Extrase dintr-o discuţie realizată de Andrej Matisak cu Pavel Felgenhauer, senior fellow la Jamestown Foundation. Versiunea integrală poate fi citită pe Defence Matters.
 
Ambele părţi sunt conştiente de tensiunea acumulată, dar o formă de instituţionalizare a stării actuale a avut loc. Este un semn bun. Se crează o anumită stabilitate. Nu trebuie să ne fie frică de un Război Rece. Războiul Rece este bun. De fapt, care ar fi alternativa? Un război real. Trebuie să conştientizăm acest lucru. Dar, de asemenea, trebuie să înţelegem şi faptul că în prezent diferenţele de opinie dintre Occident şi Rusia sunt insurmontabile. Indiferent dacă va exista sau nu un dialog.
 Rusia vrea să negocieze. Cu excepţia Ucrainei. Este a noastră.
Însă Rusia este gata să facă un compromis. Ar fi ceva de genul Ialta II. Rusia vrea să negocieze. Cu excepţia Ucrainei. Este a noastră. Oficialii ruşi vorbesc despre poporul rus şi ucrainean ca fiind unul singur şi care acum este divizat în mod artificial. Dar, Moscova poate fi pragmatică. (…)
 
Ucraina este importantă pentru perimetrul defensiv rusesc. Integrarea euro-atlantică a Kievului este inacceptabilă pentru Moscova. Rusia crede că până în 2030 tancurile, rachetele şi avioanele NATO se vor afla în Harkov. Aşa că Ucraina este a noastră.
Vilnius-ul este al vostru, dar Chişinăul este al nostru.
Rusiei nu îi pasă ce cred ucrainenii, dar Moscova poate discuta alte probleme. De exemplu că Vilnius-ul este al vostru, dar Chişinăul este al nostru. Caucazul la fel. În principiu, Rusia se concentrează pe fostele frontiere ale Uniunii Sovietice şi este, de asemenea, interesată de un statut special pentru fostele ţări ale Pactului de la Varşovia. (…)
 
Poate că vor exista lideri dispuşi să ajungă la un acord cu Rusia. În acest moment, însă, diferenţele ideologice dintre preşedintele Vladimir Putin şi cancelarul german Angela Merkel şi şeful statului francez François Hollande, sunt mult mai mari decât cele dintre Iosif Stalin şi Winston Churchill la Ialta, în 1945.
Viziunea preşedintelui Putin asupra Europei este aceea a unui „concert de superputeri”. Din această privinţă, el trăieşte în secolul al XIX-lea.
Atât Stalin, cât şi Churchill erau imperialişti. Ambii credeau în sfere de influenţă. Astăzi un acord similar între Occident şi Rusia, pe care ambele părţi îl pot semna şi ratifica, este imposibil. Dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să pornim un război. Este mai bine să avem relaţii instituţionalizate apropiate Războiului Rece. (…)
 
Viziunea preşedintelui Putin asupra Europei este aceea a unui „concert de superputeri”. Din această privinţă, el trăieşte în secolul al XIX-lea. Putin este un om al trecutului, el nu foloseşte computere, nu îi plac şi nu are încredere în ele. El încearcă să aplice ideea concertului superputerilor în Siria pentru a convinge Washingtonul că funcţionează.
 
Asta înseamnă că SUA şi Rusia vor decide şi ceilalţi se vor conforma. Aveţi posibilitatea de a vă păstra democraţia; nu este nicio problemă. Aşa cum a făcut Finlanda în timpul Războiului Rece. Adesea, în Occident se spune că Rusia este imprevizibilă. Dimpotrivă. Ceea ce face are propria sa logică. Nu are importanţă că Occidentul spune că sferele de influenţă si concertul superputerilor nu mai funcţionează; este modelul pe care Rusia îl urmează.
 
Între timp, Moscova se pregăteşte de război. Mai multe detalii găsiţi pe Defence Matters.
 
Pavel Felgenhauer scrie pentru Novaya Gazeta şi este senior fellow la Jamestown Foundation.