Braşov: Sebastian Stegaru s-a aflat la cârma locomotivei timp de 41 de ani

A trăit de mic printre trenuri, a fost pasionat de locomotive şi a ajuns să conducă sute de garnituri de marfă şi de călători.

Profil
NĂSCUT: 6 iulie 1936, Merei, Buzău
FAMILIE: căsătorit, doi copii şi doi nepoţi
STUDII: Scoala Profesională de Ateliere CFR Braşov
FUNCŢIE: mecanic locomotivă

Pentru că rămăsese fără mamă încă de la trei ani, Sebastian Stegaru a avut o copilărie nefericită. De aceea, pentru a se descurca mai bine şi-a părăsit satul natal. „Un verişor lucra la Atelierul de Locomotive şi Vagoane şi am venit la el, la Braşov. Aveam numai 13 ani şi jumătate când am veni la Atelierul CFR. În producţie am intrat de la 16 ani şi jumătate, imediat după al treilea an de studii la Şcoala de Ateliere CFR”, mărturiseşte bărbatul. A trăit printre locomotivele cu aburi care existau pe atunci şi era foarte încântat.

Stagii de pregătire
A ajuns într-o secţie bună dar vroia mai mult.  „Am început cu stagiul de fochist pentru că trebuia să ai un an experienţă ca să poţi merge la şcoala de mecanici”, declară braşoveanul. Când a fost nevoie de doi cursanţi la Şcoala de mecanici pentru Depoul din Braşov, nu a stat pe gânduri şi s-a înscris. În toamna anului 1954 a intrat la Şcoala Medie Tehnică gradul III, iar după terminarea şcolii a făcut trei luni de practică. Apoi, a fost selectat ca mecanic de locomotivă, iar în 1955 a lucrat pe prima locomotivă. A prins şi primele locomotive diesel, aduse din Elveţia. Datorită rezultatelor de muncă deosebite şi a seriozităţii bărbatul a ajuns la statutul de mecanic major. „Locomotivele trebuiau să aibă un mecanic major. Acesta era, de fapt, titular şi avea dreptul să-şi aleagă omul cu care să fie pe schimb. Şi eu am fost mecanic major şi m-am simţit tare bine pe această funcţie”, spune bărbatul.

Călători importanţi
Nu de puţine ori s-a întâmplat să circule în trenuri cu rang special, adică să aibă ca pasageri diverse oficialităţi ale României. Astfel, „i-a plimbat cu trenul” pe Chivu Stoica, preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Manea Mănescu, prim-ministru al României, pe Gheroghe Gheorghiu Dej, dar şi pe preşedintele Ceauşescu. „Pe atunci, trenul era principalul mijloc de transport. În 1962 ţin minte că l-am dus pe Gheorghe Gheorghiu Dej. El trebuia să ajungă la Bucureşti şi ni s-a dat un ordin, contrar instrucţiei, să depăşim viteza. Pentru că a ajuns la timp, ne-a trimis prin oamenii lui trei sticle de vin, drept mulţumire” îşi aminteşte, cu nostalgie, mecanicul CFR.

Împlinirea bărbatului în ceea ce priveşte meseria pe care a practicat-o este una imensă. Din 1994, de când a ieşit la pensie, bărbatul nu s-a despărţit total de căile ferate şi de amintirile plăcute care îl leagă de acestea. Locuieşte în apropierea şinelor, în cartierul Florilor şi de fiecare dată când aude trenul are un sentiment plăcut în suflet.

Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cel mai mare tren pe care l-aţi condus?
S.S. Păi am condus tot felul de trenuri în cei 41 de ani de meserie. Cel mai mare tren a fost unul cu 20 de vagoane. Să conduci un tren nu e deloc uşor.
S-a întâmplat să aveţi parte de incidente neplăcute pe parcursul activităţii?
S.S. Da, din păcate 8 persoane s-au aruncat în faţa trenului pe care eu îl conduceam. Ţin minte că o fata din Craiova s-a aruncat în faţa locomotivei pentru că era nemulţumită de locul ei de muncă şi că se afla printre străini. Era groaznic să ai parte de astfel de experienţe.

Ce-i place
„Îmi place foarte mult agricultura. Eu mă ocup de grădină, am grijă să fie îngrijită şi legumele să crească bine. În grădină am roşii, castraveţi, fasole, salată şi ceapă”, susţine bărbatul.

Ce nu-i place
„Nu-mi place că în ţara asta se vorbeşte foarte mult, dar nu se face nimic. Se vorbeşte frumos, dar nu se acţionează” mărturiseşte, cu regret, Sebastian Stegaru.