Valeriu Turcu, tenorul care creşte porumbei

A fost tenorul Operei Române din Cluj-Napoca timp de 33 de ani şi a interpretat roluri în peste 1.000 de spectacole. Anul trecut s-a pensionat, pentru a se dedica pasiunii de-o viaţă: porumbeii.

Valeriu Turcu şi-a făurit un renume greu de egalat în rândul tenorilor. Spune că a moştenit pasiunea pentru muzică din familie. „Verişoara mea era solistă la Teatrul Muzical din Constanţa, iar când venea la Blaj ne povestea despre spectacolele în care juca. Tatăl meu a fost preot greco-catolic şi a apreciat întotdeauna muzica de calitate. Ţin minte că ne adunam cu toţii şi cântam, pe vremea când eram copil“, îşi aminteşte tenorul.

De la Agronomie la... Conservator

După ce a absolvit liceul, tânărul Valeriu Turcu şi-a îndreptat paşii spre Cluj-Napoca, unde a intrat cu brio la Facultatea de Agronomie. „Dumnezeu mi-a rezervat însă o cu totul altă soartă“, mărturiseşte tenorul. „Ştiam că am voce, mi-o testasem în Blaj, atunci când cântam la reuniunile de familie. La Cluj, m-am reîntâlnit cu prietena mea, regretata mezzosoprană Ana Manciulea, care m-a dus la profesorii ei, pentru ca aceştia să-şi dea cu părerea asupra calităţilor mele vocale“, continuă Valeriu Turcu.

Tânărul a ascultat părerea celor avizaţi şi a renunţat la Agronomie. „Am dat admitere la Conservatorul din Capitală. Am fost singurul băiat care a fost atunci admis“, adaugă tenorul. După Conservator, a fost repartizat la Opera Română din Cluj-Napoca, unde a activat fără niciun fel de întrerupere până anul trecut, când s-a pensionat. „În toţi cei 33 de ani cât am fost angajat al Operei, niciun spectacol nu a fost amânat din cauza mea! Mă mândresc cu asta. Niciodată nu am fost bolnav, m-a ferit Dumnezeu“, arată Valeriu Turcu.

De 98 de ori, Radames

De-a lungul carierei sale, Valeriu Turcu a fost distribuit în roluri mari, care, de altfel, l-au şi consacrat. „Am jucat de 98 de ori rolul lui Radames din opera «Aida», dar mi-au fost dragi şi altele, cum ar fi «Trubadurul», «Don Carlo» sau «Bal Mascat»“, îşi aminteşte tenorul clujean. Cariera şi-a încheiat-o cu „My fair lady“, în care a jucat rolul colonelului Pickering. „Ţin minte că, pe vremea comunismului, cântam în condiţii aproape inumane. Erau 7 grade Celsius în sală, dar publicul ne-a rămas şi atunci fidel. Oamenii tremurau în paltoane, dar rămâneau până la sfârşitul spectacolelor“, adaugă Turcu. Totuşi, marele său regret este că nu a rămas în străinătate înainte de Revoluţie.

Crescător de porumbei de rasă

Tenorul creşte porumbei de rasă de 45 de ani. „Păsările astea sunt pasiunea mea de-o viaţă. Am aproape 100 de porumbei din diverse rase ornamentale: Guşat Englez, Rândunele de Saxonia, Cap de Maur şi Moţate Albe Româneşti. În plus, am şi vreo 30 de prepeliţe“, spune columbofilul.

Ce-i place
Pe lângă pasiunea sa pentru muzică, tenorul îşi ocupă timpul cu micuţa livadă pe care o are la margine de Cluj. „Am câţiva meri, peri, vişini. Atunci când nu am grijă de porumbeii mei, mă ocup de livadă“, spune Valeriu Turcu. Îi plac drumeţiile prin munţi, cu familia sa alături.

Ce nu-i place

Îl supără manelele şi muzica „gălăgioasă“. Detestă oamenii impertinenţi, neglijenţi, răutăcioşi şi nu suportă minciuna. „Sunt, oricum, genul de om care ştie să ierte, dar care nu uită niciodată“, arată tenorul.Cum credeţi că poate fi atras spre operă tineretul?
V.T.: Categoric, prin educaţia primită acasă şi la şcoală. Din păcate, în ultimii ani am ajuns la concluzia că în ţara asta nu se prea mai face cultură, ci incultură.

Cum privesc membrii familiei pasiunile dumneavoastră?
V.T.: Pasiunile mele au devenit lucruri fireşti în ochii alor mei. Soţia mea, de exemplu, a ajuns şi ea să iubească porumbeii. Atunci când nu am eu vreme să-i îngrijesc, ea este cea care-mi dă o mână de ajutor. Iar copiii au moştenit de la mine dragostea pentru muzica de calitate.

Profil
Născut: 11 octombrie 1950, Blaj.
Studii: Conservatorul din Bucureşti.
Familie: Căsătorit, are doi copii.