Drama unei minore din Alba: se prostitua de frica părinţilor care o băteau dacă nu făcea bani
0
Curtea de Apel Alba Iulia a făcut publică motivarea sentinţei prin care s-a respins recursul părinţilor proxeneţi din Blaj, Gheorghe Voina şi Maria Voina, la decizia Tribunalului de arestare preventivă pe 29 de zile. Motivarea judecătorilor scoate în evidenţă detalii şocante cu privire la abuzurile celor doi soţi asupra copiilor.
Soţii Voina sunt acuzaţi de trafic de persoane şi trafic de minori pentru cerşetorie, viol şi incest. Aceştia îşi obligau cei patru copii pe care îi aveau în grijă, dintre care trei minori, să practice cerşetoria în zona municipiilor Blaj, Alba Iulia şi Orăştie - Simeria, în special în gări. În plus, bărbatul îşi viola ambele fiice. Din motivare rezultă că în cazurile în care fata minoră nu reuşea să adune suficienţi bani din cerşetorie se prostitua pentru a scăpa, astfel, de bătaie.
Principalele precizări din motivarea judecătorilor. Iniţialele V. G. şi V. M. sunt ale soţilor Voina Gheorghe şi Voina Maria:
„Pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii V.G. şi V.M. împotriva Încheierii penale nr.12 din 05 Aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba- Secţia penală în dosar nr. 3193/107/2012. La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă inculpaţii recurenţi aflaţi în stare de arest preventiv în CRAP Alba şi asistaţi de avocat I.M. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebaţi fiind de către instanţă inculpaţii recurenţi susţin că sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. Instanţa pune în vedere inculpaţilor recurenţi că au posibilitatea să dea câte o declaraţie în faţa instanţei de recurs sau se pot prevala de dreptul la tăcere.
Inculpaţii recurenţi, având pe rând cuvântul susţin că doresc să dea câte o declaraţie în cauză, procesele verbale fiind ataşate separat la dosar. Reprezentanta DIICOT, depune la dosar ordonanţa de extindere a urmăririi penale faţă de inculpatul V.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest. Nefiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, chestiuni prealabile instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Vroiau în libertate
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţi, avocat I.M. având cuvântul solicită admiterea recursurilor formulate de inculpaţi, casarea încheierii penale atacate şi rejudecând cauza respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau o altă măsură preventivă pentru inculpaţi. Pe fondul cauzei susţine că încheierea atacată nu este motivată în drept.
Din analiza încheierii pronunţate rezultă convingerea judecătorului care a dispus arestarea în baza disp. art.148 şi 143 Cod procedură penală şi care a preluat pasaje din propunerea formulată de către parchet. Atât parchetul cât şi instanţa de judecată au făcut referire doar la declaraţiile minorei şi nu s-a făcut nici o referire la declaraţia de la filele 52-58 de unde rezultă că minori nu au fost constrânşi şi nu au fost agresaţi, starea de fapt reţinută este în contradicţie cu probatoriul administrat în cauză şi nu poate duce la arestarea preventivă a inculpaţilor.
Raportat la disp. art.148 Cod procedură penală nu se arată care sunt interceptările telefonice din care să rezulte că inculpaţii ar fi influenţat zădărnicirea aflării adevărului şi la buna desfăşurare a urmăririi penale prin determinarea părţilor vătămate să nu facă afirmaţii în dauna lor, ceea ce este incorect atâta timp cât nu este indicat corect reţinerea disp. art 148 lit.b ca temei al luării măsurii arestului preventiv. Ca temei al arestării s-a reţinut şi art.148 lit.f Cod procedură penală privind pericolul social concret pentru ordinea publică pericol care însă raportat la acest moment se regăseşte doar din limitele de pedeapsă ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor iar pe analiza încheierii şi declaraţiile date de inculpaţi nu se poate lua măsura arestului preventiv faţă de cei doi inculpaţi.
