FOTO Ce spun obiectele folosite de saşi despre personalitatea lor. Prăjitorul de cafea sau maşină de spălat, dovezi ale comodităţii saşilor bistriţeni
0
Una dintre localităţile emblemă ale saşilor ne aşteaptă din această vară cu o casă cu totul specială. Aceasta este printre puţinele din ţară care găzduieşte dovezi ale vieţii şi obiceiurile saşilor, scoţând în evidenţă măiestria şi ingeniozitatea acestora. Obiectele care dau viaţă „Casei Săseşti”, conturează de asemenea şi caracterul şi personalitatea celor care au locuit în ea.
La doar 10 kilometri de Bistriţa, în comuna Livezile stă un tribut adus saşilor care au locuit în Bistriţa-Năsăud. Este vorba despre o casă tradiţional săsească din 1838, care a fost locuită până în 1970, când ultimii săi locatari au plecat din ţară.
Încă de la intrare ne întâmpină un mobilier deosebit pictat manual în culori aprinse. Ne sar în ochi ţesăturile atent împodobite de săsoaice cu motive tradiţionale, pe care obligatoriu erau trecute numele celei care l-a lucrat, data şi eventual un mesaj, fiind preferate cele cu tentă religioasă.
Multe dintre obiectele pe care le întâlnim în casa transformată în muzeu au aparţinut familiei care a locuit în ea. Este vorba despre o ladă de zestre, piese de mobilier, un pomelnic, dar şi blazonul de familie, care ne spune că în casa cu pricina au locuit agricultori.
În această vară casa săsească a fost redeschisă, după ce a fost renovată şi igienizată şi i-a fost conturată identitatea, până atunci aceasta adăpostind obiecte vechi tradiţionale şi româneşti nu doar săseşti.
În jur de 70% din obiectele pe care le întâlnim în casă au fost adunate de-a lungul timpului de Ioan Rusu, care a locuit vis-a-vis de aceasta. Acesta, care a fost şi primar al localităţii, a adunat obiecte până ân 2004, când s-a stins la vârsta de 94 de ani.
Printre obiectele care ridică semne se întrebare se numără o pereche de saboţi din lemn, specifici olandezilor.
Rodica Moldovan, care se ocupă deja de ceva vreme de muzeu, ne explică ce legătură au aceşti saboţi cu saşii:
„Saşii care au venit în România vin din apropierea Luxemburgului. Un domn de 90 de ani care a vizitat casa mi-a spus că dialectul lor îi apropie foarte mult de olandezi, cu care se înţeleg foarte bine şi de la care, se pare, au împrumutat aceşti papuci, care chiar erau folosiţi.”
Dulapurile tradiţionale aproape că lipsesc, fiind înlocuite cu „armăroaie” care erau făcute direct în perete. Acestea aveau aceeaşi funcţiune ca şi dulapurile clasice: adăposteau haine, mâncare sau diferite obiecte. Care este explicaţia? Ei bine, deşi casele săseşti sunt foarte încăpătoare şi exagerat de înalte, saşii îşi doreau mai mult spaţiu, care era obţinut şi cu astfel de armătoaie. Datorită faptului că pereţii caselor erau foarte groşi, acestea ofereau un spaţiu de depozitare generos.
O altă ciudăţenie care ne surprinde este patul, care este la cel puţin un metru de la podea. Explicaţia este şi ea una de natură practică: cum nu se putea vorbi despre încălzire prin pardoseală acum 100 de ani, saşii se protejau de frig şi răceală cu ajutorul paturilor înalte.
Pe cel de oaspeţi domneau de obicei perne decorative, „dedicate” copiilor casei. Când se năştea câte un copil, săsoaicele împodobeau o pernă în cinstea lui. Nu aveau foarte mult de lucru, pentru că nu făceau mulţi copii. Asta tot dintr-un soi de „egoism”, nu doreau ca averea să le fie fărâmiţată foarte tare.
Pe un dulap stă puţin ciobită o cizmă din sticlă. Dacă în prima fază puteam să jurăm că este o vază decorativă, Rodica Moldovan ne surprinde din nou, spunându-ne că este o măsură de vin, care este utilizată şi în Germania, ce-i drept de dimensiuni mai mici, pentru a consuma bere în schimb.
Bucătăria săsoaicelor este de-a dreptul fascinantă. Folosindu-se de ingeniozitate şi măiestrie, saşii îşi sporeau confortul la maxim, făcându-şi viaţa mai uşoară. Întâlnim o presă pentru zdrobit cartofii, un instrument pentru făcut colaci şi chiar un tăietor de pâine.
Dacă majoritatea obiectelor casnice aveau drept scop uşurarea vieţii şi a activităţilor, tăietorul de pâine ne sugerează firea economă a saşilor. Acesta era utilizat pentru a tăia felii subţiri de pâine pentru copii, făcându-se astfel economie.
Obiectul cel mai des întâlnit în bucătărie este însă prăjitorul de cafea. Săsoaicele făceau rost de cafea de cea mai bună calitate din străinătate, pe care o preparau în casă, folosindu-se de aceste prăjitoare, care se puneau pe sobă şi se manevra o manetă, pentru ca boabele să se învârtă şi să se prăjească uniform.
Tot în bucătărie, un obiect mare din lemn ne face să ne oprim pentru câteva secunde şi să medităm la utilitatea sa. Este vorba despre o maşină de spălat manuală, care are peste 100 de ani. În cuva din lemn se puneau hainele şi apă, după care se punea capacul şi se trăgea o manetă care acţiona nişte picioare din lemne care la rândul lor agitau hainele.
La ieşire, nu putem să nu observăm încă o dovadă a comodităţii saşilor: uşa era prevăzută cu o gaură rotundă, de mărimea unui pepene mai mic. Orificiul era dedicat pisicii, care atunci când dorea să se bucure de aerul curat de afară nu-şi mai deranja stăpânii şi folosea uşa special făcută pentru ea.
Casa săsească din Livezile poate fi vizitată zilnic, cu un telefon în prealabil la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, pentru că ghidul care are grijă de muzeu vine de la Bistriţa pentru fiecare curios.
Vă mai recomandăm:
FOTO Cum fabricau saşii vinul acum 150 de ani. Una dintre cele mai vechi şi mari instalaţii pentru vin, găzduită de muzeul din Bistriţa
FOTO Cum s-au transformat saşii, din majoritate în minoritate cu doar 300 de suflete în Bistriţa
Se încarcă comentariile...
