REPORTAJ Separatismul mocnit din Odessa

Casa Sindicatelor din Odessa, în care anul trecut au ars de vii 42 de oameni, a devenit altar. Nimic nu s-a reparat, urmele incendiului sunt încă vizibile, la fel şi mesajul „Slavă Rusiei” scris pe-un perete. Kievul susţine că victimele erau luptători separatişti, care au atacat forţele de ordine. Localnicii vorbesc însă despre agitatori, agenţi în civil şi diversiuni.

Asta ni se întâmplă tuturor, toţi am fost mai mult, reuşeşte să vadă Saramago atunci când scrie despre orbire. În Odessa, dorul de gloria apusă se scurge odată cu lumina soarelui de pe faţadele vechi, unele frumoase, altele în ruine, multe kitshc, până când se loveşte de străzile pavate pe care ucrainence superbe, dar prea machiate, reuşesc să-şi echilibreze tocurile cui doar ţinându-se de braţul unor bărbaţi care speră că ele deţin nectarul tinereţii. 

E frumos în Odessa şi e greu de imaginat un alt loc unde soldaţii în camuflaj să se piardă atât de uşor în peisajul de staţiune litorală. Uite-o trăsură şi un snop de baloane lucioase, umplute cu heliu, soldaţi stau la intersecţie, băieţi care-şi încearcă puterea la aparate în care dai cu pumnul, soldaţi opresc o maşină şi-i controlează portbagajul, şoferul le oferă un pet de Cola, o fetiţă chiţăie şi se plimbă pe un ponei,  soldaţi stau într-un 4X4 de lux, o doamnă vinde seminţe de floarea soarelui şi de dovleac la pahar, dar testează şi calitatea produsului, aşa că scuipă de zor, vocea Innei îndeamnă din boxe să „fly like a woman”, un soldat stă sprijinit în coate de gardul unei terase, vorbeşte cu un ospătar. 

Soldaţi din Garda Naţională în centrul Odessei. FOTO „Adevărul”

În Odessa, acum al treilea oraş ca mărime al Ucrainei, dar care a fost cândva cel mai mare port al Uniunii Sovietice, goana după gloria apusă s-a materializat în mişcări separatiste: cel puţin trei s-au înfiinţat de la izbucnirea conflictului din est. Iar când asta se întâmplă la doi paşi de un război, deznodământul nu poate fi altfel decât scăldat în sânge. Anul trecut, 42 de oameni au ars de vii într-o piaţă în care separatiştii declaraseră aderarea la „Novorossya”, o regiune istorică despre care a vorbit şi Putin atunci când le căuta scuze separatiştilor din est. Printre ei, şi un etnic român de 19 ani. 

Zilele Victoriei

Odessa este împânzită zilele acestea de steaguri şi simboluri naţionale ucrainene. Autorităţile locale le-au arborat la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare stâlp pentru a marca Ziua Victoriei, 9 Mai. Asta deşi preşedintele Petro Poroşenko a decis în urmă cu câteva săptămâni că Ucraina nu va mai celebra încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în această zi, odată cu Rusia. 

Ziua Victoriei, sărbătorită în oraşul ucrainean Odessa

„Asta la Kiev s-a decis, nu la noi aici. La nivel de stat, s-a hotărât ca pe 8 mai să se facă evenimentele pentru comemorarea războiului. Poroşenko a zis totuşi că aceia care vor să sărbătorească în continuare, cum a fost ani de zile în perioada sovietică, pe 9 mai, pot face lucru ăsta. Şi aţi văzut repetiţii, aici aşa fac, pe 9 mai, cu cântecele de atunci”, explică Vadim Bacinschi, locuitor al Odessei, de etnie română. 

Această joacă de-a datele istorice a cauzat tensiuni în Odessa, unde activează cel puţin trei mişcări separtiste pro-ruse: Republica Populară Odessa, Novorossya şi Rada Populară a Basarabiei. Săptămâna trecută, 20 de membri ai Radei Basarabiei au fost arestaţi pentru atentat la unitatea teritorială a Ucrainei. 

Înainte de a-i celebra însă pe eroii de acum 70 de ani, Odessa îi onorează pe cei aproape 50 de oameni care au murit aici în urmă cu un an, pe 2 mai, în ceea ce presa rusă aservită Kremlinului numeşte „masacrul de la Odessa”. 

Totul a început aici, la intersecţia străzilor Grecinskaya şi Deribasovskaya, când suporterii echipei de fotbal Cernomoreţ Odessa s-au luat la bătaie cu fanii echipei Metalist Harkov după un meci. „Aici au murit doi cetăţeni ai Odessei pe 2 mai 2014, Igor Ivanov şi Andrei Birukov”, scrie între flori şi candele. În total, şase oameni au murit în această intersecţie, iar alţi 200 au fost răniţi. 

