Pamela Roussos-Raţiu, ostatică într-un avion deturnat de Hezbollah: „Atentatele teroriste s-au întors împotriva teroriştilor, caricaturiştii vor fi imortalizaţi“
0
Atentat terorist în Franţa. Moartea jurnaliştilor de la Charlie Hebdo nu va avea efectul preconizat de terorişti, care se aşteptau ca astfel munca lor să fie blocată. Dimpotrivă, caricaturiştii vor fi imortalizaţi. Aceasta este opinia Pamelei Roussos-Raţiu, directoarea executivă al Fundaţiei Familiei Raţiu. Fosta soţie a lui Demis Roussos a fost răpită de terorişti Hezbollah în 1988.
“Cred că ne puteam aştepta la acest final în cazul atentantului terorist din Franţa. Nu cred că ne puteam aştepta de la francezi să gestioneze în mod diferit acest atentat. Din nefericire pentru francezi, ei au o mare comunitate de musulmani, ceea ce înseamnă că pot exista diferite facţiuni, având în vedere istoria şi conexiunile istorice, aşadar s-ar putea ca povestea sa nu se termine aici. Slavă Domnului că ostatecii au fost eliberaţi. Aş spune că lucrurile s-au întros împotriva teroriştilor întrucât caricturişti erau aşa de iubiţi în Franţa şi în lume încât vor fi imortalizaţi. Nu cred că acesta a fost efectul scotat de terorişti atunci când au mers să-i ucidă. Atentantul şi moartea caricaturiştilor nu a însemnat un sfârşit al muncii acestora. A apărut în schimb o discuţie despre libertatea de exprimare care trebui să continue”, a declarant directoarea executivă a Fundaţiei Familiei Raţiu, Pamela Roussos-Raţiu, în emisiune “Vocile Clujului” de la Digi24.
„Din nefericire pentru francezi , ei au o mare comunitate de musulmani, ceea ce înseamnă că pot exista diferite facţiuni, având în vedere istoria şi conexiunile istorice, aşadar s-ar putea ca povestea sa nu se termine aici. Slavă Domnului că ostatecii au fost eliberaţi”
Pamela Roussos-Raţiu directoarea executivă al Fundaţiei Familiei Raţiu
Cei doi terorişti au fost ucişi de trupele speciale franceze.
Ostatică într-un avion deturnat de terorişti: „aceşti oameni trebuie înţeleşi”
Pamela şi Demis Roussos, fostul ei soţ, au fost luaţi ostatici în 1988 de terorişti Hezbolah. „Am fost luată ostatică în Beiruit de către terorişti şiiţi, a fost un avion deturnat de Hezbolah. Acolo, copiii primesc, de când sunt mici, arme cu care să se joace, bine-înţeles după ce gloaneţele le sunt scoase. Atunci când mă aflam printre ostatici eram şocată să văd un copil cu o armă. Atunci când ţi se repetă, de mic copil, tot timpul de către părinţi, bunici, cunoscuţi că acea societae e rea, e malefică, pe când ajungi la maturitate ai creierul spălat.Imaginaţi-vă cum este un copil crescut în asemenea mediu. Eu Nu i-am urât pe cei care ne-au răpit, voiam să-i ascult, să ştiu care le este povestea. Cred că au nevoie de mai multă democraţie şi din nou pun acceentul pe importanţa tinerilor, pentru că ei vor reuşi să schimbe acea lume. Trebuie să înţelegi de ce gândesc aşa, cum au ajuns în această situaţie şi politicienii nu fac asta. Nu poţi merge în Orientul Mijlociu şi să rezolvi situaţia rapid”, a povestit Pamela.
„Eu cred că ar trebui să existe libertate de exprimare, libertatea a presei, a jurnaliştilor. Nu ştiu dacă asta înseamnă că putem lua o figură religioasă foarte importantă pentru multă lume şi să râdem de ea. Nu sunt convisă că sunt întru totul de acord cu batjocorirea unui lider religios”
Pamela Roussos-Raţiu directoarea executivă al Fundaţiei Familiei Raţiu
La bordul avionului TWA 64339 deturnat în 1988 se afla şi Pamela Roussos Raţiu şi soţul ei de atunci, Demis Roussos.
