pe care le practicăm sunt integrative, adresându-se cauzelor bolilor respective şi nu simptomelor. Datorită abordării riguros ştiinţifiice a programului diagnostic şi terapeutic şi datorită rezultatelor obţinute de-a lungul timpului, aceste tratamente sunt decontate integral de către Casele de Sănătate din Germania, Austria, Belgia,Olanda şi alte ţări din UE de peste 25 ani.
Întrucât pacientul nu ştie care dintre alimentele preferate îi produce reacţiile inflamatorii, am prezentat testele speciale de imunitate humorală şi celulară absolut necesare în identificarea antigenelor alimentare incriminate alături de testele pe care le facem pentru detectarea reacţiilor pseudo-alergice – cum ar fi intoleranţele la lactoză, fructoză, amine biogene (histamină, tiramină, octopamină) şi la gluten. Datele obţinute fac inputul unui program special de dietetică integrativă (Food Allergy Control), care, perfecţionat timp de 20 ani, permite atât însumarea tuturor datelor privind alergiile şi intoleranţele alimentare, cât şi procesarea acestor date cu elaborarea unei diete personalizate pentru pacientul respectiv în aşa-numitul sistem de rotaţie. Pe scurt, după eliminarea tuturor antigenelor incriminate în reacţiile inflamatorii dovedite la acest pacient, alimentele permise sunt oferite într-un program de rotaţie de 4 zile, grupele de alimente din prima zi revenind pe masă în ziua a 5-a, cele din ziua a 2-a revin în ziua a 6-a şi aşa mai departe, tocmai pentru a evita o nouă sensibilizare la noi alimente.
Această rotaţie împiedcă sistemul imunitar să răspundă printr-o nouă sinteză de anticorpi sau prin sensibilizarea limfocitelor T, o măsură extrem de importantă pentru evitarea recidivelor. Tratamentul se face fără a folosi cortizon, antihistaminice sau imunosupresoare. Este evident că numai o terapie cauzală poate duce la un efect de dispariţie a simptomelor pe termen lung. Nutriţia personalizată o asociem cu asanarea microbiomului intestinal, total deranjat în bolile respective, şi cu eliminarea unor mari cantităţi de toxine industriale şi metale grele acumulate în corpul pacienţilor. Acest program este la fel de valabil prin potenţialul anti-inflamator şi detoxifiant atât în bolile alergice dermatologice cât şi în bolile autoimune, cardiovasculare şi neoplazice. În boala canceroasă apar aspecte speciale pe care trebuie să le luăm în calcul. Programul poate fi accesat online şi de colegii din România prin simpla luare de contact cu firma Food Allergy Control ( www.allergy-diet.com ) şi preluat în practica curentă.
Ce ar trebui să ştie un pacient despre nutriţia funcţională?
După cum am amintit, secţiile de medicină integrativă au fost introduse în instituţiile de învăţământ superior la presiunea pacienţilor, care a crescut imens în ultimii 10 ani şi datorită posibilităţii de informare prin internet. Pacientul auzind şi citind pe internet despre terapiile cu „funcţional food” au confruntat medicii cu aceste noutăţi. De cele mai multe ori, medicul necunoscând materia în cauză, o respinge pentru a nu se face de râs în faţa pacientului, nedorind să-şi arate ingnoranţa în domeniul respectiv. Faptul că instituţiile de învăţămând superior au introdus astfel de programe este un pas imens înainte, pentru că tocmai la acest nivel trebuie să aibă loc transferul de informaţie, în sălile de curs! Studentul este viitorul medic, el trebuie să ştie ce posibilităţi de tratament are în afara medicinei simptomatice care se aplică acum. Numai studentul poate afla şi poate oferi acest nou val de informaţie pacientului, după absolvirea facultăţii. Tânărul medic poate veni cu aceste gen de informaţie înlocuind măcar o parte din schemele terapiilor simptomatice cu tratamente care se adresează cauzelor şi nu simptomelor bolii.
NUTRIŢIE ŞI CANCER
Una dintre cele mai mari probleme de sănătate ale ultimelor decenii este cancerul. Cât de importantă este nutriţia în cancer?
Pe lângă starea de inflamaţie cronică care poate fi cauzată de diverse antigene alimentare (substanţe care pot provoca formarea anticorpilor şi sensibilizarea limfocitelor circulante - n.r.) şi care trebuie eliminate încă de la începutul terapiei. În faza iniţială, pacientul cu boală malignă are nevoie de un bun terapeut şi respectiv dietetician care a înţeles particularităţile metabolice comune tuturor celulelor canceroase. Prezentăm aceste aspecte în mod detaliat la seminariile de medicină integrativă sub egida UMF Carol Davila, care vor avea loc şi în acest an, în Bucuresti, începând cu luna feburarie.
