Am intrat într-o farmacie a unui lanţ cunoscut şi cum valoarea medicamentelor cumpărate a fost destul de mare am primit ca bonus un... săpun. O altă marcă decât folosesc eu în mod obişnuit.

Forma şi aspectul comercial erau cele obişnuite:

Mirarea mea a fost foarte mare când am citit pe cutie... instrucţiuni de folosire!

Incredibil!

Producătorul se gândeşte că fără aceste instrucţiuni (negru pe alb scrie în română „Masaţi uşor pe pielea umedă şi apoi clătiţi cu apă” şi în engleză „Massage gently onto wet skin and then rinse with water”) am fi probabil tentaţi să mâncăm bara de săpun!? Un gest care le-ar atrage responsabilitatea unei tentative de otrăvire...

Pe când instrucţiuni pe salam de exemplu „Tăiaţi felii groase după plac, introduceţi-le în cavitatea bucală, mestecaţi-le şi apoi le înghiţiţi”!!! Sau pe butelia cu apă plată „Turnaţi în pahar şi îngurgitaţi lent. Puteţi bea şi direct din butelie!”

Greu de crezut în AD 2016 că există instrucţiuni de folosire pentru un produs ca săpunul care se foloseşte probabil cam de 5000 de ani!

Proliferează, însă, tot felul de avertismente similare cu un grad de imbecilitate ridicat.

Un pacheţel de unt servit la micul dejun într-un hotel era marcat Butter (Unt), dar am citit pe etichetă ca untul respectiv „Contains milk (Conţine lapte)”??!! Ştiu că există oameni sensibili la lactoză, dar câţi dintre ei nu ştiu că untul obişnuit se face din lapte?

Existenţa multor regulamente care ne protejează de abuzuri îi face pe unii producători să ne creadă idioţi?! Mai ales că prezenţa unor ingrediente nocive este adesea ascunsă cu dibăcie.