Un supervulcan din Italia se apropie de „faza critică“. O erupţie ar afecta peste 3 milioane de locuitori din zona Napoli INFOGRAFIE

Un vulcan uriaş şi aproape inactiv în ultimii ani, un supervulcan străvechi aflat nu departe de Napoli, e pe punctul de a intra într-o „fază critică“, în care orice nouă activitate geologică ar putea declanşa erupţia sa. Campi Flegrei – care în italiană înseamnă „câmpiile arzătoare“ - este de fapt o calderă, adică rămăşiţa unui crater uriaş al unui supervulcan care a erupt în alte epoci.

Caldera de lângă Napoli are peste 100 de kilometri pătraţi şi aproximativ jumătate din suprafaţa sa e sub apele Mării Tireniene, formând Golful Pozzuoli. La fel ca şi în cazul altor supervulcani – cum e de pildă cel responsabil de izvoarele geotermale din Parcul Yellowstone, SUA – nu e vorba de un con vulcanic unic, ci de un întreg complex subteran a cărui activitate e vizibilă la suprafaţă prin 24 de cratere şi un mare număr de gheizere şi mofete.

„Analizând modul în care se crapă şi se mişcă solul din Campi Flegrei, credeam că această calderă se apropie de o fază critică, în care orice altă activitate geologică va amplifica posibilitatea unei erupţii“, arată Christopher Kilburn, directorul Centrului pentru Dezastre de la Universitatea din Londra, într-un studiu publicat în revista „Nature Communications“. Studiul care arată că viitorul apropiat va aduce intrarea într-un stadiu critic subliniază că o erupţie nu e iminentă, dar această asigurare nu e de natură să-i liniştească pe cei peste 360.000 de locuitori din zonă, sau pe cei peste 3 milioane din zona metropolitană Napoli.

Tensiunile din scoarţă se acumulează, în loc să se disipe

Campi Flegrei a fost practic inactiv peste 400 de ani, de la ultima sa erupţie, în 1538, până în anii '50, când a fost resimţită reactivarea sistemului magmatic. De atunci, s-au înregistrat trei intervale cu activitate mai intensă: aprilie 1950 – mai 1952, iulie 1969 – iulie 1972 şi iunie 1982 – decembrie 1984. În cursul ultimelor două perioade (mai exact în 1970 şi în 1983), portul Pozzuoli, aflat în centrul calderei, a fost ridicat din apă cu cel puţin trei metri.

Până nu demult, specialiştii erau convinşi că tensiunile acumulate în scoarţă din cauza activităţii geologice se disipă pur şi simplu în perioadele de inactivitate, dar cele mai recente analize arată acest lucru nu se întâmplă şi la Campi Flegrei, din cauza unor particularităţi ale crustei terestre şi ale rezervorului de magmă.

„Considerăm că scoarţa din calderă prezintă o anumită memorie care permite acumularea tensiunilor de-a lungul a zeci de ani“, spune Stefano Carlino, de la Observatorul Vezuviului. Din această cauză, odată cu intrarea în „faza critică“, orice nouă ridicare semnificativă a scoarţei ar putea determina deformarea sa dincolo de punctul de rupere, ceea ce ar declanşa o erupţie, a explicat cercetătorul italian.