Cum ne dăm seama că cineva ne minte. Semnele „cu potenţial“ pe care trebuie să le urmărim într-o conversaţie
0Demascarea mincinoşilor este posibilă, susţin specialiştii, dacă suntem atenţi la anumite semne care trădează faptul că interlocutorul ne spune o minciună.
În ciuda faptului că nu există, în realitate, un efect ”Pinochio” şi mincinoşilor nu le creşte nasul instant atunci când spun neadevăruri, existe semne după care ne putem ghida pentru a discerne dacă suntem minţiţi. Identificarea minciunii şi demascarea celui care minte poate fi dificilă, spun specialiştii, însă nu imposibilă.
”Minciuna sau denaturarea adevarului implică o încărcătură emoţională, un disconfort, generează o anxietate exteriorizată diferit de fiecare persoana în parte”, explică psihoterapeutul Adriana Neda. celui care minte.
Şansele de a depista o minciună sau de a demasca un mincinos sunt mult mai mari, dacă ne cunoaştem foarte bine interlocutorul. ”Este important să cunoaştem persoana când spune adevarul-fluenţa vorbirii, tonul, inflexiunile vocii, direcţia privirii, postura corpului. La fel de important în procesul de comunicare este şi receptorul informaţiei”, mai spune psihoterapeutul.
Ce semne ale minciunii trebuie să urmărim
Majoritatea persoanelor care mint roşesc. Unii mincinoşi sunt trădaţi de coloritul obrajilor, alţii de înroşirea urechilor. Ca în povestea lui Pinochio şi nasul poate trăda. Însă nu prin creştere, ci prin simpla înroşire. Cel care minte evită să-şi privească în ochi interlocutorul. Atunci când stai de vorbă cu o persoană care îţi evită privirea şi nu îţi vine să dai crezare celor spuse de acesta, ai putea avea motive să crezi că eşti minţit.
Mincinoşii evită să folosească pronumele personal ”eu” sau ”pe mine”în poveştile lor. Se evită de cele mai multe ori şi evitarea numelui celui despre care se spune o minciună. O persoană care vine cu o poveste ”fabricată” în cele mai mici detalii , cu cuvintele pregătite dinainte, este foarte posibil să mintă. Psihologii susţin că discursul studiat este un semn al minciunii.
Justificări exagerate şi postură rigidă
O justificare exagerată a cuiva poate ridica semne de întrebare. Se spune că mincinoşii, prinşi în fapt, au tendinţa de a exagera în justificări. Generalizarea este un alt semn al minciunii. Expunerea unei probleme, la modul general, fără exemple concrete în particular poate constui un semn al miciunii
Mincinosul nu face foarte multe mişcări, pentru a nu se trăda. Îşi ţine corpul rigid, mâinile pe lângă corp şi încearcă să nu se trădeze prin niciun gest. În cazul unora, emiterea unei minciuni atrage după sine bâlbâială, poticnire în rostirea cuvintelor pe care, în alt context, le-ar fi spus cu uşurinţă.
Psihologii atrag atenţia asupra faptului că nu orice bâlbâit este neapărat şi mincinos, cum nu orice om care roşeşte, spune o minciună. Semnele diferă de la caz la caz. ”Niciuna dintre aceste manifestari nu poate fi interpretată exclusiv ca semn ca interlocutorul este nesincer”, mai spune specialistul.