Atentat terorist în Franţa. Nu sunt de acord cu batjocorirea unui lider religios
„Eu cred că ar trebui să existe libertatea de exprimare, libertatea a presei, a jurnaliştilor. Nu ştiu dacă asta înseamnă că putem lua o figură religioasă foarte importantă pentru multă lume şi să râdem de ea. Nu sunt convisă că sunt întru totul de acord cu batjocorirea unui lider religios. Chiar dacă caricaturiştii nu s-au gândit la efectele lucrărilor lor asupra oamenilor, nu cred că ce s-a întâmplat e justificat. Erau caricaturişti iubiţi, dar poate că au sărit puţin calul”, a mai susţinut Pamela Raţiu. Directoare a arătat însă că atentatul nu a diminuat importanţa revistei Charlie Hebdo, care va fi republicată în peste un milion de copii. „Numele jurnaliştilor vor dăinui pentru totdeauna, dar numele teroriştilor vor uitate”.
Nu sunt de acord cu Legea securităţii cibernetice pentru că în România nu există un mare pericol de terorism. Nu se compară cu situaţia din Anglia, Germania sau Franţa. În plus de asta, am înţeles că România este ţara din Europa cu cel mai mare număr de angajaţi în securitate, în serviciile secrete.
Pamela Roussos-Raţiu directoarea executivă al Fundaţiei Familiei Raţiu
"Nu sunt convisă de Legea securităţii cibernetice"
Pamela Raţiu a vorbit şi despre Legea securităţii cibernetice din România: „Lucrurile sunt neclare, sunt oameni, de exemplu, care se plâng de camerele CCTV din Lodra, dar sunt motive pentru care acestea sunt instalate. Nu sunt de acord cu Legea securităţii cibernetice pentru că în România nu există un mare pericol de terorism. Nu sunt convinsă de argumentele lir. Nu se compară cu situaţia din Anglia, Germania sau Franţa. În plus de asta, am înţeles că România este ţara din Europa cu cel mai mare număr de angajaţi în securitate, în serviciile secrete. Ce fac aceşti angajaţi pentru România, care este bugetul lor?”.
Atentat terorist în Franţa. Teroriştii, văzuţi din interior
Într-un interviu pentru Adevărul, Pamela a povestit cum a schimbat-o răpirea din 1988. "Ne-a făcut să realizăm ce se întâmplă în lume. Demis a ieşit din scoica lui de artist. Din lumea noastră fără probleme am fost aruncaţi într-o realitate dureroasă şi tristă. Nu a fost primul atentat asupra unui avion, dar a fost unul dintre primele. Nu îi simpatizez pe cei care au făcut asta, dar spun că este o mare tragedie ce se întâmplă acolo. M-a impresionat foarte tare faptul că cel care ne păzea, pe când eram ostatici în Beirut, era un tânăr de 17 ani, blond, cu ochi verzi, cu dantură frumoasă. M-a întristat foarte mult faptul că urma să aibă o viaţă irosită. El a mers pe bicicletă, printre împuşcături, riscându-şi viaţa, să-i cumpere lui Demis un tort de ziua lui. Când îl vedeam cu felia de tort în faţă mă gândeam că, deşi era ca orice alt tânăr de vârsta lui, el nu va avea niciodată posibilitatea să înveţe să cânte, să joace baschet, să aibă o iubită. Mi s-a rupt inima. Când am fost eliberaţi şi am fost duşi în biroul lui Nabih Berri, şeful miliţiei şiite, eu aveam în mână un imens buchet de flori pe care tânărul acela mi-l dăduse. Am aflat mai târziu că murise la doi ani de la atentat. A fost tragic, tragic, tragic. Poate că oamenii o să zică: „Da, suferă de sindromul Stockholm“, dar nu e aşa. Nu îi simpatizez pe terorişti. Am prieteni şi evrei, şi arabi şi nu sunt de partea niciuneia dintre cele două tabere. Cred însă că lumea vestică nu va înţelege Orientul Mijlociu până nu va înţelege cultura şi problemele adânci de aici. Nu există o soluţie rapidă de a rezolva problema Orientului Mijlociu. Trebuie să ajungi la rădăcina problemei şi să ai un plan foarte bun care să fie implementat de-a lungul mai multor generaţii. Cred că problemele trebuie să fie rezolvate la un alt nivel.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
