3 categorii de persoane de care să nu asculţi niciodată

Imagine

Uneori mă apucă aşa iritarea pe diferite teme. Azi mi s-a pus pata pe oamenii care comentează fără să se afle în temă şi pe cei care-i ascultă şi iau de bună tot ce aud din diferite surse.

De când eşti mic, eşti învăţat să o asculţi pe mama, că ea ştie mai bine ce trebuie să faci tu şi ce nu. Apoi, mergi în şcoală, unde eşti învăţat să memorezi şi să reciţi, niciodată să gândeşti. Totul se agravează pe măsură ce ajungi la facultate. Acolo, deşi ţi se cere părerea uneori, ai un set definit de răspunsuri pe care poţi să le ai. Dacă ai şi “norocul” ca apoi să lucrezi într-o companie în care orice idee nouă de-a ta este întâmpinată cu “da, e foarte bună, dar nu se poate” sau în care trebuie să execuţi ordine fără să te întrebi de ce faci aşa, eşti aranjat, cel puţin jumătate din timpul tău se va scurge încercând să faci ce vor alţii şi cum zic alţii. Dar de ce?

Cel mai valoros lucru pe care l-am învăţat în facultate este să mă întreb de ce se întâmplă anumite fenomene. Am avut un profesor de cercetări de marketing (pe care o consider o materie destul de tehnică şi fixă ca metode) care ne prezenta o metodă de cercetare şi ne întreba apoi de ce nu e bună. Şi de la el am învăţat că nimic nu e bun mereu, nici ceva care a fost redactat de nişte oameni cu multa experienţă şi cunoştinţe. Şi atunci de ce ascultăm atâţi falşi experţi?

În meseria mea, mă lovesc de diferite „mituri” şi crezuri populare despre ce e studiul în străinătate, dezvoltate din părerile auzite şi citite din surse mai mult, însă cel mai des mai puţin avizate. Am încercat să înţeleg de unde vin aceste păreri şi am dezvoltat nişte categorii de oameni. Uite ce-a ieşit:

1.      N-am expertiză, dar am adevărul absolut

Prima categorie de oameni în care să n-ai încredere e preferata mea. Sunt cei care sunt buni la toate, deşi n-au informaţii prea bogate despre nimic.

Sursă imagine: Tumblr

De când scriu texte pe tema studiilor în străinătate, am avut 1-2 comentarii că nu-i aşa, ăia de la universităţile din străinătate te exploatează, fac bani de pe urma ta, îşi bat joc de tine. Cum nu-mi place să las probleme nerezolvate, am intrat în discuţii şi am aflat că oamenii respectivi n-au fost la studii în străinătate, n-au aplicat pentru studii în străinătate şi nu au cunoştinţe care să fi trecut prin experienţe asemănătoare. Dar ştiu ei că aşa e. De unde ştiu? Du-te domne de-aici cu manipularea ta cu tot şi nu mai vinde gogoşi din astea, că ştim noi mai bine. Păi de unde? Da, că vreţi să vă bateţi joc de oameni.

Unde-i logica te întrebi? Nu e. Pentru că oamenii aceştia nu au informaţii, dacă le ceri argumente se pierd, divaghează şi ajung la injurii de cele mai multe ori. O sa te prinzi repede cine are informaţii şi cine nu. De exemplu, data viitoare când îţi spune vecina de la 2 că e posibil să ai pneumonie, că prea îţi curge nasul, gândeşte-te la toate cursurile de medicină pe care ea (nu) le-a urmat.

2.      Am citit un articol pe tema asta, ştiu eu mai bine

„Am citit eu un articol despre că e bine să spui numele produsului tău de 10 ori într-o reclamă şi să vorbeşti numai la superlativ despre el”. Aşa s-au născut probabil reclamele la tigaia Dry Cooker, care dărâmă munţi.

Ai încercat să cauţi informaţii în mai multe surse, să vezi dacă se verifică? Dacă un singur om zice o chestie şi mulţi alţii zic contrariul, pe cine crezi? Uită-te şi la ce ziceam mai sus, află care dintre ei are expertiză mai mare înainte să crezi ce se întâmplă.

Sursă imagine: Flickr

Deviat din acest punct sunt cei cu informaţii insuficiente, care analizează probleme complexe fără să vadă toate aspectele implicate, de exemplu „maşina X e mai bună decât maşina Y pentru că are consum mai bun”. Dar maşina X e electrică şi sunt aşa puţine locuri s-o încarc în România că n-am ce face cu ea.

3.      Prietenului meu aşa i s-a întâmplat, o să vezi tu că păţeşti la fel

Cumva legat de cazurile anterioare, dar incluzându-le pe ambele, am făcut o categorie separată pentru aceşti oameni. Experienţa singulară a unui om într-o anumită situaţie nu poate fi o generalizare în niciun caz. Dacă un român e discriminat în străinătate, nu înseamnă că sunt toţi. Dacă fostul tău coleg de bancă din liceu e şomer de 2 luni, nu înseamnă că n-o să-ţi găseşti nici tu nicio slujbă.

Contextul e important, iar experienţele noastre sunt diferite în funcţie de context. Aşteaptă să vezi mai multe situaţii înainte să generalizezi. Dacă o companie greşeşte faţă de un client nu înseamnă că e o companie prost condusă, ci că a făcut o greşeală. Dacă greşeşte în mai multe dăţi faţă de clienţi diferiţi, e o probabilitate mai mare chiar să existe o problemă la ei decât la apariţia unui caz singular.

Aşadar, pentru binele tău şi pentru informarea ta mai bună, încearcă să nu mai iei de bun tot ce auzi în diferite surse. Pune-ţi 3 întrebări:

1.     Cine spune?
2.     Ce expertiza are în ce spune?
3.     Cât de frecventă e situaţia/care e contextul ei?

O să-ţi faci ţie şi mie un bine, în cazul în care o să vorbim despre ceva în viitor.