În ce state europene au găsit susţinere regimurile autoritare

foto shutterstock

Potrivit unui studiu privind influenţa regimurilor autoritare în UE, efectuat de think tank-ului Political Capital din Budapesta, deputaţii din Europa Centrală şi de Est sunt susceptibili de o atitudine mai dură faţă de puterile autoritare, în special faţă de Rusia, decât media UE.

Pe de altă parte, delegaţiile naţionale din Germania, Franţa, Marea Britanie, Irlanda, Grecia, Italia şi Cipru în Parlamentul European sunt mai predispuse să susţină puterile autoritare dat fiind că au partide populiste de dreapta şi de stânga importante în plan intern.

Studiul a evidenţiat Podemos al Spaniei, Partidul Comunist Portughez şi Partidul Comunist Ceh din Boemia şi Moravia - ce sunt fie membri ai coaliţiei guvernamentale, fie susţin un guvern din exterior - ca fiind susţinătoare puternice ale regimurilor autoritare.

Alţi susţinători sunt Alternativa pentru Germania (AfD) din Germania, Adunarea Naţională (fost Frontul Naţional) din Franţa, Partidul Brexit din Marea Britanie şi Zori Aurii din Grecia, în timp ce partidele din România, Luxemburg, Polonia, Lituania şi Croaţia sunt cele mai „războinice” pe această temă.

„Ar putea fi căi esenţiale prin care regimurile autoritare să influenţeze politicile europene”, a avertizat studiul, publicat joi (3 septembrie).

Studiul a arătat că aleşii PE critici cu aceste regimuri, inclusiv al Rusiei, dispun de o majoritate sigură în PE, care nu e ameninţată decât de eventuale diviziuni ale grupurilor politice mainstream.

Grupurile parlamentare de nişă precum Identitate şi Democraţie (ID), de extremă dreaptă, şi cele  Stânga unită / Stânga verde nordică (GUE / NGL), de extremă stângă, sunt cele mai mari susţinătoare ale regimurilor autoritare - la fel ca şi majoritatea deputaţilor europeni neafiliaţi.

Acestea au împreună 20% - insuficient pentru a bloca iniţiative, în măsura în care există consensul partidelor mari. Situaţia s-ar putea însă schimba dacă în contextul pandemiei acestea obţin rezultate mai bune la alegeri.

Cele mai mari grupuri parlamentare de mainstream, Partidul Popular European (centru-dreapta), Renew Europa (liberal) şi Socialiştii& Democraţii (centru-stânga) sunt în general foarte critice cu practicile autoritariste.

Suportul de care se bucură Rusia în UE provine „dintr-o admiraţie sinceră a politicilor ruse bazate pe presupusă mândrie şi suveranitate naţională”, dar şi din influenţa propagandei însoţită de un potenţial sprijin de la Kremlin. În schimb influenţa Chinei are la bază în principal resursele sale economice vaste.

Studiul a avut în vedere influenţa regimurilor autoritare, în special din Rusia şi China în PE, întrucât deliberările în Consiliul European - care ia cele mai multe decizii de politică externă - au loc cu uşile închise, fiind astfel mai dificil de măsurat. 

Cercetătorii au examinat un număr de 19 voturi acordate de noii membri în PE după alegerile europene de anul trecut, care au inclus şi deputaţii din Marea Britanie.

Voturile un inclus rezoluţiile privind regimul din Venezuela al lui Nicolas Maduro, legislaţia agenţilor străini din Rusia, interferenţa străină în alegeri, alegerile din Bolivia, încălcările drepturilor uigurilor în China, reprimarea protestelor în Iran, politica externă a UE şi strategia de apărare. 

Deciziile de politică externă presupun unanimitate de voturi în Consiliul european, o propunere putând fi blocată de un singur stat membru. Totuşi, influenţarea deciziilor e dificilă din cauza „presiunii normative” ale UE asupra statelor membre. Relativul succes în influenţarea acestora în Consiliu explică parţial de ce asemenea regimuri caută să se amestece în alegerile din Europa.

Totodată, birocraţia complicată din UE face mai dificile accesul şi influenţa pe care o pot obţine.

„Prin comparaţie cu statele naţionale, UE ca matrice instituţională este mult mai dificil de manipulat din exterior, întrucât, să zicem aşa, este peste tot... procesul este atât de împrăştiat”, a comentat alesul liberal slovac Michal Simecka.

În prezentarea studiului, directorul Political Capital Peter Kreko, a numit instituţia „conştiinţa europeană” şi a susţinut un rol mai mare pentru acesta în politicile externe, argumentând că în acest fel poate fi mai „democratică şi dictată de valori”.

Kreko a chemat şi la decizii majoritare calificate pe subiecte de afaceri externe în Consiliu - o chestiune în care statele membre sunt puternic divizate.