Horaţiu Pârţiu, antrenorul de fotbal pasionat de pictură

Horaţiu Pârţiu s-a apucat de fotbal de mic copil, fiind selecţionat la Gloria de profesorul Ion Voica. După o perioadă scurtă în grupa de copii ai Gloriei, Pârţiu renunţă la fotbal pentru că era supraponderal.

Credea că nu va mai intra niciodată pe un teren de fotbal: „ Toată ambiţia mea a intrat în joc, iar pe clasa a 6-a am revenit la domnul profesor Voica în grupă: mai slab şi mai pregătit fizic. După numai doi ani am devenit component de bază al lotului naţional UEFA 1996. Câştigasem primul pariu cu mine şi cu ambiţia mea de-a ajunge fotbalist", spune Horaţiu Pârţiu.

La vârsta de 17 ani va debuta în prima liga a ţări, pe atunci Divizia A. Meciul va fi Gloria Bistriţa contra Steaua Bucureşti, avându-l ca adversar direct pe Marius Lăcătuş. „ Nu a fost deloc uşor, iar Lăcătuş îţi merită porecla de Fiară. Am jucat, am alergat, am căutat să-l încurc cât mai mult pe Lăcătuş, am tras de mine de parcă jucam pentru ultima oară în viaţa mea, dar cred că am demonstrat lui Ion Balaur şi Remus Vlad că îmi merit locul în echipă. Au ţinut la mine, iar eu m avut grijă să nu le înşel niciodată aşteptările", spune Pârţiu.

În 1997 pleacă la Cluj, fiind admis, la zi, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. „ Aşa am ajuns la CFR Cluj, echipă la care am jucat între 1997-1999, clubul din Gruia fiind atunci în Liga a II-a. Nu a fost deloc rău la Cluj. Am învăţat multe lucruri acolo, pentru că fotbalul din liga a doua se învăţa pe terenurile de ligă a doua. Nu e chiar aşa de simplu să joci în divizia secundă, aşa cum ar crede unii şi alţii. Nu e deloc o simplă plimbare sau distracţie", spune Pârţiu.

După numai doi ani în liga secundă, Horaţiu Pârţiu se va întoarce la Gloria Bistriţa, asta, la sfaturile lui Jean Pădureanu. „ Am vorbit cu nea Jean şi m-a sfătuit să mă reîntorc la Bistriţa. A fost un an frumos, cu multe evenimente, doar că s-a sfârşit cât se poate de prost din punct de vedere fotbalistic. Asfel, la începutul anului 2000, la un meci cât se poate de amical sunt accidentat grav la coloana vertebrală, iar doctorii mi-au dat două variante: scaunul cu rotile sau retragerea din activitatea competiţională. Am ales varianta a doua", povesteşte Pârţiu.

La ora actuală, Horaţiu Pârţiu este antrenor al juniorilor B ai Gloriei Bistriţa şi antrenor al selecţionatei judeţene U-16, în urma examenului susţinut la Bucureşti, la sediul federaţiei. „ Preocuparea principală a Centrului de copii, juniori şi tineret este de a selecta, pregăti şi forma jucători capabili să evolueze la echipele de juniori, seniori ale clubului şi la echipele reprezentative ale României", explică  Horaţiu.

Artă şi fotbal

Nimic nu arată că Horaţiu Pârţiu ar fi un bărbat care iubeşte arta, în special arta plastică: „ Pictez de la 7 sau 8 ani, fiind interesat de portret şi crochiu. Mi-ar fi plăcut să fac perfomanţă în acest domeniu, dar fotbalul şi balonul rotund au fost mai puternice. Acum desenez doar când o fac cu copiii mei", conchide Pârţiu.

Ce-i place

Fotbalul şi iar fotbalul. „ Nu ştiu dacă aş putea trăi fără fotbal, este marea mea plăcere şi mi-a marcat întreaga viaţă. Ador să lucrez cu copiii, să vin la antrenamente şi să văd cum vin rezultatele. Sigur că mai citesc cărţi de specialitate, regulamente şi statute şi presă, multă presă sportivă şi albume de artă", spune Horaţiu Pârţiu.

Ce nu-i place

Minciuna şi oamenii falşi, fotbaliştii care nu vor să studieze. „ Minciuna e urâtă şi are picioare scurte în toate domeniile, dar mai ales în sport, în fotbal. Momentul adevărului pentru oricare fotbalist este pe teren, acolo numai încape minciuna, ci doar talentul, pregătirea, ambiţia şi experienţa. Le spun elevilor mei că după fotbal, cartea ar trebui să le fie principala preocupare", spune Pârţiu.

Întrebare şi răspuns

În afara fotbalului, ce meserie ai fi ales?

„ Dacă nu mă făcem fotbalist, eram artist plastic, pictor. De mic copil am combinat fotbalul de diferite niveluri cu desenul, schiţa şi, mai târziu, pictura. E frumos şi instructiv să vizitezi Luvru, dar tot pe Santiago Bernabeu parcă mi-aş pierde vremea", răspunde Pârţiu.