Cluj: Ileana Surducan trăieşte în lumea benzilor desenate

Clujeanca Ileana Surducan a lansat prima revistă de benzi desenate din Ardeal şi vrea să facă din pasiunea ei o sursă de venit, chiar dacă este conştientă că acest lucru e greu de realizat în România.

Franţa şi Belgia sunt în opinia clujencei Ileana Surducan ţările benzilor desenate. În aceste două ţări nu există liceu sau facultate de artă care să nu aibă propria fanzină, adică o revistă de benzi desenate realizată de fani şi care este non-profit. Există librării care pun în vânzare doar albume sau reviste cu benzi desenate, dar şi edituri care publică exclusiv asemenea lucrări. Ileana Surducan se consideră o deschizătoare de drumuri pentru această artă în România.

Banda desenată, o artă complexă

„Aici există mentalitatea că banda desenată e doar pentru copii, că e ceva pueril, însă este o artă mult mai complexă. E ca şi cum ai face un film. Pe lângă desen, ai nevoie de un scenariu, apoi trebuie decupate secvenţele cele mai reprezentative ale poveştii, trebuie să găseşti acel echilibru dintre text şi imagine şi nu în ultimul rând, să reuşeşti ca povestea să aiba un «chute», adica o poantă, un tâlc de final”, a explicat Ileana Surducan.

Pasiunea Ilenei pentru benzile desenate a fost dezvoltată încă de pe vremea când era în clasa a şasea, când mama acesteia a dorit ca atât ea, cât şi sora acesteia, să înveţe limba franceză la Centrul Cultural Francez. Acolo existau colecţii întregi de benzi desenate, învăţând primii paşi pentru realizarea benzilor desentate, dar şi limba franceză prin intermediul acestora.

„Varză a la Cluj”, primul proiect la Cluj

A ajuns în Paris în cadrul unui program educaţional dedicat tinerilor din toată lumea, unde i s-a oferit şansa să-şi publice lucrările pe un site dedicat benzilor desenate. De aici, la a gândi o revistă de profil şi la Cluj a fost cale scurtă. A participat iniţial în cadrul unui proiect propus de Facultatea de Litere din Cluj, unde împreună cu alţi tineri a realizat fanzina „Varză a la Cluj”.

În toamna anului trecut a iniţiat propria revistă de benzi desenate, „Glorioasa fanzină”, alături de sora acesteia Maria şi încă zece clujeni care creează lucrări pentru poveştile acesteia.

Albumul ei se vinde la Paris

Fanzina a ajuns la numărul al treilea şi se distribuie gratuit în cafenele, librării sau alte locuri frecventate de tineri. Ileana Surducan şi-a lansat în Franţa primul album de benzi desenate, care se vinde în librăririile de profil din Paris. Ar vrea să poată trăi din pasiunea ei şi în România, însă este conştientă că acest lucru e greu de realizat.

„La noi e mai greu să găseşti o editură care să publice un album de benzi desenate şi lucrurile nu cred că se vor schimba în următorii ani. Pentru cei care vor să facă benzi desenate, drumul este unul foarte precis, Franţa”, a conchis talentata clujeancă.

Având în vedere că revista voastră e non-profit, cum reuşiţi să o finanţaţi?
Primul număr a fost o „investiţie” a fanilor de benzi desenate, în totalitate. Cu o parte din bani am contribuit noi, iar cu cealalta din donaţiile celor care au venit în cafenea, la lansarea fanzinei. Un alt număr a fost sponsorizat de Centrul Cultural Francez, iar un altul din bursa mea de studii.

Ce planuri de viitor aveţi?
Să reuşim să scoatem cât mai multe numere, dacă se poate lunar, să ne contacteze tot mai mulţi desenatori pentru a colabora cu noi, dar şi să reuşim să-i motivăm pe cei actuali să rămână în echipă, având în vedere că ceea ce fac, e benevol.

Profil:

Nascută: 9.05.1987, la Cluj-Napoca
Educaţie: Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia ceramică
Experienţă: Realizează benzi desenate şi ilustraţii de carte de şapte ani
Starea civilă: necăsătorită

Ce-i place
 „Îmi plac înnotul, echitaţia şi, evident, ceramica, chiar dacă am de gând să fac carieră mai ales prin intermediul benzii desenate. Din ceramica e mult mai greu să trăieşti şi atunci m-am gândit să reuşesc la un moment dat să-mi finanţez cu banda desenată cealaltă pasiune, ceramica”, a explicat Ileana Surducan.

Ce nu-i place
 „Nu-mi plac gândacii, dar mai ales birocraţia. Mă feresc cât pot de mult de acte, de semnături şi de contactul cu autorităţile. De asemenea, nu-mi place stresul, pentru că dacă consider că ceva e stresant, trebuie să renunţ la acel ceva”, a mărturisit tânăra.