30 de ani de la Puciul Vodka: Trei zile care au accelerat căderea Imperiului Sovietic şi învăţămintele lui Gorbaciov

Moscoviţi aruncându-se în faţa tancurilor în august 1991 FOTO EPA-EFE

19 august 1991 rămâne o zi de referinţă în căderea Imperiului Sovietic şi în cursul istoriei. Deranjaţi de procesul de democratizare lansat de Mihail Gorbaciov cu şase ani mai devreme, comuniştii din garda veche au încercat să preia puterea. Dar, în loc să „salveze” Uniunea Sovietică, au grăbit dispariţia acestui colos cu picioare de lut apărut în urma Revoluţiei bolşevice din 1917.

„Bună ziua, doamnelor şi domnilor! Uniunea Sovietică s-a trezit în această dimineaţă cu o lovitură de stat”, îşi începea emisiunea jurnalistul canadian Charles Tisseyre la 19 august 1991.

Evenimentele de la Moscova erau urmărite atent peste Atlantic, care ţinea steagul Occidentului în lupta împotriva comunismului.

Conspiratorii de la Moscova erau lideri comunişti din garda veche care se opuneau vehement reformelor. Printre ei figurau vicepreşedintele Uniunii Sovietice Ghennadi Ianaev, premierul Valentin Pavlov şi şeful KGB Vladimir Kriucikov.

Pucişti depăşiţi de vremuri

Data puciului nu a fost o întâmplare. A doua zi, adică pe 20 august 1991, Mihail Gorbaciov trebuia să semneze un tratat care acorda celor 15 republici ce alcătuiau Uniunea Sovietică o autonomie aproape completă. Instigatorii la puci voiau să anuleze tratatul, deoarece, spuneau ei, distrugea Uniunea Sovietică.

Reuniţi în Comitetul de Stat de Urgenţă, puciştii au susţinut că Gorbaciov era bolnav şi urma să fie eliberat din funcţia de preşedinte pentru ca ţara să nu ajungă în situaţia de nu fi guvernată.

Au declarat starea de urgenţă pentru o perioadă de şase luni şi au interzis demonstraţiile, mitingurile, grevele şi ziarele, cu excepţia oficiosului Partidului Comunist. Gorbaciov fusese arestat la reşedinţa sa de vară din Crimeea, unde, de fapt, se afla în vacanţă.

Occidentul a reacţionat puternic, condamnând o lovitură de stat ilegală.

La Moscova, o mulţime inspirată de Boris Elţîn a sfidat ordinele puciştilor.

FOTO EPA-EFE

Cu toate că era un critic acerb al lui Gorbaciov, Elţîn a luat poziţie publică împotriva puciştilor şi a  condamnat cu vigoare acţiunea lor. S-a plasat în fruntea rezistenţei, împiedicându-i pe complotişti să ia controlul asupra Parlamentului. Trei protestatari au fost striviţi de un tanc. Însă mulţimea a capturat un general din armată.

Surprinzător, mulţimea câştiga armata de partea sa şi dădea peste cap planul puciştilor. Un ordin de atac împotriva Parlamentului a fost abandonat după ce militarii nu i-au dat curs. Mai mult, o unitate de tancuri a luat poziţie în apărarea Parlamentului, alăturându-se astfel lui Elţîn şi susţinătorilor lui.

După trei zile de frământări, Gorbaciov s-a întors la Moscova. Conspiratorii au fost fie arestaţi, fie demişi. Cu toate acestea, poziţia lui Gorbaciov devenise şubredă.

„Bună seara, doamnelor şi domnilor! Lovitura de stat eşuată a declanşat o bulversare radicală în URSS”, constata Charles Tisseyre la 23 august.

După complot, Gorbaciov a fost nevoit să împartă puterea cu Elţîn, cu siguranţă cel mai mare inamic politic al său în acele zile.

Boris Elţîn (stânga) şi Mihail Gorbaciov vorbind în faţa deputaţilor după puci FOTO EPA-EFE

Devenit erou, Elţîn a cerut demisia întregului guvern sovietic, după care a interzis Partidul Comunist în Rusia.

Destrămarea Uniunii Sovietice a intrat în faza finală. Cele 15 republici înglobate cu forţa în URSS şi-au accelerat drumul spre independenţă. Republica Moldova, de exemplu, şi-a declarat independenţa la nici o săptămână de la reîntoarcerea lui Gorbaciov la Moscova, mai exact pe 27 august 1991. Înfrânt, pe 15 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov şi-a anunţat demisia din postul de preşedinte al unei entităţi care oricum nu mai exista de facto.

„Singura cale corectă este cea democratică”

La 30 de ani distanţă, Mihail Gorbaciov, în vârstă de 90 de ani, spune că „învăţămintele acelor zile sunt valabile şi astăzi”. „Apărarea principiilor democratice şi ale statului de drept, excluderea oricărei posibilităţi de uzurpare a puterii, de aventuri, trebuie să fie întotdeauna o preocupare a societăţii şi a statului”, subliniază el.

Mihail Gorbaciov printre deputaţi după puci FOTO EPA-EFE

Potrivit ultimului lider sovietic, puciştii au eşuat datorită atitudinii ferme atât a lui, cât şi a preşedintelui Rusiei, Boris Elţîn, precum şi a „curajului a mii de moscoviţi şi a numeroase personalităţi”.

Însă Gorbaciov recunoaşte că puciul din august a slăbit poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. „A complicat şi slăbit poziţia preşedintelui URSS, a creat condiţiile în care era incredibil de dificil să se continue eforturile de menţinere a Uniunii”, afirmă el.

În ceea ce priveşte viitorul Rusiei, Mihail Gorbaciov apreciază, cu riscul de-l nemulţumi pe Vladimir Putin, că „singura cale corectă de dezvoltare este cea democratică”.