Astfel, o persoană trece printr-o experienţă în apropierea morţii („near death experience” – NDE) atunci când substanţele cuantice care formează sufletul părăsesc sistemul nervos şi intră în univers. Conform teoriei fizicienilor, conştiinţa este programul pentru un computer cuantic din creier care poate persista în univers chiar şi după moartea „posesorului”, conform relatării făcute de dailymail.co.uk. Astfel se explică percepţiile celor care trec prin experienţe în apropierea morţii.

Dr. Stuart Hameroff, profesor la Departamentul de Anesteziologie şi Psihologie şi director al Centrului de Studii de Conştiinţă din cadrul Universităţii Arizona, este unul dintre cercetătorii care au avansat această teorie, după 35 de ani de studii în domeniu.

Ideea sa are la bază teoria cuantică a conştiinţei elaborată în colaborare cu fizicianul britanic Sir Roger Penrose, conform căreia esenţa sufletului este conţinută de structuri numite „microtubuli” din interiorul celulelor creierului.

Conştiinţa este, conform teoriei lor, rezultatul efectelor cuantice gravitaţionale la nivelul acestor microtubuli. Astfel, se susţine că sufletul este mai mult decât interacţiunea neuronilor, ci este construit chiar din „materia primă” a universului – şi poate să fi existat dintotdeauna.

Teoria cvasi-religioasă are similarităţi cu credinţele budiste şi hinduse, conform cărora conştiinţa este o parte integrantă a universului. Autorul teoriei susţine că, în experienţele din apropierea morţii, microtubulii îşi pierd starea cuantică, dar informaţia conţinută nu este distrusă. În schimb, aceasta părăseşte organismul, este disipată şi distribuită în cosmos, a explicat Stuart Hameroff pentru „Science Channel”. Când pacienţii sunt resuscitaţi, informaţia cuantică se întoarce la microtubulii-gazdă.

„Dacă nu pacientul nu este resuscitat şi moare, este posibil ca această informaţie cuantică să existe în afara corpului, poate chiar indefinit, ca suflet”, a mai spus cercetătorul.

Teoria a fost criticată de specialiştii mai pragmatici şi rămâne controversată în comunitatea ştiinţifică. Totuşi, autorul consideră că cercetarea actuală în fizica cuantică începe să-i valideze teza.