Cât de important este sportul în viaţa copiilor. „Timpul liber e un dezavantaj“
0Sportul este un factor important în dezvoltarea copilului, acesta putând fi practicat atât la nivel de performanţă, cât şi la nivel de agrement. Atunci când îndreptăm un copil spre sport, trebuie să îl cunoaştem foarte bine şi să fim atenţi ce fel de sport i se potriveşte: unul de echipă sau unul individual. Nu de puţine ori însă sportul este şi recomandarea psihoterapeuţilor în tratarea şi evitarea unor tulburări psihice.
Fie că este vorba despre un sport individual sau unul de echipă, părinţii trebuie să ştie că acestea are avantajele şi dezavantajele sale. În primul rând, trebuie să cunoască faptul că sportul de echipă ajută copilul să se integreze într-un grup, să comunice cu colegii de echipă sau cu adversarii, şi să înţeleagă importanţa cooperării pentru atingerea reuşitei.
Pe de altă parte, sportul individual îl învaţă să fie responsabil şi să îşi cunoască foarte bine posibilităţile şi limitele. Orice alegere face un părinte trebuie să ţină cont de un aspect important, să nu forţeze niciodată copilul să facă un sport pe care nu şi-l doreşte.
„A alege între sportul de performanţă şi cel de agrement ţine de feedback-ul pe care copilul tău ţi-l dă vis-a-vis de sportul pe care îl practică. Este foarte important să te consulţi cu cel mic. Dacă nu are pasiune pentru un anumit sport, încurajaţi-l să încerce mai multe sporturi, pentru că acest lucru îi va fi benefic. Sportul practicat ca agrement nu cere foarte mare implicare, nici financiară, nici de timp, nu îl va încurca la lecţiile de zi cu zi, în schimb îl va ajuta să deprindă un mod de viaţă mai sănătos”, spune psihoterapeutul şi psihologul, Cecilia Ardusătan.
Potrivit psihoterapeuţilor, în sportul de performanţă copilul devine mai puternic din toate punctele de vedere: este mai disciplinat, mai competitiv, mai responsabil şi mult mai rezistent la îmbolnăviri. În schimb, sportul de performanţă îi poate maturiza pe copii mult mai devreme. Un alt dezavantaj este faptul că performanţa, cel puţin în ţara noastră, înseamnă costuri ridicate pentru părinţi: echipamente, nutriţie, antrenamente, deplasări.
„Timpul liber este un alt dezavantaj. Copilul care practică sportul de performanţă are antrenamente zilnice şi nu are timp, comparativ cu un copil care nu practică un astfel de sport. Este foarte important ca timpul alocat studiului să fie armonios combinat cu cel destinat sportului. Dacă un copil dovedeşte că are aptitudini şi aplecare spre un sport şi îl face cu mare plăcere, încurajaţi-l şi fiţi-i alături. Astfel, el poate deveni un om mai puternic, echilibrat, responsabil şi cu o mai mare încredere în sine”, spune Cecilia Ardusătan.
Sportul, recomandat în tulburări psihice
În primul rând, părinţii ar trebui să devină conştienti de legătura dintre forma fizică şi psihică. În timpul exerciţiilor se eliberează hormonii fericirii.
„De multe ori, vin in cabinet părinţii să se plângă că nu mai ştiu ce să facă cu copilul lor, că este prea obosit, că nu are chef de nimic, că are rezultate slabe la şcoală, că este nefericit, neatent. Umblă părinţii „de nebuni” la tot felul de psihologi care se întrec în diagnostice de gen ADHD (care de altfel este supradiagnosticat), dar care nu verifică cât stă copilul respectiv pe tabletă sau telefon. Nu prea le trece unora prin cap să-i întrebe pe părinţi cât petrece copilul pe astfel de „aparate”? Sunt părinţi care îmi spun: „bona copilului meu a fost tableta”. Ei, în astfel de cazuri, după ani de stat pe calculator, acelui copil îi va fi foarte greu să se mai adapteze la şcoală, dacă nu, chiar imposibil. Şi ştiti de ce? Pentru că creierul lor nu se mai poate adapta la realitatea clasei, la feedback-ul care se lasă aşteptat de la o zi la alta, el fiind învăţat să primească de pe calculator feedback imediat”, spune psihoterapeutul şi psihologul, Cecilia Ardusătan.
Apare astfel retardul în dezvoltarea limbajului, depresia, anxietatea, tulburările alimentare.
„Cum ar fi să ne facem cât mai bine meseria de părinte? Tu ştii ce face copilul tău? Verifică-l, ajută-l, încurajează-l, ascultă-l, citeşte-i, stai cu el de vorbă, nu-l lăsa în plata Domnului pe „tehnologie” până-i „puşcă capu” şi te ascunzi sub pretextul „Nu am timp”. Timpul este egal pentru toţi. Tocmai de aceea încearcă să te organizezi şi planifică-i ore de sport. Toţi suntem „rupţi de oboseală”, nu doar unii muncesc. Copilul tău e cea mai mare avere, investiţia ta cea mai de preţ. Cum o administrezi în primii ani aşa va merge. Şi cu tine e la fel. Nu te ascunde după scuze ieftine şi du-te la sport. Sportul vindecă”, spune Cecilia Ardusătan.
În ora în care adulţii merg la sală, mintea nu mai are timp să se gândească la stereotipurile negative. Potrivit psihoterapeuţilor, sportul este precum pastila de prozac dar fară efecte secundare.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
