Gavril Oşan, meşterul care transformă nisipul în sticlă

Meşterul sticlar îi învaţă pe studenţii de la Universitatea Naţională de Arte tainele sticlei, iar obiectele confecţionate de el au fost expuse la Muzeul Naţional de Geologie.

Înainte de a veni în Bucureşti şi înainte de a-şi descoperi pasiunea pentru sticlărie, Gavril Oşan a lucrat pe tractor în comuna Bârsăul de Sus din judeţul Satu Mare. A încercat să se angajeze la fabrica de sticlă din localitatea Poiana Codrului, însă directorul de acolo i-a spus că face angajări abia peste două săptămâni.

„Eu am plecat, deoarece am crezut că nici nu mă mai angajează. Peste două săptămâni, directorul mi-a dat telefon ca să îmi spună să vin ca să mă angajez. Eu nici măcar nu ştiam ce este în acea fabrică. Am intrat în fabrica din Poiana Codrului, cu peste 3.000 de muncitori, şi nici nu am mai ştiut să ies de acolo“, spune meşterul zâmbind.

A învăţat de unul singur
La fabrică, Gavril a făcut cele nouă luni de specializare „prin lucru“, după cum descrie el, şi aşa a început să iubească sticlăria. „Mi-a plăcut să muncesc la sticlărie. Şeful de echipă nu te lăsa să lucrezi singur cât timp el era plecat în pauza de masă, aşa erau regulile. În fiecare pauză, eu mă puneam în locul altui coleg şi munceam singur acolo. Cât timp  mâncau şefii, eu lucram. Nu m-a învăţat nimeni să fac obiecte din sticlă, am învăţat de unul singur“, povesteşte meşterul.

Gavril a venit în Bucureşti în anul 1990. „După Revoluţie, la noi în sat toată lumea se bătea pentru o bucată pământ. Eu am lăsat totul baltă, nu m-a interesat, şi am decis să vin în Bucureşti“, îşi aminteşte Gavril. De cum a ajuns, a lucrat în Capitală pentru un artist plastic.

Le predă studenţilor de la Arte tehnologia sticlei
„Am venit la domnul Silviu Dancea, pe care eu îl cunoşteam foarte bine, deoarece el fusese detaşat înainte la fabrica din Poiana Codrului din Satu Mare şi a lucrat acolo câţiva ani“.

Gavril a lucrat un an şi jumătate pentru Silviu Dancea, iar de 18 ani lucrează ca tehnician la Universitatea Naţională de Arte.

„Eu le predau studenţilor tehnologia sticlei şi teoria, dar totodată le arăt şi partea practică a acestui proces. Îi învăţ cum să lucreze la ţeavă, ce se poate face din sticlă, cum se lucrează sticla şi alte lucruri. Am avut chiar şi expoziţii în care au fost expuse obiectele făcute de studenţi sub îndrumarea mea“, spune mândru Gavril Oşan.



Meşterul face în prezent numai obiecte de artizanat, adică lucruri făcute manual, şi nu la matriţe. El confecţionează vaze, pahare (doar pentru export), platouri, boluri, sfeşnice, clopoţei şi globuleţe. Prima lui expoziţie şi cea mai importantă a fost cea de la Muzeul Naţional de Geologie, intitulată „De la Nisip... la Sticlă“, în cadrul căreia au fost expuse doar obiectele din sticlă confecţionate de mâna lui.

Profil

Născut: 27 mai 1965, Bârsăul de Sus, judeţul Satu Mare.
Studii: A terminat 10 clase de liceu.
Experienţă: Este meşter sticlar de la 27 de ani.
Familie: Este căsătorit şi are o fată în vârstă de 13 de ani, Georgiana.

Ce-i place
„Îmi place foarte mult sticlăria, din toate punctele de vedere. Îmi place să călătoresc, dar depinde foarte mult şi unde. Am călătorit mai mult în România, dar nu am reuşit să acopăr toată ţara. Cel mai mult îmi place să călătoresc la munte“, spune Gavril.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac minciuna şi hoţia oamenilor. Nu există zi în care oamenii să nu te mintă. De asemenea, nu îmi place marea. Cel mai mult iubesc muntele“, mai spune meşterul.



Întrebări şi răspunsuri

Cum aţi descrie meseria de sticlar?
Meseria de sticlar este cea mai frumoasă meserie din lume, dar trebuie, înainte de toate, să îţi placă. Dacă nu îţi place, nu reuşeşti să faci nimic.

Cât de dificil este procesul prin care obţineţi sticla aşa cum o vedem noi?
Nisipul nu se prelucrează, ci este de fapt materia primă a sticlei. Pe lângă nisip, se mai adaugă la topire calcar, sodă, potasiu şi altele. Este un proces destul de dificil deoarece trebuie să adaugi cantităţile exacte din fiecare componentă. Dacă adaugi una dintre componente în cantitate mai mare, sticla nu va avea calitatea dorită.

Cum vă simţiţi când le predaţi studenţilor teoria sticlăriei?
La început mi-a fost foarte greu, dar acum m-am obişnuit. S-au obişnuit şi studenţii cu mine, dar şi eu cu ei. Fiind tehnician de 18 ani m-am obişnuit, dar am foarte multe lucruri de învăţat de la studenţii mei, nu învaţă doar ei de la mine.