Povestea călugăriţei care a renunţat la viaţa monahală pentru a deveni mamă
0
Eleonor Stewart şi-a dedicat viaţa lui Iisus când abia împlinise 18 ani. La acel moment a simţit că asta este chemarea ei şi nu a ezitat niciun moment înainte să renunţe la cele lumeşti. Însă a fost suficientă o clipă pentru a lua decizia de se reîntoarce în lumea de care se îndepărtase, opt ani mai târziu.
Acum, la vârsta de 70 de ani, Eleonor mărturiseşte că nu este singura călugăriţă care a ieşit din mănăstire atunci când a început să tânjească să-şi ţină propriul copil la piept.
„Am cunoscut mai multe surori care au renunţat la călugărie înainte de a împlini vârsta de 40 de ani, sperând cu disperare că vor întâlni un bărbat alături de care să întemeieze o familie, să aibă copii“, a mărturisit aceasta pentru „Daily Mail“.
Fire rebelă
Britanica spune că la momentul la care a decis să intre la mănăstire era o tânără cu capul pe umeri, destul de emancipată pentru cei 18 ani pe care îi avea în anul 1960.
„Tatăl meu era cadru militar şi am călătorit mult prin lume alături de el. De asemenea, am avut un iubit cu care mi-am pierdut virginitatea cu câteva luni înainte să intru la mănăstire. Pot spune că eram chiar o adolescentă destul de rebelă pentru acele vremuri şi sunt convinsă că mama mea a fost fericită când am anunţat că vreau să urmez calea călugăriei. Eram o fată suplă şi atrăgătoare, obişnuită ca privirile admirative ale bărbaţilor, dar nu pot să spun că mi-a lipsit această parte a vieţii mele după ce am devenit călugăriţă“, şi-a amintit femeia.
Şi-a pierdut virginitatea înainte de a intra la mănăstire
Eleonor a fost crescută în spiritul religiei catolice şi a fost de când se ştie fascinată de lumea de dincolo de zidurile mănăstirilor, de dedicarea acelor persoane care aleg să-şi închine viaţa semenilor. „Înainte de a mă călugări am avut ocazia să cunosc mai multe surori care munceau ca profesoare sau asistente, iar exemplul lor m-a determinat să fac pasul spre călugărie“, a povestit englezoaica.
Eleonor, în dreapta, îmbrăcată în straie de călugăriţă Foto Daily Mail
Eleonor şi-a început perioada de noviciat în anul 1960, într-o mănăstire din La Mayenne, din nordul Franţei, iar patru ani mai târziu depunea jurământul de castitate, sărăcie şi supunere. A fost trimisă la scurt timp după aceea în Marea Britanie pentru a se pregăti ca asistentă maternală. Urma să ajute să nască femeile din cartierele sărace ale Londrei.
La acel moment, în Liverpool, rata natalităţii era în continuă creştere, iar copiii se năşteau pe bandă rulantă. Nu aveam timp nici să respir. Adoram, pur şi simplu, să ajut la aducerea pe lume a copiilor. De cel mai multe ori, femeile năşteau acasă, unde trăiau în condiţii mizere din cauza sărăciei. Căram tot timpul după mine pachete de ziare, pentru că doctorii considerau că acestea erau mai curate decât aşternuturile de pe paturile în care copiii vedeau lumina zilei, a rememorat fosta călugăriţă.
Dar, în ciuda condiţiilor grele de muncă, Eleonor avea parte de miracole aproape zilnic. Atunci a început să aibă îndoieli şi să se gândească din ce în ce mai mult la faptul că nu va putea să aibă niciodată copii. Nu se mai sătura să privească bebeluşii perfecţi, degetele micuţe, aproape că nu mai putea să lase din braţe mogâldeţele pentru a le înapoia mamelor de drept.
Viitorul nu i se mai părea, dintr-o dată, atât de clar aşternut în faţa ochilor. I s-a confesat preotului, după luni de zile în care s-a tot frământat. Verdictul acestuia a fost clar: îşi pierduse vocaţia. A fost debusolată, tristă, dar a ştiut că trebuie să-şi urmeze chemarea inimii.
Un vis sfărâmat
Anul 1968 a fost un an greu, o perioadă de acomodare pe care nu credea că o va depăşi vreodată. Însă timpul le rezolvă pe toate. Avea doar 26 de ani şi era o femeie frumoasă. A început să cunoască bărbaţi, iar libertatea sexuală a acelor timpuri i-a mai îndepărtat din reţineri. În cele din urmă a cunoscut un bărbat cu care s-a si căsătorit în luna noimebrie a anului 1973, dar viaţa avea alte planuri cu ei.
A început să se simtă tot mai rău, avea dureri abdominale îngrozitoare şi febră mare, iar verdictul doctorilor a îngrozit-o. Urmare a unei infecţii grave cu clamidia, medicii i-au spus că era necesar să-i fie extirpat un ovar şi una din trompele uterine. Bineînţeles, a fost avertizată că riscă să aibă o sarcină extrauterină dacă nu se protejează. Ceea ce s-a şi întâmplat.
S-a minţit singură şi a lăsat sarcina să avanseze, nebună de fericire la gândul că va fi mamă. Numai că în săptămâna a opta de sarcină, Eleonor a ajuns la spital mai mult moartă decât vie, iar pentru a-i salva viaţa chirurgii i-ai extirpat şi trompa uterină cu tot cu embrionul care de dezvolta înlăuntrul ei.
Am fost devastată. Era dorinţa mea cea mai mare, motivul pentru care renunţasem la un alt vis de-al meu: călugăria. Părea că viaţa şi-a bătut joc de mine. Aveam alături un bărbat care mă iubea, dar nu puteam să avem parte de ceea ce ne doream amândoi cu ardoare, şi-a amintit Eleonor.
Au decis să adopte copii, iar la câteva luni după ce au început căutările, cei doi soţi au primit telefonul care avea să se le schimbe viaţa. Au înfiat-o imediat pe micuţa Esme, care avea la acel moment numai nouă săptămâni. Familia s-a mărit, trei ani mai târziu, cu un băieţel, Paul, adoptat la vârsta de un an şi jumătate.
Fosta călugăriţă a scris o carte în care povesteşte totul despre viaţa ei FOTO Daily Mail
În prezent, băiatul lui Eleonor are 34 de ani, iar fiica ei, Esme, 36 de ani. Este bunica a doi nepoţi, de 4 şi 3 ani, pe care i-a prezentat călugăriţelor cu care a rămas prietenă întreaga viaţă. De altfel, Eleonor a recunoscut că surorile au fost mereu alături de ea, indiferent de alegerile pe care le-a făcut şi că, la bătrâneţe, nu regretă nicio clipă deciziile luate.
Eleonor a găsit răgazul de a scrie o carte despe viaţa ei, „Kicking The Habit: From Convent To Casualty in 1960’s Liverpool“, care va fi publicată în Marea Britanie.
Se încarcă comentariile...