Intersecţia străzilor Grecinskaya şi Deribasovskaya din Odessa. FOTO Elena Dumitru

Luptele s-au mutat la gara din Odessa, unde suporterii echipei din Harkov s-au retras pentru a putea părăsi oraşul. Bătaia s-a transformat însă în una generală, iar localnicii vorbesc despre agitatori, agenţi în civil şi diversiuni ale serviciilor. Câteva sute de metri mai încolo se afla Piaţa Kulikovo Polya, unde o organizaţie separatistă prorusă declarase, cu o lună înainte, „o bucată din republica Novorossya, liberă de fasciştii de la Kiev”.

Separatiştii puseseră aici corturi şi strângeau semnături pentru organizarea unui referendum de secesiune. Visau la unirea cu aşa-zisele republici Doneţk şi Lugansk, vorbeau despre transformarea Ucrainei într-un stat federalizat, cu capitala într-unul din bastioanele proruse Doneţk sau Harkov. Vedeau Odessa drept capitala culturală a acestei utopii separatiste, „cum era Sankt Petersburg în imperiul ţarist”. Năzuinţele separatiste au fost curmate în acea zi de 2 mai. 

Şi de-acolo (de la gară – n.r.) când toţi au venit încoace, ăştia care erau aici – erau proruşii – pro-ucrainenii au dat peste ei şi au început să-i intimideze şi chiar au început să tragă. Cei care erau aici au fost nevoiţi să se retragă, să se adăpostească, şi au intrat aici. Au intrat toţi adică, şi femei, şi copii, şi toţi care erau. Pe urmă, înăuntru, ceva s-a întâmplat şi aici sunt diferite versiuni, povesteşte Bacinschi. 

42 de oameni au ars de vii în Casa Sindicatelor, într-un incendiu despre care încă nu se ştie cum a pornit. Kievul susţine că toţi erau separatişti care s-au luat la bătaie cu forţele de ordine mobilizate pentru dispersarea conflictului dintre suporteri. Localnicii spun că majoritatea erau civili şi se aflau în piaţă pentru a asista la un concert susţinut de o formaţi de veterani ai războiului din Afganistan. 

Casa Sindicatelor din Odessa este astăzi un adevărat altar. Nimic nu s-a reparat, urmele incendiului se pot vedea încă, la fel şi însemnele separatiste şi mesajul „Slavă Rusiei” lipit de steagul Ucrainei. Clădirea este păzită în permanenţă de doi poliţişti, candelele nu se sting niciodată, iar florile nu apucă să se ofilească înainte ca locuitorii să aducă altele. 

Urmele incendiului în care au murit 42 de oameni încă se pot vedea. FOTO David Muntean

Pe unul dintre pereţii Casei Sindicatelor scrie „Slavă Rusiei”. FOTO „Adevărul”

Diversitatea etnică face ca locuitorii Odessei să vadă cât se poate de diferit criza prin care trece ţara, noua putere de la Kiev şi conflictul din est. 

„Oamenii sunt chemaţi la arme, dar nimeni nu înţelege pentru ce. Nu se ştie pentru ce este acest conflict. Cel mai probabil este un conflict al intereselor financiare, eoarece Donbasul este zona idustrială a ţării. Mişcări separatiste avem în toate oraşele ţării, cel mai important este să nu cedăm. Ucraina trebuie să fie un stat unitar şi indivizibil, este ţara noastră pe care o iubim şi dacă va fi necesar vom ieşi toţi la luptă pentru ea, aşa că separatiştii trebuie să ştie acest lucru nu le va ieşi nimic”, spune Viktor. În vârstă de 34 de ani, el a scăpat de recrutare, însă priveşte cu viitorul cu îngrijorare. 

„Din ceea ce ştiu şi văd în Donbas luptă militari ruşi, este tehnică rusească, deci rezultă că sunt implicaţii ruseşti în acest război. Rusia nu vrea să-şi piardă sfera de influenţă. Federaţia Rusă a influenţat permanent economia Ucrainei”, spune Viktor. Cu toate acestea, criza economică de acum îl face să regrete regimul prorus controlat de Viktor Ianukovici. „Pe timpul lui Ianukovoci se spunea că fură, renumitele franzele de aur şi veceuri de aur ale lui, nu ştiu cum era, dar era o oarecare stabilitate în special în sectorul salariilor şi al pensiilor. Aveam o oarecare creştere salarială, preţurile nu creşteau, cursul valutar era cât de cât stabil. Nu pot să spun că e un om bun, că a făcut totul corect, dar era o oarecare stabilitate. Acum, noi nu avem putere centrală, în linii mari în Ucraina este anarhie. Acţiunile din Maidan au început foarte corect, oamenii au dorit să schimbe totul din temelii dar în rezultat au pus alţii la fel de corupţi”, conchide Viktor, care este convins că viitorul Ucrainei nu se află în interiorul graniţelor UE. 

