Femeia care i-a sucit minţile lui Spiru Haret. Primul român cu doctorat în matematici la Sorbona s-a îndrăgostit de o adolescentă cu 15 ani mai tânără
0Unul dintre cei mai importanţi cărturari români, Spiru Haret, a trăit o poveste de dragoste cu o buzoiancă mai tânără cu 15 ani. Diferenţa de vârstă n-a fost o piedică, cei doi căsătorindu-se la Buzău.
Când vorbesc despre Spiru Haret, cărţile de istorie sau lucrările biografice îl evocă mai mult pe politicianul, pedagogul sau reformatorul învăţământului modern românesc, fiind ministru al educaţiei în trei mandate.
A fost primul român doctor în matematică şi a demonstrat variabilitatea sistemului solar. Ca inspector şi om politic, s-a preocupat tot timpul de situaţia învăţământului, fiind considerat cel mai mare reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea. A urmărit, de asemenea, ridicarea nivelului material şi cultural al satului, prin activitatea extraşcolară a învăţătorilor.
Prea puţin s-a scris despre viaţa sentimentală a lui Spiru Haret, despre căsnicia de aproape trei decenii care i-a adus echilibru existenţei sale.
Spiru Haret, îndrăgostit la prima vedere, în timpul unei promenade în Parcul Crâng
Marea întâlnire s-a produs pe la jumătatea anului 1882, când tânărul Spiru Haret, primul român care obţinuse doctoratul în matematici la Sorbona, se afla la Buzău pentru a trasa hotarele moşiei Verguleasa, de lângă oraş. În timpul liber, obişnuia să iasă la plimbare în parcul Crâng.
”Cât de repede trec anii, îşi repetă în gând, umblând însingurat pe aleile umbroase ale Crângului din Buzău, un bărbat chipeş, între două vârste. Iată ajunsese la treizeci şi doi de ani şi încă nu cunoscuse <<marea iubire>>. Îl acaparaseră cu totul studiile în matematici. Se întorsese de la Paris cu diploma de doctor în matematici. Avea de ce să fie mândru. Era primul român ce obţinuse acest titlu la Sorbona. Revenit acasă, fusese numit profesor la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, instituţie cu grad universitar. Ca să-şi poată ajuta fraţii, după moartea părinţilor, în fiecare vară, pe timpul vacanţei, o făcea pe inginerul hotarnic şi câştiga un ban în plus.” (”Radiografii subiective: Căsătoria lui Spiru Haret cu Ana Popescu din Lipia - Buzău”, autor Nicolae Peneş)
În timpul plimbării solitare, la un moment dat privirea i-a fost atrasă de o doamnă elegantă care mergea la braţ cu fiicele ei. De fapt, tânărul Haret fusese aproape hipnotizat de frumuseţea domnişoarei din dreapta. Iată cum descrie publicistul Nicolae Peneş episodul întâlnirii în lucrarea ”Radiografii subiective: Căsătoria lui Spiru Haret cu Ana Popescu din Lipia - Buzău”:
Razele soarelui, căzute pieziş, se strecurau timide printre frunzele răsfirate ca într-un adevărat evantai. O gărgăriţă îşi deschise larg aripile luându-şi zborul pe una din aleile de curând pietruite. Îi reveni în minte zicala pe care o ştia de când era copil: <<Gărgăriţă, riţă/ unde-oi zbura/ acolo m-oi însura>>.
Îi veni să zâmbească. Urmări, totuşi, cu privirea zborul minusculei zburătoare, când ochii îi căzură pe o femeie elegant îmbrăcată, la stânga şi dreapta căreia sporovăiau, gureşe, două tinere... domnişoare! Privirea-i o cercetă cu insistenţă pe cea aflată în dreapta femeii. Doamne, ce întruchipare, ce zveltă e şi ce mers are! I se părea că visează. Fusese student în Bucureşti, trăise atâţia ani la Paris şi, totuşi, o asemenea făptură nu mai văzuse.
Simţindu-i parcă privirea aţintită asupra ei, îşi întoarse instinctiv capul spre el, timp în care împiedicându-se de o piatră, se auzi admonestată:
- Dar ce faci Ana, nu vezi pe unde mergi?
- Te rog să mă ierţi, mamă, dar urmăream cu privirea zborul unei gărgăriţe...
Privirea ei se întâlni, nu mai mult de o clipă, cu cea a tânărului bărbat.
Simţi cum inima îi stă să iasă din piept când văzu că acesta se îndreaptă spre ele, cerându-şi scuze pentru că fusese martor, fără voia sa, la micul incident. Apoi se prezentă:
- Mă numesc Spiru Haret, profesor la Şcoala Superioară de Poduri şi Şosele din Bucureşti.
- Şi cu ce ocazie la Buzău, domnule profesor? - întrebă distinsa doamnă.
- Am fost chemat să ridic planul moşiei “Verguleasa” de dincolo de bariera oraşului.
- Şi cine vă găzduieşte în oraş, dacă nu vă e cu supărare...
- Familia domnului Tudorică Leu, o cunoştinţă mai veche de-a părinţilor mei, de pe strada Cătuneanu, mai preciză acesta.
- A, fostul ajutor de primar al oraşului, sublinie tânăra doamnă. Dar aceasta înseamnă că treceţi şi pe uliţa noastră când mergeţi spre Verguleasa. Noi locuim pe strada Mihai Bravu, aflată în drumul dumneavoastră. Dacă vă face plăcere, ne puteţi face o vizită.