În acest sens, este esenţială înţelegerea rolului zaharurilor, în special al glucozei şi fructozei, în metabolismul energetic al celulelor canceroase. Aceste celule se hrănesc predominant cu zahărul pe care-l iau din sângele pacientului şi, ca atare orice creştere a glicemiei sangvine, conduce la o accelerare a multiplicării tumorale. Acest zahăr, absolut necesar celulei canceroase, este metabolizat pe cale glicolizei aerobe (efectul Warburg) cu producerea unei cantităţi crescute de acid lactic pe care celula canceroasă îl elimină în spaţiul extracelular cu toate mijloacele pe care le are la dispoziţie.
Eliminarea continuă a protonilor de hidrogen şi a acidului lactic asociată cu acumularea intracelulară de elemente reductive precum Glutationul, cysteina, NADH-ul şi, în special, glucoza, conferă celulei canceroase o stare de redoză asociată cu un pH alcalin care îi permite o multiplicare permanentă, similară cu cea a celulelor embrionale sănătoase.
Pe de altă parte, starea de acidoză extracelulară (Mărirea acidităţii sângelui, datorită unor tulburări funcţionale în organism - n.r.) realizată prin mecanismul menţionat mai sus conduce atât la avansarea rapidă a tumorii în ţesuturile înconjurătoare prin activarea proteazelor corespunzătoare, cât şi la anihilarea activităţii celulelor sistemului imun, care rămân paralizate la locul tumorii, contribuind la creşterea în dimensiuni a acesteia.
Ca atare, scopul unei terapii nutriţionale adecvate nu poate fi decât reducerea consumului de glucoză a celulelor tumorale, eliminarea redozei intracelulare necesare multiplicării şi compensarea corespunzătoare a acidităţii extracelulare. Atât intervenţiile din clinica noastră cât şi studiile universitare la nivel mondial pe care le-am prezentat în cadrul conferinţei demonstrează rezultate clinice deosebite în acest sens. Spre exemplu, corectarea acidozei extracelulare poate fi efectuată extrem de simplu prin administrarea lactatului sau a bicarbonatului de sodiu, fapt care reface capacitatea celulelor sistemului imun de a ataca periferia tumorii şi reduce dramatic capacitatea de metastazare a tumorii.
Studiile americane şi europene în acest domeniu aduc dovezi zdrobitoare în acest sens, desigur o veste proastă pentru firmele de medicamente, întrucât bicarbonatul care costă 2 lei poate fi folosit extrem de eficient în combaterea acidozei extracelulare şi a metastazărilor, reducând frecvenţa şi intensitatea acestora.
În mod similar, pentru inhibarea redozei celulare avem nevoie de o dietetică pro-oxidativă, deci cu elemente nutriţionale cu un potenţial redox ridicat, cum ar fi anumite sucuri de legume. Acestea consumă rezerva reductivă a celulelor tumorale şi, asociate cu inhibitori de carboanhidrază, o altă enzimă extrem de puternic exprimată în celulele tumorale, reduc eliminarea protonilor din celulă, crescând acidifierea intracelulară şi inducând apoptoza (moartea) celulei canceroase.
CELULELE CANCEROASE SE HRĂNESC CU GLUCOZĂ
Care sunt cele mai importante aspecte care trebuie avute în vedere la nutriţia pacientului afectat de cancer?
Cel mai important factor îl reprezintă reducerea consumului de glucoză, ori aici sunt diferite tehnici care vizează atât reducerea intrării glucozei în celula canceroasă prin inhibarea transportorilor de glucoză, cât şi, în primul rând, prin reducerea nivelurilor sangvine ale glucozei circulante. Este esenţial pentru un pacient cu boală canceroasă ca medicul să îi prescrie o dietă hipocalorică, o dietă ketogenă, cel puţin pentru perioada imediat dinainte şi după terapia anticanceroasă clasică, cu 3 zile înainte de chimioterapie şi 3 zile după chimioterapie. Această dietă ketogenă, la rândul ei, are un potenţial redox pro-oxidativ consumând rezervele celulei tumorale şi făcând-o mult mai sensibilă atât la chimioterapie, cât şi la terapia cu radiaţii.
