Gheorghe Pintilie, un sfert de secol la flaut

Gheorghe Pintilie cântă la flaut de la 14 ani

Gheorghe Pintilie cântă la flaut de aproape 30 de ani. A făcut parte din fanfara Colegiului Militar „Mihai Viteazul“, iar acum şi-a diversificat activitatea alături de colegii de la „Augustin Bena“. În tinereţă, a cântat alături de Adrian Păunescu.

Profil:
Născut: la 6 august 1955, sat Drăguşani, Bacău
Studii: Şcoala militară de muzică Bucureşti
Stare civilă: căsătorit, un copil

23 de ani de fanfară

Gheorghe Pintilie a învăţat să cânte la vârsta de 14 ani, când a reuşit să devină absolvent al şcolii militare de muzică din Bucureşti. „Totul a început la frageda vârstă de 14 ani, când am intrat la şcoala militară de muzică. Am studiat tainele flautului”, a dezvăluit Gheorghe Pintilie.
Din anul 1970 a profesat la flaut, pentru ca cinci ani mai târziu să ajungă la Alba Iulia, detaşat la proaspăt înfiinţatul Liceu militar, unde avea gradul de subofiţer. „Am ajuns în 1975 la Alba Iulia. Întâmplător sau nu, am rămas aici. Am profesat 23 de ani, în fanfara Liceului Militar din Alba Iulia”, a declarat muzicantul.

Alături de fanfara militară, a participat la o mulţime de evenimente care au şi acum locul lor în inima muzicantului. „Îmi amintesc cu plăcere de  «Cântarea româniei», am mers alături de colegi la finala pe ţară la Bucureşti, iar parada militară era un fleac pentru toţi componenţii fanfarei. Îmi amintesc de spectacolele de la Geoagiu, oamenii erau încântaţi, se putea citi uşor bucuria pe chipul lor. Erau alte vremuri, mult mai frumoase”, a mai adăugat Gelu, cum mai este cunoscut în rândul prietenilor. În anul 1979 a participat la festivalul de folk „Cântarea româniei”, unde a cântat alături de Adrian Păunescu.

Face parte din fanfara „Augustin Bena”

În anul 1998, flautistul a preferat să renunţe la viaţa de fanfară şi să se pensioneze. Nu a putut sta prea mult timp pe loc, ocupând funcţia de agent de pază la scurt timp dupa pensionare.  În anul 2007 a sunat goarna adunării pentru foştii componenţi ai fanfarei militare a liceului. Aceştia au reînviat fanfara oraşului sub egida centrului cultural „Augustin Bena”.  „Am fost chemat în fanfară de actualul şef Coriolan Honcaş. Debutul a fost greu, nu mai cântasem de mult. Prima reprezentare alături de colegii mei a fost la serbările de la 1 Decembrie 2007. Apoi au urmat spectacole la Bucureşti, Galaţi şi Alba Iulia“, a adăugat Gheorghe Pintilie.

Alături de fanfara a participat la o serie importantă de evenimente culturale printre care „Strugurele de aur“, „Fii satului“ şi pe Câmpia libertăţii de la Blaj, dar şi la o serie de concerte de promenadă. „Înainte de revoluţie eram o prezenţă obişnuită, organizam deseori spectacole de promenadă. Acestea sunt gustate din plin de oameni. Din păcate,ne confruntăm cu lipsa susţinerii din partea autorităţilor. Noi am vrea să cântăm mai des. Din păcate, uneori trebuie să ne limităm la amintirile din trecut”, a mai spus Gheorghe Pintilie.
 
Ce înseamna pentru dumneavoastră 25 de ani de flaut?
G.P.: „E o artă, în muzică totul e frumos. E o mare bucurie când poţi să aduci bucuria pe chipurile oamenilor, să îi simţi foarte apropiaţi de tine“.

Dacă nu aţi fi fost muzicant, ce altă meserie v-ar fi plăcut?
G.P.: „În mare parte nu-mi văd viaţa fără muzică, dar totuşi mi-ar fi făcut plăcere să duc o viaţă de fotbalist, deoarece fotbalul este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. Totuşi, fanfara râmâne pe primul loc, dovadă că acum fac parte din cea de la Augustin Bena. Îmi place că e mai multă libertate şi varietate. Muzica de fanfară se rezumă mai mult la marşuri. Acum e altceva, cântăm mai multe genuri muzicale, este o altă experienţă“.

Ce-i place: „Principala mea pasiune este pescuitul, de obicei merg aproape zilnic la peşti. La această preocupare, se adaugă fotbalul, şi bineînţeles, muzica. De asemenea, îmi face plăcere să iniţiez tinerii în tainele flautului. E mare lucru să ajuţi, mai ales să ştii că laşi ceva în urma ta“.

Ce nu-i place: „Categoric, pot spune că nu-mi place politica. De asemenea nu mă simt bine în locurile gălăgioase. Mai există un lucru care nu-mi face plăcere, iar uneori poate tinde spre defect: nu-mi place să fiu contrazis“.

Alba Iulia frumoasă: „Îmi plac parcurile din oraşul nostru, amenajările publice şi cred foarte mult în proiectul de modernizare a cetăţii“.

Alba Iulia urâtă: „Nu sunt prea multe spaţii destinate pensionarilor, nu sunt suficiente locuri de parcare, iar marea mea durere se leagă de faptul că oamenii din oraş au dat uitării echipa de fotbal Unirea Alba Iulia“.