Mai mult, inculpatul V.G. a fost audiat la parchet şi rezultă că a fost asistat de apărător desemnat din oficiu care a şi semnat declaraţia dar la dosar nu există nici o delegaţie emisă de către barou în acest sens şi astfel se încalcă dreptul la apărare urmând ca instanţa să dispună cu privire la acest aspect şi la eventuala sancţiune. În concluzie susţine că efectuarea cercetării judecătoreşti se poate face şi cu inculpaţi în stare de libertate şi inculpaţii pot fi cercetaţi şi sub imperiul unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate.
Reprezentanta DIICOT, având cuvântul solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate şi menţinerea încheierii atacate prin care s-a dispus arestarea celor doi inculpaţi . Instanţa corect a evaluat indiciile necesare la luarea acestei măsuri şi a dispus în consecinţă raportat la ordonanţa de reţinere prin care s-a reţinut infracţiunea de trafic de minori şi care este dovedită până la acest moment, sancţiunile aplicate de poliţie pentru infracţiunea de cerşetorie care au încurajat acţiunile inculpaţilor şi interceptările telefonice din care rezultă influenţele exercitate de aceştia asupra părţilor vătămate pentru intimidare.
În ce priveşte lipsa delegaţiei apărătorului desemnat din oficiu susţine că lipsa acesteia poate fi complinită prin semnătură. Inculpatul recurent V.G., în ultimul cuvânt solicită judecarea în starea de libertate. Inculpata recurentă V.M., în ultimul cuvânt solicită punerea în libertate. Instanţa în baza actelor şi lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunţare.
CURTEA DE APEL Asupra recursurilor penale de faţă: Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului:
Prin Încheierea penală nr.12 din 05 Aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia penală în dosar nr. 3193/107/2012 s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de D.I.I.C.O.T.– Serviciul Teritorial Alba Iulia şi în baza art. 149 /1 Cod procedură penală, raportat la art. 148 lit. b) şi f) Cod procedură penală şi art. 143 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor V.G. şi V.M. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 06.04.2012 până la data de 04.05.2012, dispunându-se , potrivit art.149/1 alin.10 şi 11 C.pr.pen. ca măsura arestării să fie executată începând cu data de 06.04.2012 până la data de 04.05.2012.
Pentru a pronunţa această încheiere penală s-a reţinut, în esenţă, de către judecătorul de fond că prin propunerea înregistrată la această instanţă la data de 05.04.2012 , Ministerul Public – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba a solicitat luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaţilor V.G. şi V.M. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2, şi 3 din Legea nr. 678/2001 şi o infracţiune de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1,2, lit.a) din Legea nr. 678/2001, fapte aflate în concurs de real potrivit art. 33 lit.a) Cod penal, infracţiuni pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului din 05.04.2012 , motivat de aceea că cei doi inculpaţii, părinţii minorei V.M.C. (…), au obligat-o pe minoră să practice cerşetoria în folosul lor, minora fiind bătută dacă nu reuşea să câştige suficienţi bani, iar în cazul în care nu făcea suma de bani impusă de părinţi din cerşetorie întreţinea relaţii sexuale cu diferite persoane cu sume între 30-50 lei, bani pe care îi ducea părinţilor.
S-a mai reţinut în propunerea de arestare că învinuiţii folosesc aceleaşi metode şi mijloace faţă de celălalt copil minori V.V.F.(…), cât şi fiica majoră V.B. (persoană cu handicap major) pe care îi trimit la cerşit, iar în situaţia care nu câştigă sume de bani corespunzătoare sunt bătuţi de către învinuitul V.G. S-a motivat de către procuror prin propunerea de arestare preventivă că în cauză sunt îndeplinite cerinţele cazurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 148 lit. b) şi f) Cod pr.p.