Acelaşi coleg care îi demonstrează pacientului unde se află tumorile în corpul său prin testul aşa-numit PET-CT, prin care este perfuzată în sânge o moleculă de glucoză marcată, care se duce ca un trasor, ca un magnet, la locul tumorii, ar trebui să explice pacientului că este imperios necesar să renunţe la carbohidraţii simpli de genul pâinii, făinoaselor, paste, prăjituri, dulciuri de tot felul, fructe dulci bogate în fructoză sau a legumelor bogate în zahăr, precum sfecla, care nu fac decât să hrănească celula tumorală. Din păcate, nu se întâmplă acest lucru. Acelaşi coleg care-i arată pacientului cu ajutorul glucozei marcate unde sunt tumorile sale, după administrarea chimioterapiei, îi face perfuzii cu glucoză „pentru a-i fortifica organismul”. Asta se întâmplă în Institutele Oncologice din România, din Olanda, din America, din Germania s.a.m.d..
Ce înseamnă pentru pacienţi ingnorarea acestor recomandări alimentare?
Această ignoranţă privind aspectele metabolice centrale ale celulei canceroase poate fi fatală pacientului şi poate anula toate efectele terapiei clasice. Deci, faptul că pacientul pleacă acasă fără nici o recomandare nutriţională şi este lăsat să mânănce ceea ce vrea sau faptul că însuşi medicul face greşeli şi îi administrează după chimioterapie injecţii cu fier, care se duce ca un magnet la locul tumorii, favorizează în mod evident creşterea tumorală. Orice perfuzie cu fier sau alimentele bogate în fier, cum ar fi carnea roşie, nu fac decât să accelereze dramatic creşterea masei tumorale. Colegi cu o oarecare orientare în medicina ortomoleculară care vor să ajute pacientul cu suplimente alimentare, greşesc în momentul în care înaintea şi în timpul unei terapii oncologice bombardează pacientul cu anti-oxidanţi ce anulează efectul pro-oxidativ antitumoral al terapiei clasice. Anumiţi anti-oxidaţi sunt valoroşi şi pot fi folosiţi în tratamentul tumorilor maligne, dar pentru asta trebuie să se înţeleagă care sunt mecanismele şi care sunt anti-oxidanţii care intră în discuţie. Zincul sau vitamina E, spre exemplu, în cazul pacientului cu cancer, pot fi profund dăunătoare, accelerând dramatic creşterea tumorală. Există lucrări ştiinţifice internaţionale în acest sens.
Ce ar trebui să ştie oamenii în ceea ce priveşte prevenţia cancerului?
Nutriţia pacientului neoplazic sau profilaxia bolii trebuie să aibă în vedere administrarea unor alimente cu indice glicemic scăzut, eliminarea factorilor nutritivi precum zaharurile simple şi glucidele simple, precum făinoase sau dulciuri, administrarea legumelor, fibrelor, anumitor forme de proteine cu Omega 3, cum ar fi carnea proaspătă de peşte, uleiurile cu Omega 3 şi altele, care să întărească apărarea imunitară, oferind în acelaşi timp cât mai puţine elemente pentru energetica celulei tumorale. În acest sens, dietele ketogene bogate în proteine şi lipide sunt deosebit de importante întrucât celulele tumorale nu pot folosi aceste elemente în metabolismul energetic. Dar şi aici înregistrăm excepţii în câteva forme de cancer pe care le discutăm în detaliu în cadrul cursurilor de la UMF Bucureşti.
CANCERUL ŞI CHIMIZAREA MÂNCĂRII
Cum arată dieta dumneavoastră personalizată?
Întrucât nu sufăr de alergii, nu am nevoie de o dietă personalizată pe care să o urmăresc în fiecare zi pentru a mă feri de contactul cu alimentele nocive. Ştim însă cu toţii că, de la o anumită vârstă, după ce ai trecut de 40-50 de ani, metabolismul energetic se schimbă, iar tendinţa de acumulare a grăsimii abdominale şi viscerale creşte rapid pe măsura scăderii producţiei de HGH şi testosteron. Paralel, scade treptat şi masa musculară. Contra acestor evoluţii mă apăr printr-o dietă cu indice glicemic scăzut, din care elimin pe cât posibil pâinea, făinoasele şi dulciurile, ceea ce-mi permite două lucruri esenţiale:
1. Să menţin o insulinemie şi o glicemie constante;
2. Să evit accesele de foame şi ca atare să pot lucra 14-18 ore fără să mănânc.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă nu este o idee bună să forţăm ultimele rezerve ale corpului cu creşteri inutile de insulină, care pot induce în timp rezistenţă la insulină, sindromul metabolic şi depunerea grăsimii periferice cu toate efectele secundare precum obezitate, diabet, boli cardiovasculare şi aşa mai departe. Din păcate, nici în cazul diabetului soluţiile de tratament nu sunt cauzale, preferându-se administrarea de insulină ani de zile în cazul diabetului de tip I, sau a substanţelor anti-diabetice la diabetul de tip II, în loc să se identifice şi să se elimine tocmai alimentele cu indice glicemic crescut ce produc aceste descărcări masive de insulină. Prin urmare, cel mai simplu lucru pentru mine este să rămân la această dietă cu indice glicemic scăzut şi să prestez o activitate fizică în măsura timpului disponibil.
