Plantele medicinale în bolile de nutriţie. Afecţiunile care apar în urma diabetului pot fi ameliorate cu ajutorul plantelor

Diabetul este una dintre cele mai frecvente afecţuni din seria celor metabolice şi de nutriţie şi incidenţa lui creşte de al un an la altul. Contrar aşteptărilor, nu doar vârstnicii sunt afectaţi, ci şi mulţi copii. Unele plante medicinale pot ameliora şi ajuta menţinerea sub control a acestei afecţiuni.

Diabetul este o afecţiune gravă care se tratează la medic. Medicul curant va face o schiţă de tratament adaptata fiecărui pacient în parte, în funcţie de necesităţile lui. Însă fitoterapeuţii vin cu unele completări şi spun că există plante medicinale care pot îmbuntăţi substanţial starea pacienţilor ce suferă de diabet.

Profesorul biolog Maria Pop spune în carte sa ”Terapia cu plante medicinale şi suplimente alimentare” că la diabetul zaharat de tip I, insulino-dependent, ”insulele beta din pancreas nu secretă, sau secretă foarte puţină insulină şi atunci este obligatorie administrarea insulinei pe cale injectabilă sau adinistrarea de antidiabetice, toată viaţa”. La acest tip de afecţiune, mai spune ea, plantele medicinale ameliorează sau întârzie apariţia unor boli caracteristice care însoţesc diabetul: ateroscleroza, artritele, hipertensiunea arterială, afecţiunile retiniene.

Despre diabetul zaharat de tip II, autoarea spune că ”apare după vârsta de 50-55 de ani ca urmare a epuizării funcţiei secretorie a pancreasului endocrin”. În acest caz, mai spune ea, plantele medicinale pot substitui funcţia pancreasului, completând lipsa hormonului insulină cu insulina vegetală şi în acelaşi timp pot să refacă ţesutul pancreatic degradat. ”Glucoza crescută din sânge distruge unele elemente minerale, în special calciu, ceea ce grăbeşte apariţia unor afecţiuni”, mai spune ea.

În terapia cu plante, biologul Maria Pop spune că cea mai cunoscută plantă este castravetele amar, cunoscută şi ca momordica, deoarece conţine insulina vegetală (charantina şi foetidina). Afinul de asemenea, este cunoscut ca fiind de mare folos în ameliorarea diabetului. ”Conţine mirtilină şi neomirtilină, cu rol antidiabetic”, mai arată ea. Se face infuzie din o lingură de frunze de afin, la o cană de 200 ml de apă şi se consumă două căni de ceai pe zi. Tratametul durează 10 zile, dar pot fi folosite şi fructele. La o lingură de fructe uscate se foloseşte o cană de 250 ml de apă, care se fierbe 10 minute. Se consumă două-trei căni pe zi, timp de două săptămâni, mai arată profesorul biolog Maria Pop.

Anghinarea este o altă plantă utilă în diabet. Se foloseşte ca infuzie din o linguriţă de plante la o cană de apă şi se beau două-trei căni pe zi, în cure de 20-30 de zile, cu pauză de câte o lună între ele. ”Efectul hipoglicemic se datorează conţinutului de acid clorogenic şi derivaţilor acestuia, care inhibă enzima răspunzătoare de  sinteza enzimei endogene. Acidul clorogenic, la nivelul intestinului reduce absorbţia glucidelor”, mai arată ea.

Dudul este, de asemenea, foarte folosit, se face o infuzie din două linguri de frunze la o cană de apă şi se beau două-trei căni pe zi. De asemenea, tecile de la fasolea uscată sunt foarte utile. Se face un decoct din o lingură de teci de fasole, la o cană de apă şi se fierbe 10 minute. Se beau două-trei căni pe zi. ”Tecile de fasole sunt hipoglicemice prin conţinutul de arginină. Compuşii organo-sulfurici sunt capabili să neutralizeze factorii care inactivează insulina.”

Mai sunt de ajutor nucul, salvia, urzica, sau rădăcina de brusture. Iar ca îndulcitor natral, stevia rebaudiana este cea mai recomandată. ”Este un îndulcitor non-caloric care are şi proprietăţi hipoglicemiante, hipotensivă şi reglează mecanismul tractului intestinal, creează o senzaţie de saţietate, este antibacterial, antiviral, antimicotic, diminuează dorinţa de a consuma alcool şi de a fuma”, conchide biologul.

Mai puteţi cit: 

Maria Zapca, ţesătoarea din Săpânţa care duce mai departe meşteşugul vechi de sute de ani