Buzău: Stelian Cuzea Mihălcescu: Omul care a renăscut din iadul comunist
0
Un buzoian care a suferit alături de familie prigoana politică a primilor ani de după război, a ajuns ca după o viaţă de luptă cu sistemul, să fie un om apreciat, reabilitat şi chiar promovat după o vreme chiar de fostul regim comunist.
Stelian Cuzea Mihălcescu este unul dintre eroii anonimi, care au pus umărul la dezvoltarea socialismului în România postebelică.
Afinitatea pentru doctrina liberală i-a adus iniţial numai necazuri odată cu venirea la putere a comuniştilor.
Din moştenirea străbunilor de viţă nobilă din neamul Mihălceştilor atestat încă de la 1623 pe Valea Buzăului, a păstrat spiritul de luptător, şi credinţa în Dumnezeu care l-au salvat de la o moarte sigură :
" Am trăit într-un mediu de medici consacraţi din Buzău, în casa mătuşii mele din partea tatălui, doctoriţa Pitacu. Aici se întâlneau şi ţărănişti şi liberali, o serie întreagă de oameni politici şi oameni mari ai Buzăului.
Am avut ocazia să-i cunosc îndeaproape. Aveam 15 ani când a venit ciuma roşie la putere. Ştiu tot ce s-antâmplat şi de-aici au venit şi necazurile.
Eram elev la liceul Haşdeu când pe 8 noiembrie 1948 am fost arestat pentru prima dată. Am stat în beciurile de vis a vis de Spitalul Brătianu. Am fost bătut vreo câteva zile pentru că atunci credeam într-o democraţie, într-o societate liberă.
Eu am avut un unchi care era comandor şi făcea parte din sumanele negre, nişte brigăzi de la Câmpulung Moldovenesc conduse de militari, care doreau răsturnarea regimului şi înlăturarea ruşilor din ţară. Eram fascinat de acest curent care începuse să prindă aripi şi la Buzău.
Eram un simpatizant al sumanelor negre şi începusem să fac oarecare prozelitism prin şcoală. La un moment dat am fost turnat de unii colegi.
Am stat arestat cam o săptămână şi pe urmă am fost eliberat pentru că nu aveau probe. Apoi a urmat calvarul familiei.
Părinţii mei au fost expropiaţi şi mutaţi în 1949 cu domiciliul forţat la Sfântu Gheorghe. Ne trimiteau în zone în care teoretic n-am fi putut să rezistăm.
Dar surprinzător, ungurii din zonă s-au purtat foarte frumos cu noi. După 1950 am dat la Facultatea de Construcţii din Bucureşti şi am intrat.
Apoi am fost arestat a doua oară în facultate şi am fost trimis la muncă silnică la canal la capul Midia. Iarăşi neavând probe despre activităţile mele politice am fost eliberat în 1951 la o triere ordonată de ministerul de interne.
Apoi am fost mutat cu domiciliul forţat la Bicaz şi am lucrat la baraj.
Am fost pe rând şef de lot apoi am fost promovat maistru şi apoi am avut funcţii tehnice.Apoi au venit şi vremurile mai bune când am fost reabilitat după 1964, când s-a dat o amnistie.
Dar eu nu puteam să fiu promovat din cauza dosarului. Am ajuns până la urmă să lucrez la Trustul de Construcţii Hidroenergetice din Bucureşti " povesteşte Stelian Cuzea Mihălcescu.
Întrebări şi răspunsuri
Dacă aţi avea posibilitatea să vă reîntâlniţi cu foştii torţionari ce le-aţi spune ?
"I-aş privi aşa în ochi şi le-aş spune că mă rog pentru ei să-i ierte Dumnezeu pentru ce le-au făcut oamenilor nevinovaţi. Şi asta pentru că sunt convins că o mare parte din ei au devenit torţionari din prostie, din necunoaştere.
Mă uitam la ei, erau oameni fără personalitate care până atunci nu realizaseră nimic în viaţă, decât să bată şi să iasă în evidenţă prin astfel de fapte".
Cum a fost viaţa la canal ?
"Viaţa la canal a fost extraordinar de dură. Acolo am cunoscut oameni mari politici deosebiţi : şeful tineretului liberal inginerul Tarţa, inginerul Manea de la PNŢcd , şoferul lui Antonescu, un medic de la curtea regală. Acolo la canal, moartea era la ea acasă.
Erau oameni împuşcaţi sau care mureau din cauza epuizării care erau bagaţi în gropi comune. Mai era un loc sigur unde te trimiteau la morte, la digul de larg. Acolo mulţi au fost luaţi de apă şi au sfârşit loviţi de stânci din cauză că erau slăbiţi şi bolnavi. Păcat că nimeni nu se mai interesează de ce a fost acolo ».
Ce-i place?
"Îmi place tot ceea ce este legat de creatura asta bună sufletească, omenească. Aş prefera ca lumea să fie mai bună să fim mai aproape unul de altul, să fim aproape de preceptele ortodoxiei , ale creştinismului.Îmi place să construiesc. Lucram şi 12 sau 14 ore pe zi.Îmi plac anumite construcţii , în mod special casele cu personalitate. Îmi plac foarte mult casele care au personalitatea asta ţărănească pe care o admir fără niciun fel de rezervă".
Ce nu-i place ?
"Nu-mi place minciuna sau trădarea, fenomene cu care m-am confruntat la canal. Nu-mi plac oamenii leneşi, care nu pot produce nimic. Nu-mi plac clădirile urâte. Nu suport compromisurile şi nici oamenii necredincioşi. Nu-mi plac inechitatea şi diferenţele mari dintre clasele sociale. »
Profil
Căsătorit, doi copii din care unul decedat şi trei nepoţi
Liceul BP Haşdeu, 3 ani absolviţi la Facultatea de Construcţii din Bucureşti
Bunicul său - fratele fostului Mitropolit al Moldovei Irineu Mihălcescu
Născut :07.08.1931
Se încarcă comentariile...