Cum priviţi consumul de carne de către pacienţii cu cancer?
Carnea roşie este dăunătoare pacienţilor cu cancer din cauza concentraţiei crescute în fier şi glutamină. În plus, nitrozaminele şi alte organotoxine care apar în urma procesului de prăjire al cărnii au un potenţial carcinogenic foarte ridicat. Se poate folosi, în schimb, carnea de peşte proaspăt, care e bogată în Omega 3, o dată la două sau la trei zile. Dar în primul rând, aceşti pacienţi trebuie să adopte dietele hipoglicemice bazate pe sucuri de legume, cu un potenţial redox corespunzător celulei canceroase. Proteine se pot obţine şi din carnea de găină sau curcan, dacă păsările nu au primit în hrană xenobioticele, estrogenii şi pesticidele care accelerează în special creşterea tumorilor endocrine, ovariene sau de prostată. Explozia pe care o înregistrăm în cancer în ultimii 40 de ani are de a face tocmai cu chimizarea mâncării şi cu acumularea în corp a diversilor poluanţi, de la pesticidele, solvenţii, detergenţii şi coloranţii cu care venim în contact şi până la aliajele metalice dentare sau oalele de gătit din oţel, inox, cupru sau aluminiu şi care eliberează zi de zi metalele respective (nichel, crom, cositor, cadmiu, fier, plumb, mercur, zinc s.a.) în mâncarea gătită pe care o ingerăm. Studiile noastre publicate în jurnale medicale europene şi americane arată că aceste metale ating nivele maxime în tumorile maligne investigate! Prin urmare recomandăm la curs folosirea oalelor de ceramică, de sticlă Jena sau de lut.
Ce rol are stresul în bolile canceroase?
Atât stresul oxidativ cât şi stresul psiho-social joacă un rol important în slăbirea capacităţilor sistemului imun. Pacienţii aflaţi sub un stres continuu acuză boli infecţioase recidivante şi prezintă un risc crescut pentru apariţia primelor focare tumorale. Dar şi polimorfismele genetice care avansează de la o generaţie la alta, în special cele privind enzimele de dezintoxicare, pot fi o cauză majoră pentru acumularea de substanţe toxice în corp, care la rândul lor pot induce stresul oxidativ mai sus amintit. Detalii şi soluţii terapeutice pentru aspectele discutate aici vor fi prezentate pe larg la cursurile de Oncologie Integrativă şi Detoxificare din 18.03.2017 şi respectiv 17.06.2017 din Bucureşti, sub egida UMF „Carol Davila“, dotate cu puncte de educaţie medicală continuă.
Carte de vizită – Assoc.Prof.Dr. John Ionescu
John Ionescu este un biochimist şi imunolog de origine română, stabilit de circa 30 de ani în Germania, unde a fondat Clinica Specială Neukirchen din Bavaria, o clinică de medicină integrativă specializată în tratarea celor mai dificile boli alergice, dermatologice şi de mediu. (www.spezialklinik-neukirchen.de) Ionescu este autorul a peste 230 de lucrări ştiinţifice de cercetare, lector la catedra de medicină nutriţională la Donau Universităt Krems (Austria) şi profesor asociat de medicină integrativă şi dermatologie oncologică la Universitatea Carol Davila din Bucureşti. Până în 2006, a fost profesor de biochimie medicală la Capital University, Washington DC. Ionescu este membru al unor societăţi precum Academia Europeană de Alergologie şi Imunologie Clinică, al Societăţii Germane de Toxicologie, al Academiei Americane de Medicină Anti-Aging şi al Academiei Europene de Medicină a Mediului. Ionescu a fondat companiile “Bio-Data” şi “Energy Cosmetic” din Bavaria. Cercetătorul este iniţiatorul şi susţinătorul Cursurilor de Medicină Integrativă în România, instruind anual, începând din 2006, sute de medici din toată ţara. În 1976, a absolvit cursurile Facultăţii de biochimie şi imunologie din Bucureşti, pentru ca în 1980 să se stabilească în Germania, unde a urmat specializarea in medicina integrativă si a primit titlul de Doctor în biochimie medicală al Universităţii din Saarbrücken.
Citeşte şi
Regimul alimentar, principalul vinovat pentru apariţia obezităţii
Se încarcă comentariile...
