De ce şi-a impus creatorul butonului „Like“ limite în folosirea Facebook-ului şi şi-a blocat accesul la Snapchat, reţea pe care o compară cu heroina
0Justin Rosenstein, inginerul de la Facebook care a creat butonul „Like”, este unul dintre specialiştii în tehnologie care trag un semnal de alarmă în legătură cu pericolul social media. Managerul de 34 de ani susţine că aceste probleme trebuie discutate acum, cât mai trăieşte ultima generaţie care-şi poate aminti cum era lumea înainte, când telefoanele erau conectate în pereţi.
Justin Rosenstein, inginerul de la Facebook care a creat butonul „Like”, explică într-un reportaj al publicaţiei britanice „The Guardian” motivele pentru care a devenit un contestatar al social media şi trage un semnal de alarmă în legătură cu pericolele proliferării „economiei atenţiei”.
Justin Rosenstein şi-a modificat sistemul de operare al laptop-ului pentru a bloca Reddit, şi-a blocat accesul la Snapchat, pe care îl compară cu heroina, şi şi-a impus limite în folosirea Facebook-ului. Mai mult, managerul de 34 de ani a adoptat un pas mai radical pentru a limita utilizarea mass-media sociale şi alte tehnologii care dau dependenţă: şi-a cumpărat un iPhone nou şi şi-a instruit asistentul să seteze o funcţie care împiedică descărcarea de aplicaţii.
El este conştient mai ales de atracţia „Like”-urilor de pe Facebook, pe care le descrie ca „doze strălucitoare de pseudo-plăcere", care pot pe cât de goale de conţinut pe atât de seducătoare. Rosenstein ar trebui să ştie: el a fost inginerul de la Facebook care a creat butonul „Like”.
Împotriva economiei de atenţie
La zece ani după ce a muncit zi şi noapte programând un prototip a ceea ce a fost apoi descris drept „un buton excepţional”, Rosenstein s-a alăturat unui grup mic, dar aflat în creştere, de eretici din Silicon Valley, care se plâng de dezvoltarea aşa-numitei „economii de atenţie”: un internet modelat după cerinţele unei economii a publicităţii.
În acest grup de „eretici” găseşti rareori fondatori sau directori executivi ai unor companii de tehnologie, care au prea puţine motive să se abată de la mantra conform căreia firmele lor fac din lume un loc mai bun. În schimb, în grup se află angajaţi aflaţi la o treaptă sau două mai jos pe scara corporativă: designeri, ingineri şi manageri de produse, care, ca şi Rosenstein, cu câţiva ani în urmă au pus bazele unei lumi digitale de care încearcă acum să se desprindă. „Este un lucru obişnuit,” spune Rosenstein, „ca oamenii să dezvolte anumite tehnologii cu cele mai bune intenţii şi să se ajungă ca acestea să aibă consecinţe negative neintenţionate”.
„Toată lumea este distrasă. Tot timpul”
Rosenstein, care acum conduce o companie din San Francisco al cărui obiectiv este îmbunătăţirea productivităţii la birou, pare a fi cel mai preocupat de efectele psihologice asupra oamenilor care, conform cercetărilor, îşi verifică telefonul de 2.617 ori pe zi.
Există o preocupare crescândă cu privire la faptul că pe lângă crearea unor utilizatori dependenţi, tehnologia contribuie la aşa-numita „atenţie parţială continuă”, limitând sever capacitatea oamenilor de a se concentra şi, eventual, scăderea IQ-ului. Un studiu recent a arătat că simpla prezenţă a telefoanelor inteligente dăunează capacităţii cognitive - chiar şi atunci când dispozitivul este oprit. „Toată lumea este distrasă. Tot timpul”, spune Rosenstein.
Aceste preocupări sunt triviale în comparaţie cu impactul devastator asupra sistemului politic pe care unii dintre colegii lui Rosenstein îl atribuie ascensiunii social media şi a pieţei bazate pe atenţie.
Considerând că există o legătură de cauzalitate directă între dependenţa de social media şi cutremurele politice precum Brexit şi ascensiunea lui Donald Trump, aceştia susţin că „forţele digitale” au dat peste cap sistemul politic şi, lăsate necontrolate, ar putea chiar să facă din democraţia pe care o cunoaştem acum o noţiune depăşită.
Povestea bunonului „Like”
În 2007, Rosenstein a fost unul dintre membrii unui grup mic de angajaţi ai Facebook care au decis să creeze o cale simplă şi accesibilă - cu un singur click - pentru a trimite „mici biţi de pozitivitate” pe platformă. Butonul „Like” a fost pentru Facebook o reuşită răsunătoare: angajamentul utilizatorilor a crescut foarte mult, în timp ce oamenii s-au bucurat de impulsul pozitiv pe care l-au obţinut prin acordarea sau primirea confirmării sociale. În acest timp, Facebook a strâns date valoroase despre preferinţele utilizatorilor care ar putea fi vândute agenţiilor de publicitate. Ideea a fost în curând copiată de Twitter, cu „Like”-urile în formă de inimă, Instagram şi alte nenumărate aplicaţii şi site-uri Web.
„Suntem ultima generaţie care îşi poate aminti cum era viaţa înainte”
„Un motiv pentru care cred că este deosebit de important să vorbim despre acest lucru acum este că putem fi ultima generaţie care îşi poate aminti cum era viaţa înainte”, spune Rosenstein. Este relevant faptul că Rosenstein şi cei mai mulţi dintre cei care pun la îndoială „economia atenţiei” de astăzi au în jur de 30 de ani şi fac parte din ultima generaţie care îşi poate aminti o lume în care telefoanele erau conectate în pereţi.
De asemenea, este relevant faptul că mulţi dintre aceşti tineri specialişti în tehnologie renunţă ei înşişi la propriile produse, trimiţându-şi copiii la şcoli de elită din Silicon Valley unde sunt interzise dispozitivele precum iPhone, iPad şi chiar laptopurile. Ei par că respectă o regulă de bază a traficului de cocaină: „să nu devii niciodată dependent de ceea ce vinzi”.
Rosenstein, co-creatorul butonului „Like” de la Facebook, crede că Statul ar putea să stabilească norme de reglementare a „publicităţii manipulative psihologic”, spunând că impulsul moral în a începe un asemenea demers este comparabil cu luarea de măsuri împotriva combustibililor fosili sau a companiilor de tutun. „Dacă ne pasă de maximizarea profitului”, spune el, „vom ajunge rapid la distopie".
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