În cauză sunt indicii temeinice de vinovăţie că inculpaţii au săvârşit faptele menţionate mai sus şi care sunt prevăzute de legea penală şi pentru că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În ce priveşte disp. art. 148 lit.b C.p.p. în cauză există probe că inculpaţii s-au înţeles să determine pe V.B. şi V.A. să nu facă afirmaţii în dauna lor, aspect care reiese din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice şi este confirmat de declaraţiile celor două victime care au un comportament specific învăţat conform instruirii făcute de inculpaţi.
Pericol concret pentru ordinea publică
În ceea ce priveşte art.148 lit.f) C.pr.pen. sunt întrunite ambele condiţii întrucât faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani şi lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică date fiind modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, caracterul repetat al acestora şi întinderea în timp, vârsta persoanelor vătămate, scopul josnic în realizarea căruia au acţionat inculpaţii şi nu în ultimul rând atitudinea inculpaţilor de negare categorică a faptelor, în pofida probelor aflate la dosar, de neacceptare a faptului că au încălcat legea şi de lipsa regretului pentru ceea ce au făcut.
Pericolul pentru ordinea publică ar impune a fi analizat din perspectiva consecinţelor devastatoare pe care conduita inculpaţilor a avut-o asupra dezvoltării victimelor minore. Faţă de cele expuse, Tribunalul a admis propunerea formulată de Ministerul Public – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Alba Iulia.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs, în termen, nemotivat în scris inculpaţii V.G. şi V.M. În susţinerea orală a motivelor de recurs recurenţii inculpaţi, personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate şi rejudecând cauza a se dispune respingerea propunerii de arestare preventivă, iar, în subsidiar, luarea unei măsurii preventive fără privare de libertate, întrucât, pe de o parte, încheierea atacată nu este motivată în fapt şi în drept, fiind preluate pasaje din propunerea formulată de către parchet, că starea de fapt reţinută în propunerea de arestare este în contradicţie cu probatoriul administrat în cauză şi nu poate duce la arestarea preventivă a inculpaţilor; se mai arată că la dosar nu există date din care să rezulte că inculpaţii vor încerca zădărnicirea aflării adevărului şi că nu sunt întrunite cerinţele temeiului de arestare prevăzută de art.148 lit.f Cod procedură penală privind pericolul social concret pentru ordinea publică pericol care însă raportat la acest moment se regăseşte doar din limitele de pedeapsă ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor iar pe analiza încheierii şi declaraţiile date de inculpaţi nu se poate lua măsura arestului preventiv faţă de cei doi inculpaţi.
Recursuri nefondate
O altă critică priveşte încălcarea dreptului la apărare al inculpatului V.G. în contextul în care acesta a fost audit de procuror în prezenţa unui apărător din oficiu, dar la dosar nu există împuternicirea avocaţială. Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate de inculpaţii recurenţi, precum şi din oficiu, conf. art. 385/6 alin. 3 şi art. 385/9 alin.3 Cod pr. pen., cu referire la art. 68/1, 143, 146, 148 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul declarat de inculpaţi sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Aspectele reţinute de către instanţa de fond în încheierea penală supusă actualului control de legalitate, sunt însuşite de către Curtea de Apel, deoarece ele au fundamentare faptică în probatoriul cauzei şi corespund în materia luării măsurii arestării preventive. În concret, probele administrate în dosar de către organele judiciare relevă existenţa unor motive plauzibile de a bănui că începând cu anul 2008 cei doi inculpaţii, părinţii minorei V.M.C. (născută la 5.03.1999 ), au obligat-o pe minoră să practice cerşetoria în folosul lor, minora fiind bătută dacă nu reuşea să câştige suficienţi bani, iar în cazul în care nu făcea suma de bani impusă de părinţi minora de frica părinţilor întreţinea relaţii sexuale cu diferite persoane cu sume între 30-50 lei, bani pe care îi ducea părinţilor.
