Sumele exorbitante plătite de liderii cetăţilor, acum câteva secole, pentru a nu fi raşi de pe faţa pământului

Sumele exorbitante plătite de liderii cetăţilor, acum câteva secole, pentru a nu fi raşi de pe faţa pământului

Locuitorii cetăţilor erau nevoiţi să plătească sume exorbitante pentru a fi cruţaţi

Cu cât un oraş-cetate era mai bogat, cu atât mai tentant era pentru invadatori, care se foloseau de tot ce putea oferi populaţia respectivă. Pentru a nu le şterge de pe faţa pământului, invadatorii cereau sume exorbitante conducătorilor cetăţilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit istoricilor, unul dintre motivele care a determinat oraşele din Transilvania să se transforme în cetăţi au fost desele invazii, care făceau ravagii. Zidurile înalte de piatră, dublate de porţi imense şi canale pline cu apă, reuşeau să îi ţină pe invadatori la distanţă, însă uneori asta se întâmpla doar câteva zile.
 
Invazia mongolezilor, dar şi a principelui Sigismund Bathory sau a temutului general Gheorghe Basta au lăsat răni greu de vindecat în cazul Cetăţii Bistriţa, de exemplu. Astfel, conducătorii cetăţii au predat cheile oraşului şi au fost de acord cu plata unei despăgubiri uriaşe, doar pentru a cruţa aşezarea.
 
Oraşul Bistriţa s-a predat lui Sigismund Bathory în 7 ianuarie 1602. Pentru a nu distruge întreaga cetate, principele a cerut  o recomenpensă de 7.000 de florini. O lună mai târziu, cetatea a fost din nou atacată şi cucerită de generalul Gheorghe Basta.
 

Sumele uriaşe cerute pentru cruţarea cetăţilor

La atacul generalului Gheorghe Basta, locuitorii Bistriţei rezistă doar două zile, iar de Dragobete în anul 1602, administratorul oraşului predă cheile. Generalul cere oraşului suma de 32.000 de florini pentru a nu şterge întreaga cetate de pe faţa pământului.
 
 „Spre a se salva de o aşteptată devastare groaznică a oraşului, municipalitatea i-a oferit generalului imperial o recompensă de 32.000 de florini. Dar acest sacrificiu material, enorm în acele timpuri chiar şi pentru un oraş cu o pătură numeroasă de negustori şi meşteşugari înstăriţi, nu a scutit, totuşi oraşul cucerit de a cădea pradă jafului.(...) Este adevărat că suma convenită a fost cerută în două rate, totuşi, ea a constituit o povară enormă pentru cetăţenii oraşului Bistriţa”, precizează Francisc Pap, în lucrarea „Gheorghe Basta şi Bistriţa”.
 
Pe lângă suma imensă ce trebuia plătită generalului, oraşul trebuia să pună la dispoziţia acestuia tot felul de bunuri. Printre acestea se numără alimente, vin, praf de puşcă sau armament. 
 
În aceeaşi situaţie se aflau şi celelalte oraşe cucerite de general, precum Cluj, Sibiu, Sighişoara sau Satu Mare. Ostaşii generalului iau de la populaţia acestor oraşe toate bunurile şi obiectele pe care le consideră de valoare, pe lângă recomenpensele imense în bani pe care trebuie acestea să le plătească. 
 
„Se remarcă printre însemnări,  o prestaţie cu caracter deosebit. În 24 decembrie 1602, municipalitatea plăteşte 4 florini lui Georgius Bayerdorffer pentru lădiţa ferecată în care a fost aşezată averea lui Georghe Basta şi păstrată de acesta la Alba”, mai spune Francisc Pap. 
 

Vă mai recomandăm:

 
citeste totul despre: