FOTO Jocul fecioresc din Ardeal, un pas până la UNESCO
0Specialiştii Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române“, filiala Cluj, au început demersurile pentru includerea jocului fecioresc din Transilvania în patrimoniul UNESCO.
Unul dintre cele mai reprezentative dansuri tradiţionale cu care se mândreşte România, jocul fecioresc, este foarte aproape de a se regăsi pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO. Cercetătorii Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române“, filiala Cluj, au început deja o serie de documentări ample pe baza cărora jocul fecioresc din Ardeal să poată fi inclus în patrimoniul UNESCO.
Astfel, pentru a găsi cele mai interesante şi mai reprezentative jocuri fecioreşti, specialiştii institutului au
luat la pas, de la începutul anului, peste 40 de localităţi din toată Transilvania. Printre cele mai cunoscute astfel de dansuri care se întâlnesc în Ardeal sunt: Băiţa, Bărbuncul şi Rara.
BĂRBUNCUL DIN ŞIEUŢ, MOŞTENIRE DIN GENERAŢII
Cercetătorul ştiinţific Zamfir Dejeu, membru în Comisia Naţională de Salvare a Patrimoniului Cultural Naţional Imaterial, a adunat în ultimii ani zeci de filmări, documente şi fotografii despre dansurile fecioreşti din Transilvania, pentru ca acestea să primească recunoaşterea internaţională meritată. Zamfir Dejeu speră ca anul viitor jocul fecioresc să se regăsească pe lista UNESCO.
Printre localităţile unde a fost documentat jocul fecioresc s-a numărat şi comuna bistriţeană Şieuţ, unde şi sătenii, nu doar ansamblurile folclorice, duc mai departe tradiţia Bărbuncului. Specialiştii de la Cluj au ajuns aici la începutul lunii noiembrie.
„La noi încă se mai joacă Bărbuncul, ce-i drept doar pe la sărbători, nunţi sau alte ocazii mai speciale. Eu îl ştiu de la tatăl meu, care îl ştie de la tatăl lui şi aşa mai departe. A circulat din generaţie în generaţie. Şi fiul meu, în vârstă de 20 de ani, ştie să-l joace. Acum se învaţă cu instructor, înainte se învăţa de la cei mai bătrâni care-l jucau la ocazii. Oricum, începe să dispară şi de pe la noi... Acum câţiva ani, era nelipsit de la evenimente, acum cred că îl mai joacă 30 de persoane din comună“, mărturiseşte Traian Dedean (45 de ani), unul dintre dansatorii din Şieuţ care au ajutat la documentarea jocului fecioresc.
MÂNDRIA ANSAMBLURILOR
Traian Dedean a jucat Bărbuncul din tinereţe la toate evenimentele comunităţii, iar acum nu i se pare un dans dificil, însă nu acelaşi lucru spune şi instructorul de dans Ioan Simionca. Acesta din urmă consideră că mândria ansamblurilor de dans constă tocmai în complexitatea Bărbuncului.
„Jocul fecioresc este unic şi ne face pe noi, românii, unici. Are o diversitate foarte mare, diferă de la localitate la localitate, este tehnic, este spectaculos. Este jucat doar de bărbaţi şi ajunge la «maturitate» la 40-45 de ani, tocmai datorită complexităţii sale. Trebuie exersat mult ca să fie jucat cum trebuie. Bărbuncul, dansul fecioresc în general, ca tehnică, este unul dintre cele mai dificile jocuri tradiţionale“, explică Ioan Simionca, instructorul care i-a sprijinit pe specialiştii Institutului „Arhiva de Folclor a Academiei Române“ în vizita lor în judeţul Bistriţa-Năsăud.
Foto: Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud
Includerea jocului fecioresc pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO ar însemna încă o recunoaştere internaţională a bogăţiei culturale a României, crescând şi vizibilitatea şi promovarea acestui dans. De asemenea, ar favoriza şi accesarea de fonduri pentru păstrarea, cercetarea şi promovarea jocului fecioresc.