Mai rezultă din actele de urmărire penală că există motive legitime de a bănui că tot începând cu anul 2008 inculpaţii în calitate de părinţi ai minorului V.V.F. (…), şi ai victimei majore V.B. (persoană cu handicap major) i-a obligat pe copii lor să cerşească , iar în situaţia care nu câştigau sume de bani corespunzătoare erau bătuţi de către inculpatul V.G. Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile victimelor minore V.M.C. şi V.V.F., declaraţiile victimei V.B., declaraţiile martorilor B.L.H., B.I., G.E.A., P.M.A., V.A., S.A., R.V., actele întocmite de D.G.A.S.P.C. Alba cu privire la minorii V.M.C. şi V.V.F..
Nu mai puţin relevante sub aspectul indicilor temeinicie sunt procesele –verbale de redare a înregistrărilor telefonice, precum şi adresa Poliţiei Blaj, jud. Alba din care rezultă că în perioada 2008-2012 minorii, cât şi inculpaţii au fost sancţionaţi contravenţional de mai multe ori pentru cerşetorie. Aşa fiind, criticile formulate de inculpaţii recurenţi referitoare la lipsa probelor sau indiciilor temeinice nu sunt fondate, urmând a fi respinse.
Infracţiuni cu gravitate deosebit de mare
Şi în ce în ce priveşte aspectele reţinute de instanţa de fond în hotărârea penală atacată cum că în cauză este incident cazul de arestare prevăzut de art.148 lit.b) C.pr.pen., sunt însuşite de instanţa de control judiciar. Curtea în raport de actele dosarului apreciază că în cauză există date din care rezultă că inculpaţii încercă să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea victimelor.
În acest sens este de precizat că inculpaţii V.G. şi V.M. constant nu au recunoscut comiterea faptelor, iar declaraţiile victimelor, constituie cel puţin la acest moment procesual, indicii în ce priveşte comiterea faptelor de către inculpaţi. Ori, date fiind relaţiile dintre inculpaţi şi victime este dincolo de orice dubiu că inculpaţi vor încerca să-i determine pe minori, victime ale activităţii lor ilicite să-şi modifice declaraţiile în scopul zădărnicirii aflării adevărului. Curtea examinând actele şi lucrările dosarului constată că inculpaţii recurenţi prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cerinţele art. 148 lit. f) Cod procedură penală, aşa cum corect a apreciat judecătorul de fond.
Curtea de Apel reţine că infracţiunile pentru care recurenţii inculpaţi sunt cercetaţi penal prezintă o gravitate deosebit de mare, decurgând din modalitatea comiterii faptelor, urmarea gravă produsă şi scopul urmărit – obţinerea unor beneficii materiale prin exploatarea propriilor copii, astfel că faptele de care sunt acuzaţi sunt de natură a genera un sentiment de nelinişte şi nesiguranţă în rândul colectivităţii, generată de rezonanţă socială negativă că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt judecate în stare de libertate. Astfel, raportat la natura infracţiunii imputate recurenţilor, modalitatea şi împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis faptele duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor recurenţi V.G. şi V.M. prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se apreciază că instanţa de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând argumente suficiente pentru a permite instanţei de control judiciar verificarea lor, astfel că invocarea nulităţii relative a hotărârii penale recurate nu este întemeiată. Nici susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului V.G. nu sunt întemeiate, acesta fiind audiat de către organele de urmărire penală în prezenţa unui apărător legal, care a şi semnat declaraţia acestuia.
Faţă de considerentele expuse, Curtea, constată că, în această fază incipientă a procesului penal, nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva inculpaţilor recurenţi. De asemenea, şi pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti, este justificată menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D I S P U N E :
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţii V.G. şi V.M. împotriva încheierii penale nr. 12 din 05 aprilie 2012 pronunţate de Tribunalul Alba – Secţia penală. În baza dispoz. art. 192 alin.2 C.pr.penală obligă pe numiţii recurenţi inculpaţi la plata sumei de câte 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru numiţii recurenţi în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică, azi, 10.04.2012.“
Se încarcă comentariile...
