Euroscepticismul lui Klaus, aplaudat la Berlin

Jerzy Buzek, preşedintele PE, şi Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei au vorbit, separat, la Universitatea Humbold din Berlin despre Europa. Primul a pledat cu angajament pentru continuarea integrării şi parlamentarizarea Comisiei Europene, celălalt a făcut o critică tăioasă a deficitului democratic, a problemelor structurale ale UE şi a cerut mai puţin supranaţionalism şi o întoarcere la interguvernamentalism. 

În mod surprinzător euroscepticul Klaus a fost poate la fel de aplaudat - dacă nu şi mai şi - decât Buzek de către publicul format din studenţi, diplomaţi, politicieni şi jurnalişti. Odată cu criza Greciei si problemele din zona euro, atmosfera în Europa pare să se fi schimbat. Liderul ceh s-a mirat el însuşi că “nu a fost primit cu roşii şi ouă”.

De la catedra universitară, profesorul de macroeconomie Klaus a reamintit discursurile ţinute de el în anii trecuţi, în care critica structura Uniunii Europene. Acum evoluţiile politice si economice par să-i dea dreptate, cel putin aşa a dat impresia zâmbitorul Klaus in aula Universităţii Humbold.

“Majoritatea discursurilor proeuropene sunt foarte asemănătoare, toate pornesc de la premisa ca avem nevoie de mai multă Europa, de la convingerea că cu cat integrăm mai mult, câştigăm mai mult, dar nu se vorbeşte deloc despre raţionalitatea acestui proiect, despre avantaje si dezavantaje”, spune Klaus, care respinge infailibilitatea proiectului unional. În opinia sa, proeuropenii nu se concentreaza pe ceea ce este Europa în prezent, pe modul de funcţionare al instituţiilor europene şi problemele acestora, ci pe ce ar trebui să fie în Europa.

Fără ezitare, liderul ceh a pledat pentru o Europă care să funcţioneze pe baza interguvernamentalismului. “Îmi doresc o Europă care să se sprijine pe cooperarea prietenească a unor state europene suverane la fel de importante. Nu vreau o patrie a tuturor europenilor impusă de sus”, a susţinut Klaus.

Pentru aceasta, pilonul principal trebuie să ramână cetăţenia naţională, cea europeană fiind exclusă. Mergând chiar mai departe, Klaus a explicat poziţia sa eurosceptică printr-o paralelă cu comunismul, care a limitat suveranitatea statelor, a impus o organizare de sus in jos şi a avut şi ambiţia internaţionalismului.

“Europenizarea tuturor aspectelor importante ale vieţii noastre înseamnă pierderea identităţii ţărilor europene”, consideră şeful de stat ceh. Pentru el, punerea problemei identitare n-ar trebui considerată ca o formă de naţionalism depăşit.

Spre demosul european

Buzek în schimb a îndemnat la întărirea instituţiilor comunitare europene CE şi PE, ca pas esenţial spre "demosul european".
Ca remediu pentru "boala cronică a deficitului democratic al UE", denunţată de Klaus, preşedintele PE propune "parlamentarizarea" Comisiei Europene prin convingerea statelor naţionale să-şi plaseze candidaţii pentru fotoliile de comisar în vârful listelor pentru alegerile europarlamentare. "Astfel comisarii ar deveni vizibili pentru cetăţeni încă din alegerile europene. Ei ar primi şi un mandat democratic iar legitimitatea lor ar fi întărită. Comisia în ansablu ar căpăta o legitimitate mai mare şi ar fi întărită din punct de vedere instituţional", explică Buzek.

Critica integrării permanente

Odată cu accelerarea procesului de extindere, UE a devenit şi mai puţin omogenă iar capacitatea ei decizională a scăzut, spune principalul opozant al Tratatului de la Lisabona. "Statele est-europene n-au contribuit la corectarea modelului de integrare europeană, ci au vrut cât mai multă integrare doar pentru a profita de pe urma efectelor pozitive ale acestui proces; asupra efectelor negative s-au închis ochii. Cetăţenii europeni încep însă să se îndoiască de viabilitatea instituţiilor europene şi încep să înteleagă că defectele procesului de integrare europeană nu sunt efecte secundare, ci greşeli din naştere care nu pot fi corectate", a spus jovial Klaus.

Din capitala Germaniei, liderul ceh a respins din nou tratatul de la Lisabona pe motiv că acesta "nu aduce mai multă democraţie, libertate şi prosperitate continentului european". Noile funcţii de preşedinte şi ministru de externe sunt, în opinia sa, doar formale iar tratatul n-a facut decât să întărească puterea tandemului franco-german.
Jerzy Buzek susţinea în schimb că tratatul de la Lisabona întăreşte Parlamentele naţionale. "Ne-am asigurat că parlamentele naţionale vor fi implicate în procesul legislativ european. Acum ele pot evalua şi cerceta legislaţia europeană pentru a vedea dacă nu cumva încalcă principiul subsidiarităţii", explică el.

În legătură cu noul "minister de externe" al UE, Buzek crede că temerile ţărilor membre sunt total nefondate şi "nimic altceva decât expresia egoismului naţional, care este nociv pentru întreaga UE".

Criza Europei

Şi criza Greciei şi a spaţiului euro este văzută diferit de cei doi lideri est-europeni. Pentru Klaus moneda euro a provocat criza iar uniunea monetară este un eşec, în timp ce Buzek o consideră un semn că Europa trebuie întărită politic şi economic. "Tratatul de la Lisabona deschide noi oportunităţi de integrare europeană. A modificat Uniunea în interior şi ne-a dat mijloace să acţionăm în exterior. Dar nu ajunge să trecem totul în tratate. Spaţiul dintre rândurile articolelor tratatelor trebuie acoperit cu voinţa de a acţiona. Cu cooperarea dintre ţări, instituţii şi cetăţeni", spune preşedintele PE.

Pentru Buzek modelul suveranităţii împărtăşite şi al solidarităţii politice şi economice şi valorile europene rămân atractive la nivel mondial. El consideră că o slăbire a UE dăunează chiar statelor naţionale. "Cetăţenii şi politicienii noştri trebuie să înţeleagă că dacă slăbim astăzi Uniunea Europeană, nu întărim statele naţionale, ci le slăbim. În lumea globalizată nu vor exista state europene puternice fără o Uniune puternică", concluzionează Buzek.

Timpurile însă par să se fi schimbat. Discursurile eurosceptice a la Klaus care denunţă modelul de integrare şi defectele structurale ale UE, deficitul democratic si slăbiciunile economico-politice nu numai că nu mai sunt respinse ca "nefrecventabile" în Europa, ci sunt chiar aplaudate. Coada la autografe pentru ultima carte a lui Vaclav Klaus şi primirea caldă care i s-a făcut la Berlin par să-i dea dreptate că ceva s-a schimbat în Europa. Cel puţin deocamdată.