La Buzău, Revoluţia a început pe 22 decembrie. Cele mai multe victime au fost înregistrate în Palatul Comunal

La Buzău, Revoluţia a început pe 22 decembrie 1989. În cele trei zile de gherilă urbană au murit revoluţionari, militari care credeau că luptă împotriva terorişti, dar şi nevinovaţi surprinşi în schimburi de focuri. Este şi cazul asistentei de ambulanţă, Maria Tătăranu, care a fost ucisă în timp ce intervenea într-o unitate militară.

Galeria martirilor din Buzău numără 47 de nume care, de peste două decenii şi jumătate, sunt dăltuite pe cruci din Cimitirul Eroilor din Buzău şi mai rezistă doar în memoria rudelor şi a camarazilor din Revoluţie.

Dintre cei 47 de buzoieni care au murit în decembrie 1989, 25 au murit pe raza judeţului Buzău iar ceilalţi 22, în Bucureşti, Braşov, Hunedoara, Târgovişte şi Timişoara. 

Au fost pierderi de vieţi omeneşti atât în municipiul Buzău, cât şi pe raza oraşelor Râmnicu Sărat şi Nehoiu, în schimburi de focuri iscate între militari, multe în urma unor confuzii, după cum aveau să concluzioneze anchetele ulterioare. 

La Buzău, vărsarea de sânge a început pe 22 decembrie

Pe raza municipiului Buzău, s-au dus lupte aprige soldate cu decese în Bariera Ploieşti, în zona Episcopiei, la fosta fabrică de mase plastice Chimica şi în Palatul Comunal. Titi Dumitrache, mecanic de profesie, a fost împuşcat cu o rafală de mitralieră în timp ce traversa intersecţia din Bariera Ploieşti. Cadavrul său a zăcut mai multe ore lângă caroseria ciuruită. 

O pagină a Revoluţiei, din Buzău, învăluită încă în mister, a avut loc pe 24 decembrie, în zona Episcopiei. În urma unui schimb de focuri, căpitanul de armată Dorin Hagima, de 45 de ani, a fost împuşcat în cap de o patrulă a miliţiei. În acelaşi loc şi-a găsit sfârşitul tot în urma unei rafale de mitralieră trasă de miliţieni şi locotenentul de securitate Săndel Marin, care se afla într-un autoturism.

Un alt front al Revoluţiei, cu urmări dramatice, a fost şi în unitatea militară de bruiaj electronic din Crâng. Maiorul Gheorghe Iacob a fost împuşcat cu o rafală de mitralieră de către căpitanul Alexandru Sceriba, care a vrut să preia comanda unităţii. Ulterior, a fost ucis şi el. În schimbul de focuri din unitate a murit şi subofiţerul Vasile Voican. 

Cel mai impresionant caz este însă cel al asistentei de la Ambulanţa Buzău, Maria Tătăranu, în vârstă de 59 de ani. Pe 25 decembrie a fost împuşcată în abdomen, la intrarea în unitatea militară de transmisiuni din Bariera Ploieşti, în ambulanţa cu care mergea să ia răniţii. Vinovaţi au fost militarii în termen de la acea unitate. 

În această zonă, pe 25 decembrie au fost schimburi dure de foc între unitatea de transmisiuni şi o alta, din zona aerodromului. Au murit atunci maistrul militar Dumitru Alexandru, sergentul major Vasile Antemir şi geodezul Nicolae Cristea.

Palatul Comunal, care găzduia Comitetul Judeţean, a fost locul unde s-au înregistrat cele mai multe decese

Un caz notoriu este cel al lui Vasile Apostol, de 53 de ani, operator chimist la Romcarbon, care pe 24 decembrie a fost împuşcat cu 18 gloanţe. Fusese omorât de un căpitan de securitate, Olteanu, convertit atunci în ofiţer de gărzi patriotice. Pentru fapta sa, ucigaşul a fost condamnat la 22 de ani de închisoare.

Tot în Palatul Comunal au murit Aurel Toader, de 39 de ani, ucis de un căpitan de securitate şi Nicolae Zaharia, angajat la OJT Buzău, care a fost găsit fără suflare, cu patru gloanţe în cap. Fusese omorât de un locotenent major de armată, identificat ulterior.

Tot în sediul Comitetului Judeţean, Constantin Voinea, de 33 de ani, matriţer la Contactoare, a fost împuşcat în torace de căpitanul de securitate Radu Gheorghe. Acesta l-a împuşcat şi pe Anton Baltac, un tractorist de 28 de ani, care a murit după ce un glonţ i-a intrat în gât. Călăul celor doi a primit o condamnare de 9 ani. 

Alţi buzoieni, militari sau studenţi, se sacrificau pe meleagurile altor judeţe. Numai în luptele de la Aeroportul Otopeni au murit cinci buzoieni: Grigore Florin, militar în Târgovişte, paraşutiştii Traian Ilieş şi Laurenţiu Purcherea şi elevii de la Câmpina, Cătălin Patulea şi Viorel Samoilă.

Televiziunea Română este un important punct de pe harta Revoluţiei, unde numeroşi buzoieni şi-au dat viaţa. Râmniceanul Costel Dan a fost împuşcat în timp ce urca un rănit într-o salvare. Daniela Fercu a murit la vârsta de 25 de ani, împuşcată în tâmplă. La fel a murit şi Petre Caraliu, care plecase împreună cu prietenii de la bloc să apere televiziunea. Pe troiţa ridicată aici se mai află numele unui alt buzoian, Stănică Vâlculescu, mecanic la uzinele 23 August.

Iată lista martirilor buzoieni din Revoluţia Română: Dumitru Alexandru, Pavel Androne, Vasile Antemir, Costică Apostoiu, Vasile Apostol, Valerică Bălan, Anton Baltac, Stroe Bobeş, Petru Boogdan, Diogene Burlacu, Traian Buzea, Petre Caraliu, Romeo Ciocârlan, Florica Ciortan, Alexandru Ciulin, Ion Constantin, Nicolae Cristea, Florin Cristian, Costel Dan, Costel Dascălu, Titi Dumitrache, Daniela Fercu, Iulian Florin, Dorin Hagima, Ggheorghe Iacob, Traian Ilieş, Maricel Luiuz, Dorel Mănăilă, Săndel Marin, Alexandru Marinescu, Ştefan Mocanu, Mircea Munteanu, Ion Pălădoiu, Cătălin Patulea, Laurenţiu Purcherea, Viorel Samoilă, Costel Stan, Maria Tătăranu, Nicolae Tisăianu,  Aurel Toader, Iulian Toader, Gheorgeh Tudor, Stănică Vâlculescu, Constantin Vlad, Vasile Voican, Constantin Voinea şi Nicolae Zaharia.