„Secretul unei căsnicii fericite de 72 de ani? Cele două cuvinte”. Şi nu sunt „Te iubesc”
0Un cuplu britanic care s-a cunoscut în ziua în care a fost declanşat cel de-Al Doilea Război Mondial dezvăluie secretul vieţii fericite, care i-a făcut să rămână îndrăgostiţi şi după 72 de ani de căsnicie.
„Secretul unei căsnicii fericite de 72 de ani? Două cuvinte: da, dragă”, spune amuzat Aquilla Brant, la cei 99 de ani ai săi. Inseparabilii Aquilla şi Catherine Brant (95 de ani) s-au cunoscut în 1939, exact în ziua în care a început cel de-Al Doilea Război Mondial.
Aquilla, al cărui nume înseamnă vultur în latină, se afla la Spitalul St. John, unde instruia oamenii să salveze vieţi. Fostul electrician de meserie pregătea un grup de 12 bărbaţi în Dalton, unde viitoarea soţie lucra ca asistentă medicală. Când Aquilla a avut nevoie de ceai şi zahăr, i s-a spus să o caute pe Catherine, pentru că ea îl va ajuta. A fost de ajuns să se vadă. „Da, a fost dragoste la prima vedere. Era frumoasă atunci, este frumoasă şi acum”, spune vizibil emoţionat seniorul.
„Pur şi simplu ne iubim. Bineînţeles că am avut parte de urcuşuri şi coborâşurile nostre, la fel ca toată lumea. M-a mai întrebat cineva cum am reuşit să rămânem atât timp împreună şi să continuăm să ne iubim. I-am zis că cele două cuvinte sunt responsabile”, explică capul familiei.
Aquilla mai spune şi că certurile şi neînţelegerile au fost rarisime în căsnicia lor, dar că, de fiecare dată, şi-au găsit soluţia. Cuplul de nonagenari împart o cameră dublă într-un complex destinat seniorilor, în Skelmanthorpe, unde au parte de îngrijiri, atunci când este nevoie. El va împlini 100 de ani în decembrie, dar vârsta nu l-a împiedicat să fie raţional până acum. „Am încercat, când a fost cazul, să discutăm raţional şi să ajungem la o concluzie de comun acord. Nu am avut niciodată neînţelegeri grave sau lovituri sub centură”, spune el.
„Am trăit în armonie, Catherine fiind o femeie înţelegătoare care iubeşte pe toată lumea, inclusiv pe cei care nu-i vor binele”, îşi descrie soţia admirativ.
Fosta asistentă medicală va împlini 96 de ani în luna mai, dar viaţa şi-a trăit-o de când se ştie sub umbrela aceluiaşi principiu: iubirea. „Nu trebuie să urăşti pe nimeni. Ar trebui să te rogi pentru duşmanii tăi, ai să vezi cum vor reacţiona când faci asta”, spune soţia.
„Eu iubesc oamenii, în timp ce Aquilla nu este atât de dornic să-i vadă mereu. Mai are momente când spune: «Aoleu, iar vine aia?»”, spune Catherine amuzată şi împăcată cu firea soţului ei.
Cei doi s-au căsătorit pe 8 aprilie 1942, la câteva zile după o mică lună de miere, petrecută în avans. S-au reîntors de curând în acel loc, în amintirea clipelor de început, dar trecerea anilor a şters de pe hartă locul dragostei lor.
Cuplul are trei copii (Carl, Susan şi Hazel), doi nepoţi (John şi Amanda) şi patru strănepoţi (Tom, Sam, Alexandra şi William).
Înconjuraţi de liniştea camerei lor, Catherine spune despre Aquilla că poate să îndrepte orice situaţie.
„Nu este nimic ce nu poate face. Se pricepe la toate, cred că am economisit o avere datorită lui. Dacă mi se strica mânerul unei tigăi, mă entuziasmam gândindu-mă că-mi cumpăr una nouă. Dar imediat apărea Aquilla, care avea o soluţie pentru orice şi o repara cum numai el ştie. Şi-a făcut până şi dinţi falşi, dar asta e altă poveste. V-o spun când împlineşte 100 de ani”, spune Catherine.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
