Povestea emoţionantă a doi octogenari din ţări vecine care se întâlnesc zilnic la graniţă pentru a-şi spune „Te iubesc“

Karsten Tüchsen Hansen şi Inga Rasmussen

Doi octogenari din ţări vecine demonstrează că dragostea nu ţine cont de graniţe. Aceştia se întâlnesc zi de zi la punctul de frontieră închis dintre Germania şi Danemarca, păstrând distanţa recomandată de medici, pentru a-şi declara dragostea.

Karsten Tüchsen Hansen (89 ani) locuieşte în Germania, iar Inga Rasmussen (85 ani) în Danemarca. Cei doi octogenari îndrăgostiţi se întâlnesc zi de zi la punctul de frontieră închis dintre Germania şi Danemarca, păstrând distanţa recomandată de medici pentru a preveni infectarea cu noul coronavirus.

Cei doi povestesc că au făcut cunoştinţă în urmă cu doi ani, cu totul întâmplător. Soţul Ingăi murise de mult, la fel ca soţia lui Karsten. Octogenarii s-au îndrăgostit şi au plecat împreună în excursii, spre exemplu în croaziere pe Dunăre şi pe Rin. 

De atunci, au fost nedespărţiţi zi de zi, până în data fatidică de 14 martie. În acea zi, Danemarca şi-a închis graniţa cu Germania. De atunci, iubirea lor rezistă la distanţă. Mai exact, distanţa socială de 1,5 metri impusă de regulile autorităţilor care încearcă să protejeze cetăţenii de pandemia cu coronavirus, scrie dw.com.

Dar închiderea graniţelor nu i-a ţinut departe pe cei doi. Inga vine cu maşina din oraşul Gallehus în Danemarca, iar Karsten cu bicicleta electronică din Süderlügum în nordul Germaniei. Inga şi Karsten îşi aduc câte un scaun de acasă şi stau zi de zi împreună, fiecare pe partea cealaltă a barierei de la punctul de frontieră Aventoft. Cei doi stau la poveşti ore întregi, beau împreună cafea adusă în termos, îşi împart biscuiţii şi iau prânzul împreună, gătit de Inga şi adus la pachet. 

În mod normal, cei doi s-ar vizita zi de zi, dar în plină pandemie de coronavirus păstrează distanţa recomandată de specialişti, evitând orice îmbrăţişare sau strângere de mână deasupra barierei. „E trist, dar nu putem schimba situaţia“, spune Inga.

Cei doi octogenari vorbesc multe ore la telefon, dar această formă a contactului nu le e de ajuns, aşa că se întâlnesc în fiecare după-amiază la punctul de frontieră. Acum, ei visează la alte călătorii în doi după ce va trece epidemia şi se vor redeschide graniţele.