Detoxifiere cu salate de primăvară

Spanacul, ştevia şi salata verde sunt câteva dintre verdeţurile recomandate de nutriţionişti datorită conţinutului bogat în vitamine şi minerale O dată cu venirea primăverii şi a

Spanacul, ştevia şi salata verde sunt câteva dintre verdeţurile recomandate de nutriţionişti datorită conţinutului bogat în vitamine şi minerale

O dată cu venirea primăverii şi a începutului perioadei de post, majoritatea persoanelor se îndreaptă către meniurile bogate în verdeţuri şi crudităţi de sezon. După o perioadă în care organismul a fost obişnuit cu o dietă monotonă, bazată pe proteine de carne şi rădăcinoase, legumele proaspete şi verdeţurile vin să înlăture carenţele alimentaţiei de iarnă, prin aportul de vitamine şi minerale. Legumele şi verdeţurile ajută la eliminarea toxinelor din organism, dar şi la refacerea echilibrului energetic.

Din acest motiv, fitoterapeutul Eugen Giurgiu ne recomandă să includem zilnic în meniu verdeţurile de primăvară, precum spanacul, salata verde, urzica, loboda şi ştevia, ca principale tonice naturale.

1. Spanacul este apreciat, în egală măsură, pentru valoarea alimentară şi pentru calităţile sale terapeutice. Prin conţinutul bogat în săruri minerale - potasiu, calciu, fosfor, sodiu, fier, zinc, vitamine - A, E, C şi complexul vitaminic B şi lipide, spanacul este considerat un excelent medicament, recomandat în tratamentul a peste 60 de afecţiuni, de la bolile de piele, tuberculoză, astm bronşic, astenie fizică şi nervoasă, demineralizări, cardiopatie ischemică, hipertensiune, insuficienţă pancreatică, ateroscleroză, diabet zaharat până la reumatism, obezitate şi anemie.

Pentru a-şi păstra calităţile terapeutice, spanacul se foloseşte crud, sub formă de salată sau de suc. Sucul de spanac poate fi combinat cu suc de mere sau de lămâie. Zilnic, se poate consuma o cantitate de 600 ml de suc de spanac, înaintea meselor principale.

2. Salata verde este unul dintre puţinele alimente naturale cu gust amărui. Ea conţine proteine, hidraţi de carbon, magneziu, potasiu, calciu, zinc, numeroase vitamine (A, C, E, K, complexul de vitamine B). Din acest motiv, frunzele salatei au proprietăţi terapeutice foarte valoroase. Dieta cu salată crudă este indică în combaterea a numeroase afecţiuni reumatice, renale, respiratorii, dermatologice, precum şi în tratarea diabetului zaharat, a dischineziei biliare, a insomniilor, obezităţii şi a gripei.

3. Urzica este menţionată în medicina tradiţională ca o "regină a verdeţurilor" datorită vastei recomandări terapeutice. Cercetările recente au confirmat rolul acestei plante în prevenirea mai multor afecţiuni: virale, circulatorii, gastrice, renale, hepatice, pulmonare, gripă, hemoragii, colici, artrită, oboseală, obezitate şi ulcer duodenal.

Sucul de urzică, în amestec cu alte sucuri de legume şi fructe, câte 100 g pe zi, este un remediu excelent în anemiile severe. În cantităţi mai mici, câte 2-3 linguriţe pe zi, acest suc este administrat ca diuretic în boli de rinichi şi în hemoragii.

4. Loboda de grădină este o plantă diuretic-depurativă, remineralizantă şi vitaminizantă. De aceea, recomandările terapeutice sunt asemănătoare cu ale spanacului. În medicina populară, loboda continuă să fie inclusă în terapia afecţiunilor hepatice, renale, dermatologice şi în anemii.

5. Ştevia este apreciată pentru proprietăţile depurative, tonice, antiascorbice - conţine multă vitamina C şi remineralizante - datorate cantităţilor importante de săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu, fier) prezente în compoziţia sa. Nutriţioniştii recomandă dieta cu ştevie în tratamentul a peste 50 de afecţiuni: dermatologice, hepatice, hematologice, diabet, reumatism, tuberculoză, ulcer şi tuse.