ALTE TREI PROPUNERI ALE ROMÂNIEI PENTRU UNESCO
România intenţionează să mai includă pe Lista Patrimoniului Imaterial al UNESCO şi colindatul în ceată bărbătească, propunere comună cu Republica Moldova, pelerinajele de la Mănăstirea Moisei din Maramureş şi Şumuleu Ciuc din Harghita, precum şi jocul tradiţional românesc de oină.
166 de opere UNESCO
Lista UNESCO vine în sprijinul păstrării tradiţiilor populare şi a fost alcătuită oficial în anul 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvarea Patrimoniului Cultural Imaterial, încheiată la Paris, în anul 2003. În prezent, aceasta numără 166 de opere din 76 de ţări, de la cântece tradiţionale la practici sociale, ritualuri şi evenimente festive sau chiar meşteşuguri.
România este prezentă deja pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO cu ritualul Căluşului, care a fost inclus în 2005, când lista încă nu era oficială, cu doina, inclusă în anul 2009, dar şi cu Ceramica de Horezu, care este prezentă pe listă doar de la finalul anului 2012.
Dansul cătăniei în armata austro-ungară
Oamenii din Şieuţ au moştenit Bărbuncul din generaţie în generaţie şi l-au asociat de-a lungul timpului cu evenimentele comunităţii, fără să-i ştie însă povestea. Ca multe alte jocuri româneşti, Bărbuncul este un dans ritualic ostăşesc.
Numele său vine de la nemţescul „werbung“, care înseamnă „înrolare“, iar dansul a luat fiinţă şi s-a dezvoltat în cadrul ceremoniilor de recrutare cu joc în armata austro-ungară, în secolul al XVIII-lea, pe vremea domniei Mariei Tereza. Bărbuncul nu era jucat însă de tinerii care se înrolau, ci de ostaşii din armata austro-ungară, când veneau cătanele împărăteşti la recrutare.
Compania de cătane campa la marginea satelor din Transilvania, iar în acel loc se organiza o mare petrecere, la care ostaşii din armată jucau Bărbuncul spre încântarea superiorilor lor, dar şi a viitorilor recruţi, care erau astfel atraşi spre militărie. Era mai des întâlnit în zonele de înrolare, astăzi, acesta fiind un dans de sărbătoare întâlnit în satele de pe Valea Someşului.
Potrivit specialiştilor, Bărbuncul are mişcări energice cu amplitudine mare, ceea ce dă dansului un caracter milităresc. Bărbuncul a fost preluat, cu mici modificări, şi de ucraineni şi cehi, care îi spun „verbunk“, dar şi de maghiari, care îl numesc „verbuncos“. L-au preluat până şi romii, care-l joacă într-un ritm mult mai alert.
„VERBUNK“-UL CEHILOR, PE LISTA UNESCO DIN 2005
Mai harnici decât românii, care abia acum întocmesc documentaţia pentru recunoaşterea acestui joc, au fost cehii, care au inclus varianta lor de dans fecioresc pe lista UNESCO încă din 2005, pe când aceasta nici nu era oficială. Potrivit descrierii de pe site-ul oficial al UNESCO, verbunk-ul
este un dans improvizat, jucat de bărbaţii din Cehia, mai exact de cei din sudul Moraviei şi din regiunea Zlín. Aceeaşi descriere arată că numele dansului vine tot din nemţescul „werbung“ şi este asociat, ca şi Bărbuncul românesc, cu recrutarea în armata austro-ungară.
În prezent, verbunk-ul cehesc este jucat doar de sărbători şi la diverse evenimente, îndeosebi de către ansamblurile folclorice şi prea puţin de către localnici.
Vă mai recomandăm:
Rapsodul maramureşean declarat monument UNESCO
Se încarcă comentariile...
