Israel-Palestina, conflictul fără sfârşit

Explozie în timpul unui raid israelian în Fâşia Gaza FOTO Reuters

Israelienii şi palestinienii au început negocierile acum două decenii pentru a găsi o soluţe la conflictul din Orientul Mijlociu. Atunci de ce a rămas problema aceasta nerezolvată până acum?, se întreabă jurnaliştii de la publicaţia „GEO“

Problema este că două popoare se luptă pe un teritoriu care se întinde de-a lungul mării Mediterane, teritoriu rămas moştenire după destrămarea Imperiului Otoman.

Regiunea a fost sub mandat britanic pentru Palestina în 1920. La sfârşitul secolului XIX, această zonă avea de 18 ori mai mulţi arabi decât evrei. Apoi antisemitismul a început să se manifeste în Europa şi din această cauză a venit ideea creării unei patrii pentru evrei chiar pe Tărâmul Sfânt.

Imigranţii au început să vină în Palestina şi, în 1947, Naţiunile Unite au propus să separe teritoriul în două state: unul arab, altul evreiesc.

Evreii au acceptat propunerea, dar arabii nu. Noul stat al Israelului a trebuit să se lupte pentru existenţă. Sute de mii de arabi au fugit din Israel în timpul războiului dintre anii 1948 şi 1949. Dar apoi, aceşti arabi şi-au dorit o ţară proprie. Ei se denumesc, în zilele noastre, palestinieni.

Care sunt punctele sensibile

Palestinienii solicită să li se dea înapoi Cisiordania, Fâşia Gaza şi Ierusalimul de Est. Aceste zone arabe au fost ocupate de Israel încă din Războiul de Şase Zile din 1967 (Israel s-a retras din Gaza, dar are acces liber-restricţionat în interiorul şi în afara aceastei zone). Mai mult, aproape 300.000 de evrei locuiesc numai în Cisiordania, deşi legile internaţionale susţin că ei sunt o prezenţă ilegală.

Un al treilea punct de dispută este situaţia celor 1,4 milioane de refugiaţi arabi care trăiesc în taberele din Iordania, Siria, Liban şi a teritoriilor palestiniene. Vechiul lor cămin este Israelul de azi, casele refugiaţilor fiind acum ocupate de israelieni.

De ce nu se ajunge la o înţelegere

În principiu, ţelurile sunt clare: un stat palestinian în Cisiordania şi în Fâşia Gaza, o divizare a Ierusalimului şi întoarcerea simbolică a unor refugiaţi în Israel. Mulţi israelieni sunt de acord cu o soluţie ce implică două state. Dar, totuşi, nu există niciun progres în această direcţie, şi acest lucru este din vina ambelor popoare.

Există lupte interne între palestinieni şi Hamas, aflat într-o continuă dezvoltare în Gaza şi care nu vrea să accepte dreptul la existenţă al Israelului. Există şi o tendinţă de dreapta în politica Israelului care scade posibilitatea unui compromis. Tabăra naţional-religioasă devine din ce în ce mai puternică şi vede statul înconjurat numai de duşmani. Mergând pe această logică, orice retragere din partea Israelului, oricât de plănuită şi de grijulie ar fi ea, va conduce la un dezastru.

Aşteptări pentru viitor

Viitorul este destul de întunecat. Guvernul lui Benjamin Netanyahu ascultă de lobby-iştii coloniştilor. Chiar şi cel mai important aliat al Israelului, SUA, recunoaşte că Netanyahu tărăgănează lucrurile pentru a evita orice compromis. În această situaţie, şi luând în considerare şi pătrunderea în creştere a evreilor în Cisiordania şi Ierusalimul de Est, experţii ambelor tabere au îndoielile lor despre ideea unor două state separate. Aşa că de ce să nu opteze pentru un „Israel Mare“ care să includă şi Cisiordania şi Gaza, dar plin de cetăţeni de diverse naţii cu drepturi egale? Acestea sunt visurile de viitor.

Cum evreii ar fi o minoritate într-un asemenea stat, o unificare nu va avea loc atât de repede. În loc de asta, vor continua impasurile, negocierile, alte impasuri şi va fi aceeaşi situaţie fără vreo speranţă de viitor, concluzionează ziariştii de la „GEO“.