Ucraina este un stat bogat care se poate susţine singur. Avem aproape tot pentru a ne asigura traiul, Ucraina are nevoie doar de un conducător bun, dar toţi cei care ajung la putere încearca să-şi umple buzunarele şi ulterior să arunce un oscior populaţiei, iar oamenii consideră acest lucru ceva normal, de aceea avem ceea ce avem. Ucraina poate trăi bine singură, nici în UE, nici sub influenţa Rusiei, avem pământ fertil, cărbune, gaz. Nu înţeleg de ce oamenii îşi doresc să trăiască sub cineva. 

Alţii sunt însă convinşi că Euromaidanul a salvat Ucraina de la colaps. 

„Cred că dacă nu era revoluţia situaţia ar fi fost şi mai gravă. Dacă Ianukovici nu ar fi fugit, ceea ce se întâmplă acum în Donbas s-ar fi întâmplat şi în vestul Ucrainei. În aceste mişcări separatiste sunt localnici care sunt susţinuţi de ruşi. Odesa este un oraş în care fără bani nu poţi exista. Iar banii sigur că vin din Rusia, în Marea Neagră bani nu sunt”, crede Ghenadie, un localnic în vârstă de 64 de ani. Spre deosebire de Viktor, Ghenadie crede că Uniunea Europeană va însemna o viaţă mai bună. „Noi avem doar două opţiuni, fie cu cu spatele în Asia, fie cu capul înainte spre Europa”, râde el.

Între toate valurile separatiste şi identităţile Odessei îşi face loc şi o comunitate românească. 120.000 dintre cei 2,4 milioane de locuitori ai raionului Odessa sunt moldo-români. Unul dintre cei 726 de locuitori ai Odessei care s-au declarat români la ultimul recensământ este Vadim Bacinschi, stabilit aici de aproape 30 de ani.  „Sigur că atmosfera este grea, lumea stă cu gânduri negre, ce va fi, cum va fi”, spune Bacinschi. 

Conflictul rămâne însă departe pentru români care, la fel ca restul populaţiei din Odessa, se plâng mai degrabă de problemele economice. Iar mişcările separatiste se leagă invariabil tot de bani. „N-aş zice că se pot vedea aceşti separatişti pe străzile din Odessa. Eu nici n-am auzit de ei înainte, acum, după ce au fost arestaţi am auzit de Rada Basarabiei. Au fost lucruri care nu ştiu cum au apărut, sau au fost inspirate de cineva, sau au apărut spontan, adică acum, cu situaţia care este în Ucraina, toţi vor ceva”, spune Bacinschi. 

Şi tot banii sunt, crede Vadim Bacinschi, cheia rezolvării conflictului din est, care se va transformat cel mai probabil într-unul îngheţat prin care Rusia să poată controla ţara.  

Ca un fel de Transnistrie

„Conflictul ăsta o să fie ca un fel de Transnistrie, un conflict mocnit, care va fi reactivat când şi când, cum se întâmplă deja, de fapt. A fost o perioadă, acum câteva luni, când lucrurile erau mai domoale acolo, se mai potoliseră, nu se mai împuşca”, spune Bacinschi.  

„Mi-e greu să-mi închipui cum o să cadă de acord separatiştii cu Kievul. Trebuie ca Guvernul să le facă nişt compromisuri mai serioase. Auzeam chiar pe cineva din UE care spunea să le ofere nişte autonomie oarecare. Război, război, dar eu văd că oamenii trăiesc acolo, în Doneţk şi Lugansk, lumea stă acolo, mulţi revin la casele lor după ce au fugit din cauza conflictului. Dacă autorităţile de la Kiev vor fi dispuse să accepte un compromis mai serios, eu cred că lucrurile ar putea să se aplaneze, cu timpul. Dar dacă Kievul o să insiste să spună că războiul se va termina când ei o să înapoieze Crimeea, Doneţkul şi Luganskul. Crimeea ei niciodată n-o s-o mai vadă înapoi, e luată şi e bun luată. Mult depinde de poziţia ucrainenilor. Dacă n-au să cedeze, n-o să se oprească nimic”, conchide Bacinschi.