Aur pentru cerbii şi urşii din Bacău

Urşii bruni din pădurile Bacăului sunt apreciaţi de vânătorii care vin frecvent în timpul sezonului

Cei care au tras cu precizie s-au ales cu blana, coarnele, craniul, dar şi cu trofeele neconvenţionale cum ar fi caninii, osul penian sau osul din inimă, numit şi Crucea lui Hubertus.

Zilele acestea s-a încheiat sezonul de vânătoare la urs şi cerb. În ultimile două luni, în judeţ au fost împuşcaţi cu aprobare specială patru urşi. Au mai fost vânaţi 42 de cerbi, 310 ţapi, 350 de mistreţi, 1.100 de iepuri şi 55 de fazani.

„La toate speciile, numărul animalelor vânate este cu mult sub cifra de recoltă aprobată“, a declarat Mihai Florescu, şeful Inspectoratului Silvic şi de Vânătoare Bacău. Animalele au fost vânate din cele 57 de fonduri de vânătoare. Doar 12 dintre acestea sunt administrate de stat, prin Direcţia Silvică.

„De pe fondurile noastre s-au recoltat şase cerbi, dintre care trei cu trofee de aur şi alţi doi de argint. De asemenea, de pe fondurile de vânătoare de munte au fost vânaţi trei urşi, din care doi de aur, cu peste 400 de puncte CIC (n. r. - Conseil International de la Chasse)“, ne-a spus Adrian Titianu, şeful Compartimentului Vânătoare al Direcţiei Silvice.

Cerbii şi-au luat „ultima îmbucătură“
Cei care au vânat exemplare valoroase în pădurile judeţului Bacău au scos din buzunar sume cuprinse între 3.000 şi 8.000 de euro, uneori şi mai mult. Şi asta doar pentru trofeu. Pentru a-şi lua animalul întreg acasă, au trebuit să achite şi carnea, care costă peste 1.000 de lei. Vânătorii băcăuani cunosc ritualurile şi obiceiurile specifice. Cerbii au avut parte de „ultima îmbucătură“, iar vânătorii au luat Crucea lui Hubertus, după ce animalul a fost desfăcut. Acest obicei se practică doar la speciile considerate a fi nobile.

„Ritualul «ultimei îmbucături» este păstrat de iubitorii vânătorii. Se înmoaie o crenguţă de brad sau stejar în sângele animalelor şi se oferă cu mâna stângă a celui care a împuşcat cerbul, iar cu dreapta se dă noroc“, a explicat Adrian Titianu. Puşcaşii paşionaţi consideră că „ultima îmbucătură“ este o formă de respect faţă de animal şi faţă de cel care l-a învins. „Există acest obicei printre vânători, ca o recunoaştere a piesei dobândite dar şi a frumuseţii animalului“, a explicat Gheorghe Vrânceanu, şeful Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Bacău.

Vânătorii se laudă şi cu trofeele neconvenţionale dobândite. Unii obişnuiesc să poarte la ei osul penian, caninii sau Crucea lui Hubertus. „Osul penian este luat la urside şi canide (lup, viezure, urs sau jder). Cerbii şi ţapii au alte trofee neconvenţionale, precum caninii sau osul din inimă“, a adăugat Adrian Titianu.