FOTO 145 de ani de la deschiderea Grădinii Publice din Botoşani, locul în care Eminescu îşi aduna gândurile, iar regii României se plimbau pe lac

Chiar dacă lumea modernă i-a impietat feeria copacilor seculari, Grădina Publică din Botoşani exercită şi după un veac jumătate o fascinaţie aparte. Nu a rămas aceeaşi atmosferă pe care regii României veniţi în vizită o savurau după fiecare bal la sau adâncile melancolii eminesciene, dar frânturi din acea lume au mai rămas în memoria teilor, a foişoarelor şi a lacului din ceea ce astăzi poartă numele de Parcul ”Mihai Eminescu”.

La mijlocul secolului al XIX-lea Botoşaniul era o urbe în plină dezvoltare. Oraş consacrat încă din Evul Mediu, fiind dăruit doamnelor ţării de către voievozii Moldovei, în Botoşani familiile boiereşti şi marii bancheri construiau bijuterii arhitectonice chiar în buricul târgului cu ajutorul meşterilor austrieci şi francezi. 

Oameni cu dare de mână şi cunoştinţe sus puse, boierii de la Botoşani aveau nevoie de tot ceea ce îi era de trebuinţă lumii civilizate din Principatele Române şi chiar Europa. Sălile de bal, sălile de spectacol şi locuri unde compozitorii îşi făceau dovada talentului au început să apară. 

Chiar la debutul acelei perioade numite ”Belle Epoque”, la 1867, o mică pădurice din apropierea Prefecturii a fost amenajată sub formă de parc. S-ar fi implicat şi celebrul inginer Scarlat Vârnav, cel care de altfel ar fi dat şi numele Grădinii Publice. În acea perioadă frumuseţea naturii dădea tonul iar intervenţia omului a fost minimă. Doar garduri frumos alcătuite din fier forjat, câteva foişoare după modă europeană, două poduri idilic arcuite peste micul lac artificial si bineînţeles băncile şi movila pe care tot într-un foişor cânta în fiecare duminică fanfara militară. 

De la început parcul a devenit în perioada verilor fierbinţi locul în care protipendada se muta şi juca tenis sau pur şi simplu făceau plimbări în aer liber. ”Era o zonă preferată de oamenii cu stare din aceea vreme. Era un loc de socializare, de întâlnire dar şi de relaxare”, povesteşte istoricul Gheorghe Median.  De fapt în parc se dădea de multe ori startul balurilor. 

În timpul verilor toride, damele se relaxau alături de ofiţeri sau un întreg alai de artişti, poeţi şi actori ca după lăsarea serii să se mute alături în cădirea Prefecturii pentru balurile urbei. În această Grădină, se spune că se plimbau şi regii României veniţi în vizită la Botoşani. Unul dintre aceştia, Ferdinand I venea regulat la prietenul său botoşănean bancherul Moscovici şi făcea lungi plimbări în parc. Şi asta mai ales seara când feeria lacului sporea. Despre frumuseţea acestui loc ar fi putut să povestească şi marele poet Mihai Eminescu. 

Aici îşi petrecea mare parte din după-amieze când venea la Botoşani. De altfel avea şi un foişor preferat, une stătea împreună cu sora lui Enriette şi medita. Spre sfârşitul vieţii câne era bolnav şi strâmtorat din punct de vedere

financiar

parcul îi era o alinare binevenită, atunci când nu stătea la pat. De altfel parcul adâncilor sale meditaţii a ajuns să îi poarte şi numele, iar în anul 1932 bustul poetului realizat de Ion Georgescu a fost amplasat în Grădina Publică. 

Foto

Pe lângă poetul-nepereche şi alţi artişti sau oameni de ştiinţă ai vremii s-au plimbat prin această Grădină Publică. De la compozitorul George Enescu până la Ştefan Luchian, Grigore Antipa şi Nicolae Iorga. Toţi cei care păşeau în grădina publică din Botoşani primeau un sâmbure de inspiraţie şi simţeau nevoia să împărăşească această amintire. Iar un bun exemplu este Gala Galaction care a lăsat o mărturie despre Grădina Publică din Botoşani în lucrarea sa ”Oameni şi gânduri din veacul meu”. ” Cândva, de mult, trecusem pe lângă ea, într-un amurg de toamnă. 

Dar amintirea se risipise, lăsându-mi numai un chioşc şi împrejur câteva pete galbene. De data aceasta, am ajuns în Botoşani în luna mai. M-am găsit într-o lume liniştită, fără de răcnetele vânzătorilor bucureşteni, fără de automobile şi fără de îmbulzeala de la răspântii. Cine intră în acest oraş, aducând cu sine oricât de puţină istorie literară românească şi aminitrea câtorva poezii iubite în tinereţe, se simte tainic învăluit de umbra poeziei lui Eminescu”, scria Gala Galation în capitolul ”în Grădina Vârnav din Botoşani”.  Timpul a trecut iar pe alocuri faţa Grădinii Publice s-a schimbat, nu radical, dar îndeajuns încât să risipiească ceva din feeria neîmblânzită a fostei pădurici amenajate cu delicateţe de Vârnav. 

În perioada comuniştilor au apărut aleiile cimentate, a fost betonat lacul. Fiind totuşi păstrat pentru hidrobiciclete, liniştea parcului a fost tulburată de baruri şi construcţii care astăzi după 145 de ani zac în paragină şi impietează imaginea vechii Grădini Publice. Totuşi farmecul s-a păstrat, iar arborii care au fost martorii amenajării parcului, plimbărilor regilor şi a melancoliilor eminesciene încă stau în picioare. Sunt uriaşi şi bătrâni, continuă să îi apere pe oameni de umbră, deşi aceştia nu au făcut nimic pentru a-i proteja. ” Te cuprinde un fior aşa, când intri aici şi ştii că teii, mulţi copaci de aici au peste 150 de ani. Se vede că sunt bătrâni tare. Este uimitor. Vin mereu aici, pentru că locul ăsta îmi dă o stare de linişte”, spune Dan Străchilă, un pensionar din Botoşani. 

Tot datorită arborilor seculari, în mare parte tei şi stejari parcul păstrează latura sălbatică. În frunzişul lor se ascund încă păsări care umplu şi astăzi vechea Grădină Publică cu triluri. Au rămas şi plimbările cu barca, chiar dacă contracost şi în luntre de plastic în loc de lemn. Au rămas foişoarele, chiar şi cel al lui Eminescu, dar şi al fanfarei, chiar dacă acum nu mai cântă nimeni duminica. 

A apărut şi o fântână arteziană, un parc de joacă pentru copii şi busturile personalităţilor botoşănene. Primăria a început încă din anul 2010 un proiect de reabilitare a parcului ”Mihai Eminescu”, urmând să fie finalizat în acest an.  Valoarea investiţiei se ridică la un milion de lei, iar cimentul ros de pe alei este înlocuit de dale ca în vremurile bune. 

Modernismul va învălui Grădina Publică, dar şi mărturiile vremurilor de odinioară vor fi lăsate să îşi ducă până la capăt bătrâneţea. Cu toate acestea vremurile balurilor, a plimbărilor regale, a artiştilor şi a cucoanelor cu alaiuri au apus în Grădina Publică din Botoşani. Amintirile au rămas însă şi fac deliciul tuturor celor care vizitează Parcul vechi de 145 de ani din Botoşani.

Mai puteţi citi:

Botoşani, ultimul târg în care Mihai Eminescu s-a plimbat cu Veronica Micle
 

FOTO-VIDEO Promenadă muzicală în Grădina Publică cu Orchestra de Cameră „Unirea”