Botoşani: Andrei Porfireanu:A devenit fotbalist învăţând tabla înmulţirii
0Un incident l-a ţinut departe de gazon şase luni, dar tânărul vrea să demonstreze că mai are ceva de spus în fotbal
Andrei a făcut o pasiune din jocul cu mingea încă de când era copil. Nu trecea o zi fără să joace fotbal pe câmpurile Dumbrăviţei ori pe terenul de sport din curtea şcolii. În copilărie aştepta cu nerăbdare orele de matematică, pentru a fi ascultat la tabla înmulţirii, pentru ca mai apoi învăţătorul să-l lase să joace fotbal. În ciuda acestui fapt, nu s-a visat niciodată fotbalist.
„Am vrut să mă fac vânător de munte. Îmi plăcea foarte mult să urc pe garduri, să escaladez, să am parte de aventuri. Când a venit însă recrutarea, nu am vrut să aud de armată. Norocul meu că armata nu mai este obligatorie”, îşi aminteşte tânărul fotbalist. După ce a absolvit cursurile gimnaziale în comuna Dumbrăviţa, Andrei s-a înscris la Liceul cu Program Sportiv.
Nici măcar atunci nu s-a gândit la o carieră de fotbalist. „Eu speram să mă fac profesor de sport, în niciun caz fotbalist”, specifică mijlocaşul botoşănean. Viaţa i-a jucat o festă şi acum, la 22 de ani, Andrei Porfireanu este jucător cu acte în regulă la FC Botoşani, echipă din Liga a II-a.
A făcut parte din „generaţia de aur” a liceului
Andrei se poate mândri că a făcut parte dintr-o generaţie de elită a Liceului cu Program sportiv. Sub atenta îndrumare a profesorului Tiberiu Honciuc, Porfireanu alături de alţi jucători consacraţi de la FC Botoşani a obţinut nenumărate premii la campionatele regionale de fotbal.
„Eram în grupa ’87, unde am fost coleg cu Andrei Patache, Florin Axinte, Marius Hrincă, Alin Teodoru sau Letos. Cinci fotbalişti care au ajuns rapid la FC Botoşani şi care erau consideraţi foarte talentaţi”, spune Porfireanu.
O seară cu ghinion
În urmă cu aproape şase luni, mijlocaşul botoşănean a fost implicat într-o altercaţie, în urma căreia a trebuit să-şi întrerupă activitatea sportivă. A fost nevoit să dea explicaţii fanilor şi antrenorului, care, recunoscându-i talentul, i-au mai dat o şansă.
Pus la zid de cei din jurul său, Andrei s-a ambiţionat şi vrea să demonstreze că poate şi mai mult. „Am avut mandibula ruptă şi nu puteam să intru pe teren pentru că riscam să mă accidentez şi mai rău. Cea mai mare dorinţă a mea este acum să prind echipa şi să joc cât mai bine la FC Botoşani. Orice şut este un pas înainte”, afirmă tânărul.
Andrei visează să evolueze cândva şi la o echipă din Liga I. „Este greu, dar nu imposibil. Nu mi-aş dori să ajung la Steaua sau la Dinamo pentru că-ţi asumi foarte multă responsabilitate şi dacă nu faci faţă oricum ajungi la echipa a doua. Valeriu Bordeanu a reuşit şi mă bucur foarte mult pentru el”, încheie fotbalistul.
Întrebări şi răspunsuri
Când ai început să joci fotbal?
A.P.: Este o povestioară amuzantă. Eram în clasaa II-a a când învăţătorul nostru ne-a convins printr-o manieră interesantă să învăţăm tabla înmulţirii. Ne asculta şi, dacă nu ştiam, ne punea în pauză să o învăţăm, recompensându-ne cu o pauză de fotbal.
Cine ţi-a influenţat cel mai mult cariera de fotbalist?
A.P.: Alin Cazaciuc a fost antrenorul care mi-a deschis drumul în cariera fotbalistică. M-a împins de la spate, a avut încredere în mine şi mi-a oferit şansa de a juca fotbal profesionist. Şi acum dacă mă duc la el, mă ajută. Este ca un tată pentru mine.
Ce-i place
„Îmi place liniştea, îmi place să fiu lăsat în largul meu, să nu am obligaţii prea mari şi să joc fotbal toată ziua”, spune sportivul îndrăgostit de minge. Andrei adoră să-şi petreacă timpul liber în compania prietenilor şi să călătoarească.
Profil
Născut
19.02.1987, Dorohoi
Educaţie
absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Iaşi
Experienţă
joacă fotbal de 15 ani
Familie
are o soră mai mică
Ce nu-i place
Andrei nu va fi impresionat niciodată dacă va fi invitat la o masă unde se serveşte piept de pui şi spaghetti. Fotbalistul detestă oamenii fără coloană vertebrală şi bârfitorii. „Dacă au ceva să-mi spună, să-mi spună în faţă nu să mă calce în picioare în absenţa mea”, spune tânărul.