În următoarea duminică, Spiru Haret a dat curs invitaţiei de fi oaspete în casa “Pităresei” Ecaterina. A aflat că stăpâna casei era văduva pitarului Ghiţă Popescu din Lipia Buzăului, ”boier straşnic, cu mare trecere la oameni şi autorităţi, dar pe care, din păcate, Dumnezeu îl chemase la el în 1848”.
Ea, pităreasa, mamă a nouă fete, a trebuit să se mute în oraş pentru a da o educaţie aleasă tinerelor sale vlăstare. E adevărat că cinci, din cele nouă, erau deja la casele lor. Cea mare, Eugenia, se căsătorise cu Nae Iorgulescu, cea de-a doua, Elena, cu Grigore C. Monteoru, ginere de mare ispravă şi priceput în afaceri, Smaranda, Maria şi Paulina erau căsătorite şi ele cu oameni destoinici. Acum era rândul Anei să-şi aştepte norocul.
Poate o vrea Dumnezeu şi cu ea, că tare-i bună şi ascultătoare. Celelalte trei, Elisa, Irina şi Caterina, sunt încă mici. Poate s-o milostivi Domnul şi de ele, că fără voia lui nimic nu e posibil pe lume, mai zise pităreasa, făcându-şi cu smerenie semnul crucii.
- Dar ce vârstă are domnişoara Ana? - întrebă tânărul profesor, a cărui voce trăda o emoţie greu stăpânită.
- Va împlini, în curând, şaptesprezece ani, răspunse pităreasa, simţind tremurul din glasul bărbatului cu chipul grav şi gestul cumpătat.” (”Radiografii subiective: Căsătoria lui Spiru Haret cu Ana Popescu din Lipia - Buzău”, autor Nicolae Peneş)
Despre întâlnirea cu Spiru Haret, Ana a vorbit într-un interviu acordat lui Radu A. Sterescu în ziarul Universul literar din 14 ianuarie 1939:
”L-am cunoscut când a fost trimis de Ministerul Domeniilor să ridice planul unei moşii în apropiere de Buzău. A tras în gazdă la un vecin, care, neavând cele de trebuinţă pentru primirea unui oaspete atât de simandicos, a făcut apel la noi. I-am dat de toate (...), deşi aveam o gospodărie ca în vremurile feudale.
Eu eram pe vremea aceea tare zburdalnică. Circulam din zori până în seară. Haret m-a văzut jucându-mă cu mingea. Tinereţea şi zburdălnicia mea l-au atras. Peste câteva luni m-a cerut în căsătorie. Cum vezi, un adevărat coup de foudre.”
S-au căsătorit în 1882, când Ana avea 17 ani, iar Spiru Haret avea 32 de ani
După numai câteva luni, cumnata fostului ajutor de primar, cel care-l găzduia pe tânărul hotarnic, a mers în peţit, cerând mâna domnişoarei Ana Popescu pentru profesorul Spiru Haret.
Cei doi au avut parte de o nuntă, la 22 ianuarie 1883, la Buzău, pe strada Serdarul Sărăţeanu. Prin căsătoria acestora, Spiru Haret a devenit cumnat cu regele petrolului buzoian, Grigore C. Monteoru, a cărui soţie era soră cu Ana Popescu.
Actul de căsătorie cu nr. 22/1883, întocmit de ofiţerul Stării Civile din Buzău, precizează următoarele referitor la cel care va deveni “omul şcoalei”, marele reformator al învăţământului românesc.
Numele de botez: Spiridon
Data naşterii: 15 februarie 1851
Locul naşterii: Iaşi
Părinţii săi:Constantin şi Smaranda Haret, de naţionalitate română şi religie ortodoxă - decedaţi
Profesiune: profesor
Domiciliul: Bucureşti
Despre zestrea doamnei Ana Haret este menţionată suma de 125.577,15 lei - în imobile şi numerar – cu act dotal.
În afara celor doi soţi, actul de căsătorie mai este semnat de Ecaterina Gh. Popescu, mama doamnei Haret, Sandu Dudescu, unchiul lui Haret, domiciliat în Iaşi, Nicolae Stefanov, Bucureşti, Nae Iorgulescu, ginerele cel mare al “Pitarului”, şi Tudorică Leu, din Buzău.
Naşii tinerilor căsătoriţi au fost Grigore C. Monteoru şi soţia sa, Elena, al doilea ginere cu a doua fiică a “Pitarului”. (”Radiografii subiective: Căsătoria lui Spiru Haret cu Ana Popescu din Lipia - Buzău”, autor Nicolae Peneş)
Aproape 30 de ani a durat căsnicia lui Spiru Haret cu Ana. Au avut un singur copil, un băiat, Ion, care a murit la vârsta de 1 an, iar ulterior au adoptat un alt băiat, Mihai.
”După ce ne-am căsătorit, multe rude şi prietene de ale mele se minunau că un om atât de serios în treburile publice poate face năzbâtiile pe care le făcea el. De altfel când era copil, se mutau vecinii din mahala, atât era de zurbagiu. Mi-aduc aminte că venisem odată de la operă. Văzusem Faust. Şi întors acasă, în halat şi în papuci, s-a apucat să joace balet cu atâta convingere încât un papuc i-a zburat drept în fundul sobei. Făcea fel de fel de ghiduşii. Îi placea nespus şi cunoştea toate rolurile din opere. Le intona fără greşeală”, a declarat Ana Haret pentru Universul literar din 14 ianuarie 1939.
Spiru Haret s-a retras din viaţa politică şi din cea universitară în anul 1910. A murit în decembrie 1912, fiind bolnav de cancer. Ana Haret a murit în 1941, la vârsta de 74 de ani, fiind a fost înmormântată alături de soţul ei, în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
