Cluj: Portret - Fane Nagy nu a făcut compromisuri în muzică
0
De la rebelul licean ce cânta muzică rock în cluburile studenţeşti, Fane Nagy a reuşit să ducă mai departe spiritul formaţiei „Semnal M”.
Aventura artistică a lui Ştefan Nagy, Fane cum îi spun cunoscuţii, a început încă din anii de liceu, când fiecare zi era o rebeliune pentru exprimarea prin muzică. „În anii 70 te exmatriculau dacă cântai muzică rock în restaurante sau în cluburi studenţeşti”, îşi aminteşte artistul. „Trebuia să renunţi la foarte multe lucruri pentru vise.”
Cu zâmbetul pe buze, clujeanul recunoaşte că a avut mult de furcă cu profesorii, şi tocmai de aceea a schimbat mai multe şcoli. „Eram, de multe ori, neînţeles”. Dar nu regretă nimic. „Am fost privilegiat prin meseria pe care am avut-o”. Cu o modestie ieşită din comun, artistul spune că, cel mai mult, a apreciat de-a lungul carierei oamenii, spectatorii. „Toţi avem inima pe partea stângă. Visăm ca şi ei, greşim ca şi ei. Iar fără public, nu am fi existat”, mărturiseşte Fane Nagy.
De la chitară bas la tobe
Anii ’60-’70 au fost cei mai intenşi pentru cariera bateristului, atunci când s-a petrecut şi profesionalizarea, cu formaţia „Blues Dance” sau „Gustans”. A început să cânte la chitară bas, iar turneele pe care le făcea prin liceele clujene sau prin cluburile studenţeşti au definit artistul de mai târziu. A cântat cu Teo Peter, Iuliu Merca sau Costică Cămărăşan în cluburile boeme ale Clujului.
Destinul l-a dus, după Revoluţie, în Germania, unde a urmat-o pe cea de-a doua soţie a sa, care avea, pe atunci, 18 ani.
După şase ani pentrecuţi acolo, unde a încercat să se adapteze, artistul revine, însă, la Cluj-Napoca, oraş pe care l-a considerat dintotdeauna „ţara lui”. A lăsat în spate patru copii, care au rămas cu mama. „Fosta mea soţie nu a vrut să se întoarcă în România. Era prea dureros pentru ea, deoarece fratele îi fusese împuşcat în decembrie ’89, la Fabrica de Bere din Cluj. Nu a putut să se obişnuiască acolo, spune că i-a fost foarte dor de casă, şi în cele din urmă a cedat”, rememorează artistul.
Proiectul „Iuliu Merca”
După întoarcerea din Germania, Fane Nagy a fost revenit în formaţia „Semnal M”, ale cărui baze au fost puse încă din 1977 de Iuliu Merca, Ştefan Boldijar, Liviu Hrişcu, Constantin Sălăgean şi Tavi Popovici. Au urmat câţiva ani de turnee în toată ţara, dar şi în străinătate. Moartea lui Iuliu Merca, din 27 iulie 1999, reprezintă, pentru Fane, pierderea celui mai bun prieten.
La 10 ani de atunci, Fane Nagy încă se luptă să continue proiectul „Iuliu Merca”, prin care doreşte să ridice o statuie muzicală pentru fostul artist. Nu va fi însă o statuie obişnuită, pentru că, în preajma sa, trecătorii vor putea asculta cele mai cunoscute melodii ale trupei, cum ar fi „La fereastra ta" sau „Spune-mi cine eşti", cu vocea lui Merca.
Întrebări şi răspunsuri
Care dintre piesele „Semnal M” v-a intrat cel mai mult la inimă?
Toate piesele îmi plac la fel. În fiecare piesă a lui Iuliu Merca se regăseşte o experienţă de viaţă. A căutat să arate lucrurile frumoase. Am moştenit şi un public minunat.
Aţi făcut compromisuri în carieră?
Nu cred că am făcut compromisuri în muzică. Am cântat chiar şi la nunţi, dar nu socoteam că sunt compromisuri. Am trăit bine. Acum sunt vremuri în care un artist trebuie să se impună, dar este foarte greu.
Ce-i place
Îmi place lumea de la ţară, să vorbesc ţărăneşte cu ei. Mă identific cu acele persoane. Este o lume fascinantă, de aceea mă gândesc să mă retrag, la un moment dat, într-un loc retras şi liniştit.
Ce nu-i place
Să îmi aduc aminte de rău. Oricine mi-a făcut rău, am uitat. Nu are rost să-l porţi în suflet, te încarci negativ. De aceea, aş dori ca cei cărora le-am făcut vreodată rău să mă ierte.
Profil
Născut
La 4 mai 1950, în Cluj-Napoca
Studii
Liceale
Carieră
Baterist formaţia „Semnal M”
Familie
Divorţat, şase copii
Se încarcă comentariile...
