Români sub cerul liber, la Milano

În lipsa unei locuinţe, zeci de conaţionali dorm în fiecare noapte pe străzi Italienii îi numesc "barboni" pe oamenii care nu au un acoperiş deasupra capului. La Milano, între Gara

În lipsa unei locuinţe, zeci de conaţionali dorm în fiecare noapte pe străzi

Italienii îi numesc "barboni" pe oamenii care nu au un acoperiş deasupra capului. La Milano, între Gara Centrală şi Piazza degli Affari, dorm în stradă câteva zeci de români.

Cu ajutorul Crucii Roşii Milano şi Asociaţiei de voluntari City Angels, i-am vizitat mai multe seri la rând la ei "acasă". În piaţa Domului, unul dintre voluntari mi-l indică pe Victor, spunându-mi că este român. După câteva momente de suspiciune, îl conving să spună mai multe despre el.

Are 26 de ani şi este din Sighişoara. La 19 ani, în urma unui accident, i-au fost amputate picioarele. "Am încercat să mă sinucid de multe ori. Dar de fiecare dată cineva m-a salvat. Apoi am înţeles că Dumnezeu mă vrea în viaţă. Şi am devenit prieteni", ne spune Victor, apoi completează: "În Italia am venit cu un ţigan, care mi-a promis că vom face avere împreună. Când am ajuns la Milano, ţiganul mi-a luat protezele şi m-a trimis la cerşit. Abia am reuşit să fug"

Viaţă de noapte, în Piaţa Afacerilor

Din piaţa Domului, mergem în Piazza degli Affari, locul unde-şi are sediul Bursa. Aici îl găsim pe Claudiu (29 de ani), din Câmpia Turzii, care este căsătorit şi are un copil. A lucrat la Milano pentru un anume Carlo, timp de patru luni.

"Îmi dădea în fiecare săptămână câte 100 de euro, ca să am de ţigări. Şi tot promitea că la sfârşit o să îmi dea toţi banii. Apoi a dispărut!", spune Claudiu deznădăjduit, arătându-mi mâinile bătătorite. S-ar întoarce acasă, dar îi e ruşine fără bani. Acum doarme pe băncile din Gara Centrală, sperând că va găsi de lucru.